Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 6586/94/2013
Dosar nr._
ROMANIA
JUDETUL ILFOV
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 104/ R
Ședința publică din data de 23.05.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. M. R.
JUDECĂTOR – G. C.
JUDECĂTOR – C. L. E.
GREFIER – F. C. M.
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință nr. 37 din data de 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, privind pe intimatul inculpat C. M. F..
La apelul nominal făcut in ședința publica a răspuns intimatul inculpat C. M. F. personal, in stare de arest si asistat de apărător ales – avocat D. (F. ) L. G. conform împuternicirii avocațiale . nr._/2013 depusă la dosarul cauzei și apărător desemnat din oficiu – avocat C. E. G. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr._/2013 atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune pe scurt obiectul cauzei – cerere de liberare sub control judiciar(art.1602C.p.p.),stadiul procesual - recurs, după care:
La solicitarea apărătorului ales de a i se acorda o scurtă grefă cu inculpatul, Tribunalul, față de art. 294 al. 3 C.p.p., încuviințează o scurtă grefă a apărătorului cu inculpatul, fără înmânare de acte sau alte obiecte.
Instanța, conform art. 171 alin 5 C.p.p., constată încetată de drept delegația apărătorului din oficiu, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariu parțial.
La interpelarea Tribunalului dacă sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, apărătorul ales al recurentului inculpat C. M. F. solicită administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Tribunalul pune în discuție proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de inculpat, prin apărător.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că dorește să studieze înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul inculpatului și, având cuvântul, în temeiul art. 67 C.p.p. apreciază cererea apărătorului ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei și pune concluzii de admitere a probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apărător.
Tribunalul, în temeiul art. 67 C.p.p., încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de inculpat, prin apărător, apreciind că este utilă și concludentă soluționării cauzei și ia act de înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul inculpatului.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acorda cuvântul in dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul art. 385 ind. 15 pct.2 lit.c C.p.p., solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., casarea încheierii de ședință nr.37 din data de 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și menținerea stării de arest în ceea ce îl privește pe inculpatul C. M., având în vedere faptul că nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive.
Totodată solicită să se aibă în vedere că infracțiunile săvârșite de către inculpat au fost săvârșite în mod repetat, existând un număr de 9 episoade infracționale comise, din acestea rezultând perseverența infracțională a inculpatului.
De asemenea, mai arată că fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad ridicat de amenințare a securității ordinii publice, bunurile achiziționate de acesta fiind componente folosite pentru semnalizarea și dirijarea traficului feroviar.
Pe cale de consecință, apreciază că la acest moment procesual și față de împrejurarea că instanța de recurs s-a mai pronunțat în urmă cu două săptămâni pe această situație de fapt și a considerat că urmărirea penală să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest, pune concluzii de admiterea recursului și menținerea stării de arest a inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. M. F., având cuvântul, menționează că inculpatul este cercetat pentru 5 acte materiale a infracțiunii de tăinuire și nu 9 acte materiale cum a precizat reprezentatul Ministerului Public, fiind vorba de o singură infracțiune de tăinuire în formă continuată, prev de 41 alin2 C.p., o infracțiune a cărei pedeapsă minimă este de 3 luni închisoare. Menționează că in cursul zile se va prezenta la P. de pe lângă Judecătoria B. pentru prezentarea materialului de urmărire penală și având în vedere că inculpatul dorește să se prevaleze de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., speră că acesta va fi condamnat cu suspendare.
Învederează instanței că inculpatul i-au fost admise două cereri de liberare provizorie sub control judiciar de instanța de fond, iar Tribunalul Ilfov ca instanță de control judiciar a admis recursul parchetului. În opinia apărării cererea formulată de inculpat îndeplinește toate condițiile prev. de 160 ind.2 C.p.p., în sensul în care: recunoaște fapta, nu poate influența buna desfășurare a procesului penal având în vedere că a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil și în sarcina inculpatului Judecătoria Bufea a impus anumite obligații, care în opinia apărării, le va respecta. Mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f C.p.p, întrucât inculpatul s-a prezentat în momentul în care Tribunalul Ilfov a emis mandatul de arestare preventivă.
