Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 249/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 6177/312/2013/a1
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL I.
DECIZIA PENALA NR.249/R
Sedinta publica din data de 23.12.2013
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE –I. G. Z.
JUDECĂTOR – D. V.
JUDECATOR- T. O.
GREFIER- F. S. C.
Ministrul Public- P. de pe lângă Tribunalul I., reprezentat de procuror C. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul M. M. G. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 20.12.2013 a Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat oficiu Z. C. S., cu delegație la dosar.
Procedura a fost legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului inculpat si reprezentantul parchetului, pe rând, arată ca nu au cereri de formulat.
Tribunalul ia act, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și cercetarea în libertate a inculpatului. Mai solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul este minor, că acesta a realizat gravitatea faptei comise, iar la acest moment nu există date suficiente din care să rezulte că acesta ar influența buna desfășurare a anchetei penale,cu onorariu avocat oficiu. Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului .
Recurentul inculpat M. M. G., arată că este de acord cu cele învederate de apărătorul săi, precizând că îi pare rău de cele întâmplate.
Dezbaterile declarându-se închise, recursul rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Din actele si lucrările dosarului constată:
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 20.12.2013, Judecătoria Slobozia, în baza art. 3001 alin. 1 Cod procedură penală a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului M. M. G., fiul lui R. și M., născut la data de 16.07.1997, în mun. Slobozia, jud. Ialomița, domiciliat în Amara, ., jud. Ialomița, posesor CI . nr._, CNP_, deținut în arestul IPJ Ialomița, este legală si temeinică.
În baza art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului M. M. G., constatând că motivele care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 2698/P/2013 din data de 17.12.2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr. unic de dosar_ 13 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M. M. G., fiul lui R. și M., născut la data de 16.07.1997, în mun. Slobozia, jud. Ialomița, domiciliat în Amara, ., jud. Ialomița, posesor CI . nr._, CNP_, deținut în arestul IPJ Ialomița, pentru săvârșirea infractiunilor de furt calificat, prev. și ped de art. 208 alin.1-aer.209 alin.1 lit.i cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 din codul penal; violare de domiciliu, prev. și ped. de art.192 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 cod penal și tentativă la furt calificat, prev. si ped. de art.20 rap. la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g si i cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 29.10.2013 a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului și ferestrei, tăierea plasei de insecte cu care era prevăzută, în locuința părții vătămate P. M. D., de unde a sustras un telefon mobil marca Iphone 3, prin care s-a produs un prejudiciu de 500 lei.
S-a mai reținut că în noaptea de 16/17.11.2013, cu intenția de a sustrage bunuri, a pătruns în curtea unui imobil aparținând părții vătămate T. I., prin escaladarea gardului împrejmuitor, precum și în locuință (casa cu un nivel), prin spargerea geamurilor unei ferestre tip termopan și escaladarea acesteia, prin care s-a cauzat o pagubă în valoare de 170 lei, reprezentând contravaloarea geamului pe care l-a distrus.
Prin ordonanța din data de 22.11.2013 a Ministerului Administrației și Internelor - Poliția Orasului Amara a luat față de inculpat măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând de la data de 22.11.2013, ora 13:55.
Prin ordonanța nr. 2698/P/2013 din 22.11.2013, P. de pe lângă Judecatoria Slobozia a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului M. M. G. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor furt calificat, prev. și ped de art. 208 alin.1-aer.209 alin.1 lit.i cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 din codul penal; violare de domiciliu, prev. și ped. de art.192 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 cod penal și tentativă la furt calificat, prev. si ped. de art.20 rap. la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g si i cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 cod penal, reținându-se din actele de urmărire penală că rezultă probe (indicii temeinice) ca acesta a comis infractiunea mentionata.
Ulterior, prin Încheierea nr. 32/22.11.2013, Judecătoria Slobozia a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 19 de zile cu începere de la data de 22.11.2013 până la 11.12.2013, inclusiv.
