Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 268/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 14292/94/2013/a2
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.268/R
Ședința publică din data de: 13.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – J. C.
JUDECĂTOR – P. R.
JUDECĂTOR – G. C.
GREFIER – F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror V. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat M. T. împotriva încheierii din data de 13.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpatM. T. personal, în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat S. Cuculiș, conform împuternicirii avocațiale atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei-cerere de liberare provizorie și stadiul procesual – recurs, după care:
La interpelarea Tribunalului dacă sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, apărătorul ales al recurentului-inculpat M. T., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând într-o caracterizare a inculpatului, prin care dorește să dovedească faptul că inculpatul nu este o persoană violentă.
Cu privire la proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apărător, reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 67 C.p.p., încuviințează proba cu înscrisuri pentru recurentul-inculpat M. T., apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acorda cuvântul in dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Apărătorul ales al inculpatului recurentul-inculpatM. T., avocat S. Cuculiș, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria B., casarea încheierii recurate și, rejudecând, instanța să dispună judecarea inculpatului in stare de libertate.
Solicita instanței să observe că in motivarea încheierii recurate se menționează faptul că infracțiunea de șantaj este considerată o infracțiune de mare pericol, o infracțiune contra patrimoniului cu un prejudiciu relativ mare, dar arată apărarea că infracțiunea de șantaj nu este o infracțiune de prejudiciu. Consideră că instanța de fond, la acest moment procesual, trebuia să demonstreze pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul judecat in stare de libertate, starea de temere, de tulburarea psihică pe care ar fi creat-o părții - vătămate inculpatului prin acele amenințări.
Arata că in cauza este vorba de doua telefoane de amenințare, pe care recurentul inculpat le recunoaște, întrucât s-a supărat că nu a primit suma de bani, pe care ar fi trebuit sa o primească, nu era un venit injust. Mai menționează că era vorba de o convenție intre inculpat și partea vătămata, la dosar aflându-se contractul de vânzare-cumpărare, dat fiind faptul că s-a amânat plata acestei sume mai mult de 6 luni, acesta s-a enervat și a i-a dat doua telefoane de amenințare, nu a trecut la nici un fel de fapte, nu l-a lovit, nu i-a amenințat familia, in acest sens fiind declarația soției părții vătămate. Arată ca nu s-a exercitat nici un fel de violente cu excepția celor două telefoane.
Consideră că din punct de vedere al pericolului concret pentru ordinea publica, acesta nu este dovedit și nu se impune aceasta măsură strictă de arestare preventivă, și de asemenea, susține că nu există date în sensul că lăsarea inculpatului în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau că s-ar sustrage judecății.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de către recurentul-inculpat M. T., considerând încheierea din data de 13.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ ca fiind legală și temeinică.
Menționează că in raport de gravitatea faptei comise, respectiv infracțiunea de șantaj, valoarea sumei de bani ce se solicita de către inculpat, precum si circumstanțele personale ale acestuia, respectiv că a mai fost anterior condamnat de 3 ori pentru infracțiunea de furt, sancționat pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, si de asemenea ca acesta mai este cercetat în alte dosare, instanța de fond in mod temeinic a constatat ca temeiurile care determinat arestarea preventiva se mențin și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Pentru aceste motive, solicita respingerea recursului și menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului recurentul-inculpatM. T., avocat S. Cuculiș, având cuvântul în replică, arata că faptele la care face reprezentatul Ministerului Public s-au petrecut cu 16 ani in urma, acesta s-a reabilitat, in aceasta perioadă nu a săvârșit nicio altă faptă penală, nu deranjat pe nimeni și consideră că inculpatul merită o șansă și să fie judecat in stare de libertate.
Recurentul-inculpat M. T., având ultimul cuvânt, arată că a greșit, regretă cele întâmplate și solicită judecarea sa în stare de libertate, menționând că se va prezenta in fata instanței de cate ori va fi necesar.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele: în baza art. 1608 Cpp s-a admis în principiu cererea.
