Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2890/312/2013
DOSAR NR._
RO M A N I A
TRIBUNALUL I.
DECIZIA PENALĂ NR.103/R
Sedinta publică din data de 10.06.2013
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
P.-T. O.
JUDECĂTOR – D. V.
JUDECATOR- I. G. Z.
GREFIER- L. B.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE L. TRIBUNALUL I., reprezentat de procuror N. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul T. P., impotriva incheierii pronunțată de Judecătoria Slobozia la data de 06.06.2013 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut in sedință publică, se prezintă recurentul inculpat, in stare de arest, asistat de avocat ales R. V..
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului inculpat arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Tribunalul ia act, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală. Din motivarea acestei încheieri se poate constata că în momentul în care se motivează această hotărâre de respingere, se fac afirmații ce nu au legătură cu probatoriul din dosar, și anume că ar fi acționat în grup, că ar fi format o rețea ilicită de comercializare, etc., însă solicită a se observa că referitor la inculpatul T. P. au fost descoperite niște țigări la domiciliul său, nu a existat vreun grup sau vreo rețea de comercializare, fiind pentru prima dată când dorea să comercializeze astfel de bunuri. În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică nu va face referire la motivele pentru care s-a luat măsura arestării preventive. Pentru liberarea provizorie sub control judiciar legea stabilește că nu se acordă această liberare în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, iar această situație de a nu se aproba o astfel de cerere este o situație excepțională. Apreciază că recurentul T. P. nu are niciun interes să mai influențeze pe cineva din moment ce el și-a recunoscut fapta și o regretă. Este evident că în modul în care a acționat nu există pericolul să comită asfel de fapte., nu există la dosar date concrete că el ar putea zădărnici aflarea adevărului sau că ar comite alte infracțiuni. În concluzie, apreciază că motivațiile instanței de fond nu sunt de natură a forma convingerea că inculpatul T. P. nu ar putea să beneficieze de liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciaza incheierea instantei de fond ca fiind legală și temeinică, astfel că pune concluzii de respingere a recursului.
Recurentul inculpat T. P., având cuvântul, solicită admiterea recursului și să se dispună liberarea sa sub control judiciar, precizând că are doi copii minori în întreținere, a recunoscut fapta, urmând a fi cercetat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se inchise, recursul rămâne in pronuntare.
Dupa deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 06.06.2013, Judecătoria Slobozia, în baza art. 1608a alin. 6 coroborat cu art.1602 alin. 2 din Codul de procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul T. P., fiul lui P. și A., născut la data de 11.09.1982 în Slobozia, județul Ialomița, de cetățenie română, fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă, stare civilă – necăsătorit, cu antecedente penale, posesor al C.I., ., nr._, CNP_, domiciliat în ..
Instanța de fond a constatat, în primă fază, îndeplinirea condițiilor cuprinse în art.1608 cod procedură penală drept pentru care, admițând în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, a trecut la faza a doua a procesului la o analiză pe fond, verificând așadar, temeinicia acesteia prin prisma îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1602 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Instanța a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1602 alin. 1 cod procedură penală, dar nu și a celor prevăzute la art.1602 alin. 2 cod procedură penală.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, la care face trimitere expresă art. 1604 alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește condițiile prevăzute la art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Apoi, în analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a înțeles să aibă in vedere și gradul de pericol social al infracțiunii în baza căreia s-a dispus măsura arestării preventive, întrucât liberarea provizorie reprezintă o măsură preventivă care poate fi luată, în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. ultim. Cod procedură penală „ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.”
Astfel, a constatat că există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni, cum ar fi cele ce decurg din cauze anterioare dispunerii măsurii de arestare preventivă.
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs, în termen, inculpatul T. P. solicitând liberarea provizorie sub control judiciar, deoarece îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1602 Cod procedură penală.
Oral, prin apărător, a precizat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu are interes să zădărnicească aflarea adevărului, neexistând pericolul să comită alte fapte.
Tribunalul examinând sentința recurată și actele dosarului, din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C.pr.pen. constată că recursul formulat nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța nr.315/P/2013 din data de 22.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul T. P. fiul lui P. și A., născut la data de 11.09.1982 în Slobozia, județul Ialomița, CNP_, domiciliat în . pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 modificată, constând în aceea că la data de 22.05.2013 a deținut la domiciliu o cantitate de 9780 țigarete provenind din contrabandă, nemarcate corespunzător legislației românești pe care urma să le comercializeze către persoane din localitățile din jud. Călărași.
Față de inculpatul T. P. a fost luată măsura arestării preventive prin Încheierea nr. 18/23.05.2013 pronunțată de Judecatoria Slobozia în dosarul nr._, pe o perioadă de 29 zile cu începere de la data de 23.05.2013, până la data de 20.06.2013, inclusiv.
Cu ocazia luării măsurii arestării preventive instanța a reținut incidența prevederilor art. 148 lit. f C.pr.pen. constatând întrunirea cumulativă a condițiilor privitoare la pedeapsă care este închisoare mai mare de 4 ani dar și la pericolul concret pentru ordinea publică, pericol evaluat în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului și fapta comisă de acesta.
Tribunalul apreciază că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.1602 Cod procedură penală, nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei acesteia trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat.
Astfel, tribunalul consideră, la fel ca și prima instanță, că în cauză subzistă temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și impune în continuare privarea de libertate a acestuia, astfel că liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună la acest moment procesual, din contră, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă în care au fost comise, urmările faptelor.
Totodată, conform art.1602 alin. 2 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Din probele administrate până în acest moment, rezultă date de natură să formeze convingerea tribunalului că se impune necesitatea împiedicării inculpatului de a mai săvârși, în mod deosebit, fapte similare.
Astfel, împrejurările în care au fost comise faptele relevă un grad ridicat de pericol social al inculpatului, reținând în acest sens modalitatea în care a fost comisă fapta, in grup, detinand la domiciliul sau o cantitate mare de țigarete provenind din contrabandă, nemarcate corespunzător legislației românești pe care urma sa le comercializeze către persoane din localitățile din jud. Călărași.
Tribunalul apreciază că inculpatul ar putea influența martorii și părțile vătămate ascultate la urmărirea penală, convingere ce este întărită, mai ales că de la data luării măsurii arestării preventive nu a trecut o perioadă prea mare de timp, măsură care rămâne, la acest moment, cea mai adecvată măsură procesuală luată și care se impune menținută în raport cu situația de fapt reținută în dosarul în care este cercetat inculpatul, având în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, care prezintă un grad de pericol social ridicat, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, prin mai multe acte materiale comise într-un termen destul de îndelungat, dovedind perseverență infracțională, precum și aspectul că a știut că țigările provin din contrabandă.
Contrar susținerilor apărării, tribunalul apreciază în raport de circumstanțele personale și reale, astfel cum se conturează din datele dosarului, că infracțiunea săvârșită de inculpat poate determina o reacție publică destul de amplă și o tulburare a societății de natură a forma convingerea că nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Sunt considerațiuni pentru care, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T. P. împotriva încheierii din 06.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Va obliga recurentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. P.(date), împotriva încheierii din 06.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.T.O.
dact.B.L.
2 ex/12.06.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