Prin încheierea din data de 25.11.2013, Tribunalul Ialomița a admis recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia și inculpatul M. M. G., declarate împotriva încheierii sus-menționate, pe care a casat-o cu privire la durata arestării preventive a inculpatului, pe care a stabilit-o începând cu data de 23.11.2013 și până la data de 11.12.2013, inclusiv.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 195 și 196 Cod procedură penală, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea din 25 noiembrie 2013 dată de această instanță în dosarul nr._ privind pe inculpatul M. M. G. (fiul lui R. și M., născut la data de 16.07.1997, în municipiul Slobozia, județul Ialomița, domiciliat în orașul Amara, ., județul Ialomița, posesor al C.I. . nr._, CNP._, aflat în prezent în Centrul de Reținere și Arest preventiv Ialomița), în sensul că data începerii arestării preventive a inculpatului este ziua de 22 noiembrie 2013 în loc de 23 noiembrie 2013 cum a fost trecută din eroare.
S-a dispus și cu privire la omisiunea vădită strecurată în aceeași încheiere a instanței de recurs, în sensul că, perioada de 19 zile menționată în încheierea nr. 32/22.11.2013 recurată este eronată, în mod corect, perioada de arest preventiv a inculpatului fiind de 20 zile.
Prezenta încheiere a făcut parte comună cu încheierea dată de această instanță la 25 noiembrie 2013.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită pe o perioadă de 20 zile, până la data de 31.12.2013, inclusiv.
Cât privește menținerea măsurii arestării preventive, instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura infracțiunilor, care prezintă un grad ridicat de pericol social, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în liberate a inculpatului, instanța a reținut că această împrejurare rezultă și din natura infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului, care prezintă un grad de pericol social ridicat, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora,atât pe timpul zilei cât și pe timp de noapte, atunci când vigilența este scăzută, escaladarea zidului locuințelor părților vătămate, spargerea geamului locuinței și escaladarea acestuia, împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denota o periculozitate sporita a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând punerea în libertate, întrucât nu există date suficiente din care să rezulte că acesta ar influența buna desfășurare a anchetei penale
Tribunalul, examinând încheierea atacata si actele dosarului, în raport de criticile formulate, cum și din oficiu, conform art.385 ind.6 alin 3 Cod procedură penală constată că recursul nu este fondat pentru următoarele argumente:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor codului de procedură penală.
Primind dosarul, instanța s-a pronunțat în camera de consiliu, asupra legalității și temeiniciei arestării, conform art.300 ind.1 Cod procedură penală, menținând-o.
Tribunalul apreciază că în mod judicios s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia de către judecătorul competent.
Materialul probator administrat de parchet relevă fără dubiu existența unor date și indicii concrete ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul M. M. G. a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată.
Din gravitatea sporită a faptelor de furt calificat, violare de domiciliu și tentativă la furt calificat reținute în sarcina inculpatului, modul de comitere relevat în actul de sesizare – pe timp de noapte, prin sustragerea unor bunuri din locuința părții vătămate ceea ce denotă curaj si perseverenta infracțională inculpatului, pătrunderea prin efracție în locuința părții vătămate, escaladarea geamului locuinței părții vătămate - având în vedere și repetabilitatea actelor materiale, tribunalul reține că inculpatul prezintă un grad ridicat de periculozitate, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică tocmai prin riscul de comitere a unor fapte similare, situație care impune menținerea măsurii arestării preventive.
Tribunalul reține totodată și faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală fiind anterior condamnat, în stare de minoritate, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Având în vedere cele menționate mai sus prin raportare la dispozițiile art.136 alin 8 Cod procedură penală, tribunalul constată că exigențele de necesitate și proporționalitate a unei măsuri privative de libertate cu scopul urmărit sunt satisfăcute în cauză, măsura arestării preventive fiind singura care asigură, pentru moment, buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerații, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. “b” Cod procedură penală va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. M. G., împotriva încheierii camerei de consiliu din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o va menține.
Conform art.192 alin. 2 Cod procedură penală,va obliga recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei, avansat din fondurile Ministerului Justiției .
Văzând și dispozițiile art.417 lit.c Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
In temeiul art. 38515 pct. 1 lit. “b” Cod procedură penală respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. M. G., fiul lui R. și M., născut la data de 16.07.1997, în mun. Slobozia, jud. Ialomița, domiciliat în Amara, ., jud. Ialomița, posesor CI . nr._, CNP_ împotriva încheierii camerei de consiliu din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei, avansat din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la 23.12.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR, GREFIER,
RED.I.G.Z.
TEHNORED.C.F.
02 EX/23.12.2013
JUD.FONDJ.M.I./JUD. Slobozia
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 80/2013.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