În concluzie, solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. și menținerea încheierii de ședință nr. 37 din data de 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. ca fiind legală și temeinică și, în consecință, instanța să dispună punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului. De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere la pronunțarea soluției și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar.
Intimatul-inculpat C. M. F. având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și solicită judecarea în stare de libertate să poată fi alături de familie și de soție, care este însărcinată.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de față, a constat următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 37 din data de 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în temeiul art. 1602 C.p.p. s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. M. F..
In temeiul art. 1602 alin. 3 Cod procedura penala s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului C. M. F..
In temeiul art. 1603 alin. 3 Cod procedura penala Cod procedura penala a fost obligat inculpatul ca, pe durata liberării provizorii sub control judiciar, sa respecte următoarele obligații:
a) sa nu depășească raza teritorială a orașului B. decât cu acordul instanței de judecata care a dispus prezenta măsură, sau cu acordul procurorului care efectuează urmărirea penală;
b) sa se prezinte la organul de urmărire penală sau instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
c) sa se prezinte la Postul de Poliție în raza căreia acesta își are domiciliul în fapt, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
d) sa nu-si schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus prezenta măsura;
e) sa nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nici o categorie de arme.
In temeiul art.160 ind. 2 al.3 ind. 2 Cod procedura penala s-a atras inculpatului atenția ca, in caz de încălcare cu rea-credința a obligațiilor care îi revin, se va lua fata de acesta măsura arestării preventive.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Analizând actele si lucrările dosarului, cu privire la fondul cererii de liberare provizorie sub control judiciar însușită de către petentul-inculpat, instanța a reținut următoarele:
La data de 18.04.2013, Tribunalul Ilfov a dispus arestarea inculpatului C. M. F. fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 3R/18.04.2013.
Instanța a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului au fost dezvoltate patru motive fundamentale pentru a justifica menținerea stării de arest preventiv a unui acuzat suspectat ca ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției, să comită noi infracțiuni sau să tulbure ordinea publică. Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice. La fel este și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art. 5 în anumite circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște aceasta noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura ..
Fără a nega gravitatea concretă a faptelor reținute în sarcina inculpatului, respectiv a faptei de tăinuire, instanța a constat că în momentul de față nu există probe care să ducă la concluzia că menținerea stării de arest a inculpatului s-ar încadra într-unul din cele 4 motive menționate mai sus și nici în cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. f C.p.p.
S-a arătat că nu există dovezi că inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecată, nu există nici date că inculpatul ar încerca în orice fel să împiedice aflarea adevărului prin alterarea probelor sau influențarea unor martori și nu există nici date că inculpatul ar putea să comită noi infracțiuni, caz separat de arestare de cel prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța a apreciat că la acest moment nu mai subzistă circumstanțele excepționale care au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive. Mai mult, instanța a reținut că de la prima declarație dată inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Totodată, instanța a apreciat că perioada pe care inculpatul a petrecut-o până la acest moment în stare de arest a fost suficientă în cazul acestuia, persoană necunoscută cu antecedente penale pentru a-l responsabiliza asupra necesității respectării normelor penale și pentru a se evita riscul săvârșirii unor noi fapte similare în viitor. De altfel, interesul societății de a se afla în siguranță față de conduita periculoasă a inculpatului poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, cu obligațiile aferente.
În ceea ce privește reacția societății față de punerea în libertate a inculpatului la acest moment, instanța a constatat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului simpla gravitate a infracțiunii nu este suficientă pentru a justifica reținerea faptului că ordinea publică ar fi amenințată de punerea în libertate a acestuia (Letellier contra Franței, hotărârea din 26.06.1991, par. 51). În plus, până la acest moment a fost făcută deja dovada că organele statului au acționat cu promptitudine și fermitate în acest caz, aspect care exclude la acest moment existența unei temeri că societatea s-ar simți amenințată și neprotejată prin punerea în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte instanța a considerat că, din moment ce inculpatul este cercetat ., acesta va fi sub supravegherea, mai mult sau mai puțin atentă, a organelor de poliție, posibilitatea ca aceasta să mai săvârșească alte astfel de infracțiuni fără a fi prins, fiind extrem de redusă, fapt pe care îl înțelege cu siguranță și inculpatul.
Prin modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față de proprietatea publica, dar nu și o periculozitate concretă sporită faptele acesteia neprezentând pericol social concret ridicat.
