Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 9/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 16026/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 9/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I.
Judecător T. B.
Judecător D. P.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de asiguratorul S.C. C. A. S.A. și de partea civilă Pațanghel I. împotriva sentinței penale nr. 2295 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul parte civilă Pațanghel I., asistat de avocat M. M. și intimatul inculpat A. E. E., asistat de avocat M. Anemari – D., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin serviciul registratură, la data de 14.01.2013 recurenta S.C. C. A. S.A. a depus la dosar motive de recurs, după care,
Avocat M. M. pentru recurentul parte civilă Pațanghel I. a depus la dosar motive de recurs și fotocopii ale unor acte medicale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată recursurile în stare de judecată și potrivit dispozițiilor art. 38513 C.pr.pen. acordă cuvântul pentru dezbateri:
Avocat M. M. pentru recurentul parte civilă Pațanghel I. arată că este nemulțumit de suma stabilită de instanță ca reprezentând despăgubirile pe care trebuie să le plătească inculpatul. A pus concluzii de admiterea a recursului pentru partea civilă Pațanghel I., casarea sentinței și rejudecând să fie admisă cererea de constituire parte civilă așa cum a fost formulată, întrucât suma ce i-a fost acordată este derizorie; în situația în care inculpatul ar fi adaptat viteza corespunzătoare cum se impunea în acea zonă, accidentul ar fi fost evitat sau ar fi avut urmări mai reduse. A susținut că partea civilă are nevoie de această sumă de bani pentru a se opera, pentru a-și monta eventual o proteză pentru recuperare, în prezent nefiind angajată.
În ce privește recursul asiguratorului, solicită respingerea recursului acestuia, urmând să răspundă alături de inculpat la plata despăgubirilor către partea civilă.
Avocat M. Anemari – D. pentru intimatul inculpat A. E. E. a solicitat respingerea recursului părții vătămate, în urma probatoriului administrat, în hotărârea instanței de fond este stabilită suma corectă ce reprezintă despăgubirile la care este obligat inculpatul. A arătat, de asemenea, că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, fiind de acord să plătească în solidar cu asiguratorul suma pe care o apreciază corectă instanța. A pus concluzii de respingere a ambelor recursuri.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, față de probele administrate, sentința instanței de fond este legală și a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate.
Partea civilă Pațanghel I. a arătat că își însușește concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat A. E. E. a arătat că își însușește concluziile apărătorului său și că a recunoscut săvârșirea faptei și la instanța de fond.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 2295 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de inculpat privind judecarea potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen.
În baza art. 184 alin 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul A. E. E. fiul lui E. și A., născut la data de 19.01.1987 în Tg-J., județul Gorj, domiciliat în ., CNP._ la 500 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 C.pen. și art. 425 C.pr.pen.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Pațanghel I. și a fost obligat inculpatul A. E. E. alături de asigurătorul S.C. C. A. S.A., la 15.000 lei despăgubiri civile și la 30.000 lei daune morale către partea civilă Pațanghel I..
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 7407/P/2011 din 26.09.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. E. E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
În fapt, în data de 22.12.2011, în jurul orelor 19,00, inculpatul A. E.-E., în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în zona târgul „Litovoi” din Tg-J., pe platoul dintre complexul „Interex” și Piața Centrală a Municipiului Tg-J., a accidentat partea vătămată Pațanghel I., care în urma leziunilor ce i-au fost astfel create a fost transportat la spital, unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.
Din Certificatul medico-legal nr. 1490 din 23.12.2011 a rezultat că respectivele leziuni au necesitat pentru vindecare, de la producere, un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
Procedându-se la efectuarea de cercetări în vederea stabilirii împrejurărilor în care Pațanghel I. a fost accidentat, s-a constatat că locul unde a avut loc respectivul accident nu are caracteristicile unui drum public, nefiind delimitat, ci doar există o porțiune din platou unde pământul este mai bătătorit, acea porțiune fiind mai des folosită de șoferii care conduc autoturismele care circulă în această zonă.
Pentru lămurirea situației acelei suprafețe circulate s-au solicitat date de la Primăria Municipiului Tg-J. care prin adresa nr. 5804/22.02.2012 a comunicat că sectorul vânzare pomi crăciun situat în zona Târg Litovoi nu face parte din categoria drumurilor deschise circulației publice.
S-a stabilit însă că în zonă desfășurându-se activități comerciale, porțiunea aceea platformă este folosită ca drum de acces la spațiile destinate acelor activități.
