Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul GORJ

Decizia nr. 144/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 16425/318/2012

Dosar nr._

Cod operator: 2442

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 144/2013

Ședința publică de la 13 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. C.

Judecător G. G.

Judecător F. E.

Grefier A. S.

Ministerul Public fiind reprezentat de procuror M. Părăușeanu din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. J. împotriva sentinței penale nr. 113/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - parte civilă D. Ș., lipsă fiind intimatul - inculpat D. V., intimat - parte civilă . și intimat - parte civilă B. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că Poliția orașului Bumbești-J. a depus proces-verbal de căutare a numitului D. V., prin care arată că acesta a plecat din țară la sfârșitul anului 2012, respectiv în Italia, fără a se preciza adresa exactă, după care s-a luat o declarație intimatului – parte civilă D. Ș., prin care a făcut cunoscut că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului D. V. și nu se mai constituie parte civilă în cauză, nedorind să facă alte precizări.

Tribunalul constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat a acordat cuvântul asupra dezbaterii recursului.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul de a se lua act de manifestările de voință ale intimaților B. E. și D. Ș., constând în retragerea plângerilor prealabile și în faptul că nu se mai constituie părți civile în cauză.

Intimatul - parte civilă D. Ș. a solicitat să se ia act că nu se mai constituie parte civilă și își retrage plângerea prealabilă formulată în cauză.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de față:

P. sentința penală nr. 113/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J., în baza art. 217 alin.1 C.pen., a fost condamnat inculpatul D. V., fiul lui I. și C., ns. la data de 02.02.1970 în B., jud. B., cu domiciliul în Bumbești-J., ., ., CNP_, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 71 alin.1 C.pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a si b C.pen., pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 81 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr.1728/P/2012, înregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg- J., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. V., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 Cod penal.

S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că în dimineața zilei de 31.03.2012 partea vătămată D. Ș. a constatat că luneta autoturismului său marca Audi A6 pe care îl avea parcat în fața imobilului fusese spartă. De asemenea s-a constatat că părțile vătămate B. E. și B. T. au constatat că la aceeași dată autovehiculele mărcile F. și Ford pe care le avuseseră parcate în noaptea de 30-31.03.2012, în aceeași locație ca și cea a autoturismului marca Audi A6, aveau parbrizele sparte. P. rechizitoriu s-a reținut că în urma cercetărilor s-a stabilit că cel care spărsese cele trei geamuri este învinuitul D. V..

Situația de fapt reținută a fost dovedită cu declarațiile învinuitului, declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, planșe foto și copii de pe înscrisuri.

Sub aspectul laturii civile, instanța constată că prin declarația dată în cursul urmăririi penale dată în data de 31.03.2012 (fila 18 d.u.p.), persoana vătămată B. E. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal, însă nu a precizat cuantumul pretențiilor solicitate. De asemenea, persoana vătămată D. Ș. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal, prin declarația dată la data de 04.04.2012 ( fila 27 d.u.p), fără a preciza cuantumul pretențiilor.

P. rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Tg J., s-a reținut că prin comiterea faptei a fost creat un prejudiciu în cuantum de 2228,27 lei ( 1218,27 lei pentru luneta părții vătămate D. Ș. și 1010 lei pentru cele două parbrize), ce nu a fost recuperat, fără însă a se prezenta modul de calcul al acestei sume și în consecință eventualul cuantum al pretențiilor persoanelor vătămate.

În cursul judecății părțile vătămate nu s-au prezentat și nu au precizat dacă se constituie parte civilă, ori cuantumul pretențiilor solicitate.

În atari condiții instanța de fond a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 17 C.pr.pen. potrivit cărora acțiunea civilă se exercită și se soluționează din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate în cursul urmăririi penale și cele administrate în cursul judecății, instanța de fond a reținut:

În noaptea din 30-31.03.2012, după ce în prealabil consumase vin împreună cu martorii P. A. și P. I. D., inculpatul D. V., pe fondul nemulțumirii de faptul că persoana vătămată B. E. nu îl remunerase corespunzător pentru munca prestată, a coborât în fața blocului de unde a luat o piatră și a aruncat cu ea în geamurile celor două autoturisme de tip dubă, proprietatea persoanelor vătămate B. E. și B. Tomuta, din geamul unui unuia dintre autoturismele, de tip dubă, piatra ricoșând în luneta autoturismului, proprietatea persoanei vătămate D. Ș..