Instanța a considerat că perioada în care inculpatul a fost privat de libertate este suficientă în vederea corijării conduitei acestuia și pentru ca acesta sa realizeze consecințele faptelor sale și eventualele sancțiuni pe care le poate primi.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov- Secția Penală sub nr._ la data de 22.05.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata că recursul este fondat, pentru următoarele considerentele:
În sarcina inculpatului C. M. F. s-a reținut că, în repetate rânduri, ar fi achiziționat componente metalice ce proveneau din furturile presupus comise de către M. F., R. G. Vijai, D. G. și S. I. de la rețeaua de dirijare și semnalizare a traficului feroviar, având cunoștință de proveniența acestora.
Măsura arestării preventive a fost luată prin încheierea nr.35 /18.04.2013 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosar nr. _, în urma admiterii recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., avându-se în vedere dispozițiile art.143 alin.1 rap.la art.68 ind.1 Cod proc.pen. și temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen.
Fiind sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, instanța trebuie să analizeze în ce măsură există garanții pentru ca inculpatul, odată pus în libertate, să asigure prezența în fața organelor judiciare sau, raportat la interesul judecății, în ce măsură privarea acestuia de libertate ajută atingerii scopului prevăzut de art. 136 alin. 2 Cod procedură penală.
Din examinarea actelor dosarului, Tribunalul reține că prima instanță, cu ocazia analizării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale care guvernează această instituție, împrejurarea legată de o eventuală dispariție a temeiurilor inițiale ale măsurii arestării preventive, în contextul circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, descrise în soluția atacată.
Din această perspectivă, Tribunalul constată că datele existente în cauză susțin necesitatea privării în continuare de libertate a inculpatului, atât pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru protejarea cu prioritate a interesului general .
Această necesitate obiectivă, care echivalează cu incidența în continuare a temeiului prevăzut de art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, temei ce a determinat arestarea, decurge din imperativul atingerii scopului prevăzut de art.136 alin. ultim, o măsură alternativă cum este aceea a liberării provizorii sub control judiciar putând fi dispusă numai în cazul în care inculpatul prezintă suficiente garanții că nu va împiedica aflarea adevărului sau că nu va săvârși alte infracțiuni.
Raportat la cazul concret, cel puțin la acest moment procesual, nu se poate concluziona asupra unor garanții, de natură a evoca împrejurări diferite de cele avute în vedere cu ocazia arestării preventive.
În egală măsură, liberarea provizorie nu ajută nici unei mai bune desfășurări a procesului penal, având în vedere că în analizarea acestei cereri nu trebuie urmărit doar interesul inculpatului, ci și interesul superior al justiției, interes care pledează în continuare pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, ținând seama de stadiul incipient al fazei de urmărire penală .
Soluția este în acord și cu prevederile art. 5 paragraf 3 din CEDO ,potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de art. 1 lit.c al aceluiași articol ,are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii ,însă în cazul de față nu ne aflăm în situația ca inculpatul să fi fost arestat preventiv pe o durată excesivă de timp, până la momentul formulării cererii .
Pentru considerentele expuse, în baza art.385 ind. 15 pct.2 lit.d) Cod procedură penală va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii din data de 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, va casa încheierea recurată și rejudecând cauza, va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul C. M. F..
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga petentul – inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului care a asigurat asistența juridică la prima instanță, in cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului, onorariul parțial al aparatorului din oficiu al intimatului - inculpat, in cuantum de 50 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind. 15 pct.2 lit.d) Cod procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii din data de 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Casează încheierea recurată și rejudecând cauza:
Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul C. M. F. (fiul lui I.-G. și M., născut la data de 03.06.1988 în or. B., jud. Ilfov, domiciliat în orașul B., Șoseaua București-Târgoviște, nr.13, jud. Ilfov, CNP_, arestat în baza M.A.P. nr.3R/18.04.2013 emis de Tribunalul Ilfov).
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe petentul – inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. - cod fiscal_), onorariul aparatorului din oficiu al recurentului - inculpat, in cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului, onorariul parțial al aparatorului din oficiu al intimatului - inculpat, in cuantum de 50 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. R. G. C. C. L.-E.
GREFIER,
F. C. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