În baza art. 1608a alin. 6 Cpp s-a respins pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. T., fiul lui G. și M., născut la data de 21.12.1969, în localitatea Gruiu, județul Ilfov, domiciliat în ., .. 22, județul Ilfov, CNP_, arestat in baza MAP nr. 59 U.P emis la data de 30.10.2013 de Judecătoria B. in dosarul nr._/94/2013, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a obligat inculpatul M. T. la plata a 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2013, inculpatul M. T., prin avocat, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că a fost arestat preventiv la data de 30.10.2013 cu motivarea că la acest moment s-au schimbat radical motivele avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive.
A mai aratat petentul ca judecatorul care a emis mandatul nu prezinta suficiente garantii de impartialitate.
La termenul de astazi, instanța, în baza art. 1608 Cod proc.pen., a pus in discutie admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul a aratat ca isi insuseste cererea formulata de aparatorul ales al acestuia.
Instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după care s-a dat cuvântul pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin încheierea nr. 50 din data de 30.10.2013 data de Judecatoria B. in dosarul nr._/94/2013, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului M. T. pe o perioada de 29 de zile, începând cu data de 30.10.2013 pana la data de 27.11.2013.
Măsura a fost pusa in executare de indata.
Prevăzută de actuala legislație ca o măsură strâns legată de libertatea persoanei prin care se poate suspenda măsura arestării preventive, liberarea provizorie sub control judiciar se aplică în condițiile constatării de către instanță a unei stări de arest preventiv luate legal și temeinic și constituie o garanție cu efectul încetării temporare a stării de arest, condiționată de respectarea unor obligații impuse prin lege inculpatului. În acest sens s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite prin decizia 17/2011 când, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala a stabilit că:”Instanta de judecata, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.″
Astfel, instanța a apreciat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive se mențin, scopul prev. de art. 136 Cpp nu se poate realiza prin punerea în libertate a inculpatului și că este necesară astfel privarea în continuare de libertate a acestuia față de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat - infracțiune contra patrimoniului cu un prejudiciu relativ mare.
Totodată, instanța a apreciat că prin punerea în libertate a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată.
In privinta motivului de impartialitate invocat de catre petent instanta a constatat ca acesta nu este intemeiat, masura fiind verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de instanta de control judiciar, care a si mentinut-o. De asemenea, acest judecator a devenit incompatibil, in prezent cauza fiind judecata de un alt complet de judecata.
Instanța a apreciat astfel că se impune în continuare privarea sa de libertate la acest moment procesual.
Față de aceste considerente în raport de dispozițiile art 160 ind 8 c.p.p a admis in principiu cererea, apreciind ca sunt indeplinite conditiile admisibilitatii in principiu ales acesteia, insa, pe fond, in baza art. 1608a alin 6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. T., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 12.12.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, asupra inculpatului M. T. planează suspiciunea rezonabilă că în perioada iunie august 2013 în mod repetat prin amenințări l-a constrâns pe numitul D. C. să-i remită suma de 4500 lei, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos material.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de modalitatea în care se arată că ar fi fost săvârșite, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat precum și intervalul de timp în care s-au exercitat acte de constrângere.
Toate acestea justifică o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare.
Analizând caracterul rezonabil al duratei detenției provizorii, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei, raportat la pericolul de repetare a faptelor de natura celor în cauză, la gravitatea acuzației și la persoana inculpatului - cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul reține în continuarea caracterul rezonabil al acesteia (cauza Pantano c. Italiei), constatându-se un echilibru între protejarea interesul general privind buna desfășurare a procesului penal și cel individual al inculpatului privind protejarea libertății (cauza Letellier c. Franței).
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, acestea nu pot fi primite în acest stadiu procesual întrucât prevalează necesitatea ocrotirii ordinii publice în comparație cu interesul particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
F. de cele ce preced, recursul urmeaza a fi respins ca nefondat, făcându-se si aplicarea disp.art.192 alin.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M. T.( fiul lui G. și M., născut la data de 21.12.1969, în localitatea Gruiu, județul Ilfov, domiciliat în ., .. 22, județul Ilfov, CNP_, arestat în baza MAP nr. 59/UP/30.10.2013 emis de Judecătoria B.).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat M. T. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat(în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal -_).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.12.2013
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
J. C. P. R. G. C.
GREFIER,
F. C. M.
Red. și tehnored. Jud.J.C/ 16.12.2013
Jud. B./ jud. E.D
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Tulburarea de posesie. Art. 220 C.p.. Decizia nr. 206/2013.... → |
|---|