Astfel, din declarațiile martorului P. I.-D., instanța de fond a reținut că în noaptea de 30-31.03.2012 în timp ce se afla pe holul blocului unde locuiește, împreună cu martorul P. A. A. și inculpatul D. V., după ce s-a dus la baie, a fost solicitat de inculpat să îl urmeze afară să îi arate ce urmează să facă. Urmându-l pe inculpat, martorul a declarat că din scara blocului l-a văzut cum a cautat o piatră cu care a lovit geamurile a două autovehicule de tip dubă, de culoare albă, din geamul uneia dintre acestea piatra sărind și în luneta unui autoturism Audi, aparținând lui D. Ș..

Declarațiile martorului direct s-au coroborat și cu declarațiile martorului P. A. A. din al căror conținut instanța de fond a reținut că în seara zilei de 30.03.2012, după ce consumase cu martorul P. I. D. și inculpatul D. V. vin, pe holul blocului, în fața ușii acestuia, inculpatul le-a spus că merge la toaletă după care se duce acasă. A declarat martorul că după ce a plecat inculpatul și martorul P. I. D. s-a dus la toaletă, iar la întoarcere i-a comunicat că inculpatul D. V. spărsese un geam. De asemenea, martorul a arătat că la scurt timp a venit și inculpatul care părea supărat și i-a comunicat că făcuse o prostie, spărsese un geam, fără însă a preciza despre ce este vorba.

De asemenea, martorul L. N. a declarat că are cunoștință de nemulțumirile inculpatului în ceea ce îi privește pe persoanele vătămate B. E. și B. Tomuta, și că în dimineața zilei de 31.03.2012, după ce s-a dus la B. T., acesta i-a comunicat că parbrizele celor două autovehicule sunt sparte, aspect constatat și de acesta, când a coborât în fața blocului.

Persoanele vătămate B. E., B. Tomuta au declarat că în dimineața zilei de 31.03.2012 au găsit în parcarea din fața blocului cele două autoturisme, de tip dubă, unul marca “F.”, cu nr. de înmatriculare_, și unul marca “Ford”, cu nr. de înmatriculare_, lovite cu un corp dur, iar persoana vătămată D. Ș. că în dimineața aceleiași zile a găsit autoturismul, marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare_, având luneta spartă.

Audiat, în cursul urmăririi penale, inculpatul D. V. nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel că potrivit art. 69 C.pr.pen., instanța de fond nu a putut reține declarațiile acestuia de nerecunoaștere, câtă vreme nu s-au coroborat cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, neputând conduce la aflarea adevărului.

În drept, fapta inculpatului D. V., care în noaptea din 30-31.03.2012, a aruncat cu o piatră în autovehiculele de tip dubă, unul marca “F.”, cu nr. de înmatriculare_, și unul marca “Ford”, cu nr. de înmatriculare_, care ulterior a ricoșat în luneta autoturismului, marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare_, în urma cărora acestea au fost avariate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin(1) C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de degradare a parbrizelor autovehiculelor degradate.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în schimbarea negativă, în rău, a existenței bunurilor având drept consecință degradarea, precum și producerea unor pagube proprietarilor acestora.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine din întreg probatoriul administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a C.pen.

Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor asupra stării autovehiculelor avariate.

Constatând dovedite pe deplin faptele și vinovăția inculpatului D. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin.1 C.pen., instanța de fond a procedat la aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută.

La individualizarea pedepsei urmează a fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social al faptei, precum și datele privind persoana inculpatului, în vârstă de 43 ani, necăsătorit, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor și nu s-a prezentat în fața instanței de fond.

În raport de toate aceste elemente de individualizare, ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite, de persoana inculpatului, de atitudinea procesuală de necooperare a inculpatului cu organele de urmărire penală și instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea spre minimul special prevăzut de lege, in cuantum de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, potrivit scopurilor educativ, preventiv și represiv ale pedepsei, în sensul art. 52 C.pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată, instanța de fond a apreciat că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executarea ei. Astfel, având în vedere că suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, iar inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, conform dispozițiilor art. 81 alin(1) C.pen. și luând în considerare și dispozițiile art. 82 privitoare la durata termenului de încercare, instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de fond a reținut că, deși, potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, lit. a)-c) C.pen. din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei”, totuși, prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C. pen.

