Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 408/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 19379/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 408/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător T. B.
Judecător R. I.
Grefier I. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpata Voichițu D. G. împotriva încheierii din data de 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpata Voichițu D. G., personal, aflată în stare de deținere și asistată de avocat H. F., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri și excepții de formulat și constatând recursul în stare de judecată, potrivit dispozițiilor art. 38513 C.pr.pen.. s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat H. F., pentru recurenta inculpată Voichițu D. G. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că nu există date că inculpata lăsată în libertate ar putea săvârși alte infracțiuni sau ar putea influența părțile sau martorii din dosar, a fost singura care s-a autodenunțat; a recunoscut și a regretat faptele comise.
A mai solicitat să se aibă în vedere atitudinea sinceră, precum și faptul că inculpata are în îngrijire doi copii minori, solicitând cercetarea acesteia în stare de libertate sub control judiciar, arătând că aceasta va respecta obligațiile care-i vor fi impuse de instanță în situația admiterii cererii.
Reprezentanta Ministerului Public, față de actele de la dosarul cauzei, a apreciat că încheierea instanței de fond prin care s-a respins cererea inculpatei de liberare provizorie sub control judiciar este temeinică și legală și a formulat concluzii de respingere a recursului inculpatei ca nefondat.
Recurenta inculpată Voichițu D. G., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului și liberarea sa sub control judiciar, achiesând la concluziile apărătorului ales.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.83 din data de 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ , în baza art. 1608a alin. 6 C.pr.pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata Vochițu D.-G., fiica lui S. și M., născută la data de 13.01.1989, în București, cu domiciliul în ., ., jud. G., CNP_, aflată în prezent în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arest Preventiv Gorj, în dosarul nr. 4791/P/2103 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J..
A fost obligată inculpata la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 10.12.2013, sub nr._, inculpata Vochițu D. G., a solicitat instanței să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 1602 și următoarele C.pr.pen.
În motivarea cererii, a arătat că menținerea stării de arest poate apărea ca fiind abuziva, raportat pe de o parte la prezumția de nevinovatie, iar pe de alta parte la caracterul excepțional al unei astfel de masuri.
A apreciat că, în condițiile în care a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penala pentru stabilirea exacta a împrejurărilor in care a fost săvârșita fapta, nu a săvârșit si nu va mai săvârși nici o alta infracțiune, nu are interes sa încerce sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor parți, martori sau experți, se poate dispune eliberarea provizorie sub control judiciar.
A mai arata inculpata că cercetarea în stare de arest preventiv este o măsura excepțională care impune situații excepționale, ceea ce nu este cazul în speța de față, solicitând totodată să se țină cont de faptul că are în întreținere doi copii minori.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 162 ind. 2 C.pr.pen.
Prin încheierea din data de 11.12.2013 a fost admisă în principiu cererea, constatându-se întrunite cerințele dispozițiilor art.1608 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând probatoriul administrat, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 150/2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr. _/318/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei Vochițu D. G., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.12.2013, până la data de 01.01.2014, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2 C.pen., soluție menținută prin încheierea nr. 73/3.12.2013, a Tribunalului Gorj.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum si in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani ( art. 160 2 alin. 1 C.pr.pen.)
Indiscutabil, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.26 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpata Vochițu D. G. este mai mică de 18 ani, condiție care de altfel a fost analizată cu ocazia examinării admisibilității în principiu a cererii, însă, îndeplinirea condițiilor sus-menționate nu conferă celei arestate un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocație - concluzie ce se desprinde din art. 160 2 alin. (1) C.proc.pen. - care prevede „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda…”, instanța de judecată având facultatea, și nu obligația de a dispune măsura.
Potrivit art.1602 alin. 2 C.pr.pen,liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, ori alte asemenea fapte.
Raportând dispozițiile cuprinse în legea națională (art. 1602 și urm. C.proc.pen.) corelate cu prevederile art. 5 parag. 3 din Convenție, la speța dedusă judecății, se constată că în acest moment, un control judiciar instituit în sarcina inculpatei ar fi insuficient pentru realizarea scopului procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 alin. (1) C.proc.pen. și că se impune menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpata este cercetată.