Fiind audiat cu privire la împrejurările producerii accidentului, inculpatul A. E.-E. a declarat că în timp ce conducea autoturismul, la un moment dat a observat din scurt o „umbră” ce a apărut în fața mașinii sale, fapt pentru care a frânat, dar nu a putut evita impactul, lovind cu partea dreaptă persoana care i-a apărut în față.
A mai arătat inculpatul că nu a putut vedea în timp util acea persoană în față întrucât fusese orbit de un alt autoturism ce circulase din sens opus, cu faza de drum.
Partea vătămată Pațanghel I. a declarat că în timp se deplasa dinspre Piața Centrală a Municipiului Tg-J., pe marginea din stânga a porțiunii de teren care era bătătorită, a auzit apropiindu-se din spate un autoturism, iar când s-a întors, a observat autoturismul înainte să-1 lovească și nu a mai avut timp să se ferească.
De asemenea, partea vătămată a mai precizat că a consumat în jurul orelor 18,00 un litru cu alcool, iar din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1805/2692 efectuat de S.M.L. Gorj, rezultă că partea vătămată la orele 19,55 avea o alcoolemie de 0,35 gr%0.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către expert M. A., care a constatat că la ieșirea-. Litovoi, respectiv dinspre drumul de la Pieții Centrale și drumul de acces în parcarea „Interex”, nu sunt amplasate nici un fel de indicatoare de circulație sau panouri de informare.
Din adresa emisă de către Primăria Tg-J., reiese că terenul din zona Târgului Litovoi, delimitată conform celor menționate mai sus, este proprietate privată.
Conform prevederilor art.6 punctul 14 din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată, drumul public este definit astfel: „orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile”.
Legea nu definește noțiunea juridică de circulație pe drumurile publice, astfel că se poate aprecia, având în vedere prevederile articolului de lege menționat mai sus, că zona în care s-a produs accidentul este deschisă circulației publice.
Potrivit prevederilor art.3 alin.(5) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 aprobat prin H.G. 1391/2006 „La . public care nu este deschis circulației publice, proprietarul sau administratorul drumului este obligat să instaleze, în loc vizibil, indicator cu semnificația accesul interzis și panou cu inscripția drum închis circulației publice”.
Cum în cauza de față nu există asemenea indicatoare s-a apreciat că terenul pe care s-a produs accidentul este deschis circulației publice, susținerile asiguratorului de răspundere civile fiind nefondate, având în vedere și conținutul expertizei tehnice în care se precizează că zona producerii accidentului este deschisă circulației publice, iar participanții la circulație trebuie sa se supună prevederilor legislației rutiere în vigoare dispoziții ce au fost încălcate de către inculpat care a circulat cu o viteză neadaptată la condițiile de drum.
În timpul cercetării judecătorești partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, în sensul că a lovit-o cu autoturismul pe partea vătămată și a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii 202/2010 însușindu-și probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și arătând că nu solicită administrarea altor probe.
Pe latură civilă au fost audiați martorii M. I. și S. M., propuși de către partea civilă, care au declarat că după accident partea vătămată a fost în imposibilitatea de a-și desfășura activitățile obișnuite, fiind îngrijit de către martorul S. M. și împrumutat cu 2.000 Euro de către martorul M. I. pentru procurarea de medicamente, iar în prezent este necesară o intervenție chirurgicală la umărul drept la S. M. Central București.
Starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, schiță, copii înscrisuri, raport de expertiză tehnică auto, certificat medico legal, rezultat testare etilotest, declarații martori, precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin 1 și 3 Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, împrejurările în care a fost săvârșită fapta penală, cât și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța de fond aplicându-i o pedeapsă de 500 lei amendă penală și punând în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 C.pen și art. 425 C.pr.pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și morale, având în vedere Decizia nr. 2617/2009 a Î.C.C.J. privind infracțiunile contra persoanei, în vederea evitării ajungerii la o îmbogățire fără just temei, luând în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și toate consecințele acesteia conform actelor medicale si a probelor administrate .
Instanța de fond a apreciat că suma de 15.000 lei despăgubiri civile este suficientă pentru acoperirea prejudiciului, sumă în care sunt incluse cheltuielile făcute pentru procurarea medicamentelor, tratamentelor și a contravalorii zilelor în care partea civilă a necesitat îngrijiri medicale.