De asemenea, în aplicarea pedepsei accesorii instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, care protrivit art. 20, alin. 2 din Constituție este obligatorie pentru instanțele românești, odată cu ratificarea Convenției Europene, de către România.

Așadar, la stabilirea pedepselor accesorii s-a ținut seama și de jurisprudența CEDO.

În acest sens, Curtea Europeană a stabilit că deținuții continuă să se bucure în general de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate, fiind vorba de o detenție ce intră în câmpul de aplicare al art. 5 din Convenție. Potrivit art. 3, Protocol 1 din Convenție, statele membre au obligația de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităților publice. Dreptul cetățenilor de a-și exprima voința în cadrul alegerilor legislative, corelativ obligației statelor membre, menționate anterior, nu este, însă, un drept absolut, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în organizarea sistemului electoral, astfel încât să înglobeze propria viziune asupra democrației.

În ceea ce privește drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a constatat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. În Marea Britanie norma impunea interdicția dreptului de a alege condamnaților la sancțiunea penală privativă de libertate,indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei. Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii, a fost considerată de Curte în afara marjei de apreciere a faptelor și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1.

Instanța de fond a avut în vedere jurisprudența Curții Europene prezentată mai sus, inclusiv hotărârea dată în cauza S. și P. contra României în care s-a stabilit că interzicerea drepturilor părintești constituie o ingerință în dreptul la respectarea vieții familiale, prevăzut de art.8 din Convenție, că este o ingerință prevăzută de lege, dispozițiile art. 71 și 64 C.pen., însă fără a urmări unul din scopurile legitime stabilite în paragraful 2 al art. 8 din Convenție, fiind în fapt o sancțiune morală având drept scop pedepsirea condamnatului și nu o măsură de protecție a copilului.

La aplicarea pedepsei accesorii instanța de fond a avut în vedere și criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art. 53 alin. 2, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

P. urmare, în ceea ce privește pedepsele accesorii ce le va aplica, instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite, duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 alin.1 C.pen., instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și b C.pen.

În baza art. 71 alin.5 C.pen a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.pr.pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen, potrivit cărora dacă în cursul termenului de încercare va săvârși o altă infracțiune, instanța de fond va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care se va cumula cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, fiind avansată din fondurile Ministerului de Justiție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Tg. J., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond nu a reținut forma continuată a infracțiunii de distrugere, având în vedere că inculpatul a realizat mai multe acte materiale și nu a soluționat latura civilă a cauzei.

Recursul declarat de parchet este întemeiat, în cauză fiind incidente referitor la încadrarea juridică a faptei, disp. art. 41 – 42 C.pen., întrucât inculpatul a comis două acte materiale de distrugere la intervale scurte de timp, avariind autoturismul aparținând la două persoane, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra acesteia, în condițiile în care intimații s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale.

La termenele de judecată din data de 01.04.2013 și respectiv din 13.05.2013, intimații – părți civile B. E. și D. Ș. au declarat că își retrag plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului D. V. și nu se mai constituie părți civile în cauza care formează obiectul dosarului nr._ .

În raport de precizările făcute în fața instanței de control judiciar, tribunalul va admite recursul, va casa sentința penală va lua act de aceste manifestări de voință ale intimaților – părți vătămate B. E. și D. Ș. și în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h C.pr.pen. va dispune încetarea procesului penal, ținând cont că, potrivit art. 131 alin. 2 C.pen., în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, retragerea acesteia înlătură răspunderea penală.

Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. d C.pr.pen. și art. 192 alin.1 pct. 2 lit. c C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J., casează sentința penală nr. 113/17.01.2013 a Judecătoriei Tg.J. pronunțată în dosarul_ și în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h C.pr.pen. încetează procesul penal prin retragerea plângerii prealabile de către părțile vătămate.

Obligă intimații - părți civile la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 Mai 2013 la Tribunalul Gorj.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. G. G. G. E. F.

Grefier,

A. S.

Red. Gh.G.

Tehnored. A.S.

J.fond. R. - Z. N.

4 ex / 29 Mai 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul GORJ