Instanța a apreciat că obligațiile ce ar putea fi impuse în cadrul controlului judiciar instituit cu privire la inculpată nu ar fi apte să asigure realizarea scopurilor măsurilor preventive și buna desfășurare a procesului penal, astfel după cum impun dispozițiile art. 136 alin. (1) C.proc.pen.
Aprecierea asupra oportunității acordării liberării provizorii sub control judiciar presupune o analiză globală a cauzei, în speță, primând interesul general de menținere a ordinii sociale și de drept față de cel individual al persoanei arestate preventiv de a fi judecată în stare de libertate.
Față de gravitatea faptei, premeditarea și modalitatea de comitere a acesteia, contribuția inculpatei, fără participarea căreia, inculpatul B. P. N. nu ar fi putut obține folosul injust al acțiunii de inducere în eroare, iar patrimoniul persoanei vătămate nu ar fi fost afectat, există motive plauzibile de bănuială, că lăsarea în libertate a petiționarei, ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Măsura privativă de libertate a fost aplicată din rațiuni de securitate publică, o dată pentru a se evita reacții negative din partea opiniei publice, dar și pentru a se evita în același timp crearea unei sentiment de insecuritate comunității ce ar putea apărea, în condițiile în care o persoană cercetată penal pentru o infracțiune gravă, ar fi lăsată în libertate, sub orice titlu, chiar și sub control judiciar.
În plus, în virtutea deciziei nr.17/2011 a ÎCCJ, instanța a constatat, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și a apreciat că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Intervalul redus de timp de la momentul statuării definitive asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei Vochițu D. G., la momentul la care este formulată cererea de liberare provizorie, nu poate duce la concluzia că după câteva zile s-au schimbat temeiurile ce au justificat măsura, iar ancheta s-ar putea desfășura în aceleași condiții, cu inculpata în stare de libertate.
Față de aceste considerente, instanța, în temeiul art. 1608a alin. 6 C.pr.pen., a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpată, iar în baza art.192 C.pr.pen., aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata Voichițu D. G., iar prin motivele dezvoltate oral în instanță a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât a recunoscut și regretă faptele reținute în sarcina sa și are în îngrijire doi copii minori.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 3856, art. 38514 C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen., instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat din considerentele ce succed:
Încheierea pronunțată de judecătorul fondului este temeinică și legală.
Astfel, prin încheierea nr. 150/2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr. _/318/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei Vochițu D. G., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.12.2013, până la data de 01.01.2014, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2 C.pen., soluție menținută prin încheierea nr. 73/3.12.2013, a Tribunalului Gorj.
Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. 1 C.pr.pen., în mod corect judecătorul a constatat că este admisibilă întrucât sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege, fiind admisă în principiu prin încheierea din 11.12.2013, însă a apreciat că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1601 C.pr.pen. inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate sub control judiciar pe tot parcursul procesului penal, iar conform textului următor liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege mai prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărul prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
Analizând probatoriul cauzei administrat până în această fază, instanța de control judiciar reține că, față de conduita inculpatei și pericolul concret pe care-l prezintă aceasta pentru ordinea publică în situația lăsării în libertate rezidă și din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor pentru care este cercetată împreună cu alți doi inculpați, profitând și exploatând starea de emoție și de tulburare psihică spontană produsă victimei O. A. în vârstă de 84 de ani, prin inducerea sa în eroare de către inculpată, ca urmare a aducerii la cunoștință cum că fiul său a fost implicat într-un accident rutier, solicitându-i suma de 10.000 lei pentru a-l ajuta.
Astfel, se apreciază că în cauză își găsesc incidența dispozițiile art. 1602 alin 2 C.pr.pen., existând suficiente elemente din care să rezulte necesitatea de a împiedica inculpata să comită alte infracțiuni de același gen sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Întrucât de la data arestării preventive și până la pronunțarea încheierii recurate a trecut un interval de timp relativ scurt (7 zile) iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, instanța de control judiciar apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune cercetarea inculpatei în stare de arest preventiv și nu este oportună punerea sa în libertate, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. pr. pen. privind cheltuielile judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta inculpata Voichițu D. G., împotriva încheierii nr.83 din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurenta inculpată la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.12.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. T. B. R. I.
Grefier,
I. D.
Red. R.I.
Tehnored. I.D.
Jud. fond R.E.P.
3 ex/13.12.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