Cât privește capătul de cerere privind daunele morale, s-a apreciat că este de necontestat faptul că în urma accidentului, partea civilă a suferit grave leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, avându-se în vedere printre altele și suferința fizică și psihică îndurată după accident, fiind poreclit de către apropiați „șchiopul”, gravitatea și profunzimea consecințelor accidentului, apreciindu-se că suma de 30.000 lei, reprezintă o compensare echitabilă pentru suferințele cauzate de accidentul rutier, inculpatul fiind obligat alături de asigurătorul S.C. C. A. S.A. atât la plata despăgubirilor civile cât și la plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs asiguratorul S.C. C. A. S.A. și partea civilă Pațanghel I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, recurenta S.C. C. A. S.A. a criticat sentința întrucât s-a stabilit obligația solidară a recurentei la plată cu inculpatul, împotriva dispozițiilor prevăzute de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.
Un alt motiv se referă la faptul că prima instanță nu a reținut la stabilirea prejudiciului și culpa părții vătămate la producerea accidentului, care în acel moment avea o alcoolemie de 0,35 gr%0.
Un ultim motiv de recurs îl constituie cuantumul daunelor stabilite de instanța de judecată, care este unul foarte ridicat.
Recurentul Pațanghel I. a criticat sentința doar sub aspectul laturii civile, susținând că sumele acordate ca daune morale sunt infime, respectiv 30.000 lei, întrucât partea vătămată a suferit afecțiuni psihice și fizice, prin imobilizarea acestuia un timp îndelungat și recuperarea anevoioasă, fiind pierdute oportunități de viață privată și desfășurarea activității pe piața muncii. Partea civilă a avut o perioadă de 42 de zile imobilizat brațul superior drept, trebuind să depună eforturi suplimentare pentru a-și desfășura activitățile zilnice, iar leziunile nu sunt vindecate în totalitate. Mai susține recurentul că suma acordată ca daune morale reprezintă doar 0,7% din polița de asigurare, invocând în acest sens jurisprudență națională.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 3856 C.pr.pen., art. 38514 C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen., instanța de control judiciar reține că acestea sunt nefondate din considerentele ce succed:
În analiza propriului examen, tribunalul reține că sentința instanței de fond este temeinică și legală. Având în vedere că în cauză inculpatul a optat ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C.pr.pen., care a fost respectată de prima instanță și necriticată de către recurenți, instanța de control judiciar nu va mai reitera starea de fapt, aceasta fiind redată în mod judicios de prima instanță.
Referitor la recursul S.C. C. A. S.A., instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat, întrucât prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt și împrejurarea că și partea civilă avea o alcoolemie de 0,35 gr%0 la data producerii accidentului.
În legătură cu cuantumul daunelor morale, tribunalul constată că și sub acest aspect cauzei i s-a dat o justă soluționare, având în vedere că prejudiciul moral constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane sau altei suferințe de ordin psihic și justifică acordarea unei compensații materiale, compensații care se stabilesc prin apreciere, dar nu aprecierea de ordin general, ci avându-se în vedere criterii care rezultă din cauza dedusă judecății.
Astfel, instanța va avea în vedere consecințele negative suferite de partea vătămată atât pe plat fizic cât și psihic, importanța valorilor sociale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială și socială.
Pe de altă parte, este cert că valoarea prejudiciului moral constă de fapt în evaluarea despăgubirii care va compensa prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.
Suma de 30.000 lei și modul de plată al acesteia reprezintă o reparație dacă nu integrală, măcar justă și echitabilă, care poate compensa prejudiciul suferit. Această sumă de bani are efecte compensatorii, iar pe de altă parte nu constituie nici o amendă excesivă pentru inculpat, nici venituri nejustificate pentru partea civilă.
Considerentele de mai sus se circumscriu și motivelor de recurs invocate de partea civilă referitor la cuantumul prejudiciului, cu precizarea că această parte a criticat cuantumul daunelor morale, invocând aspecte ce țin de daunele materiale.
Faptul că suma acordată reprezintă o sumă mică din polița de asigurare, nu poate conduce automat la concluzia măririi cuantumului prejudiciului întrucât, așa cum s-a arătat, s-ar depăși principiul proporționalității.
În lumina celor de mai sus, instanța de control judiciar, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.., va respinge recursurile asiguratorului S.C. C. A. S.A. și părții civile Pațanghel I. ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 C.pr.pen. privind cheltuielile judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de asiguratorul S.C. C. A. S.A. și de partea civilă Pațanghel I. împotriva sentinței penale nr. 2295 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ ca nefondate.
Obligă fiecare recurent la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 14.01.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
R. I. T. B. D. P.
Grefier,
L. L. P.
Red. R.I.
Tehnored. E.C.
Jud.fond L.B.
2 ex./24 Ianuarie 2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
