Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 641/2015. Tribunalul ILFOV

Decizia nr. 641/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 12-11-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 641/C

Ședința publică din data de 17.09.2015

Tribunalul constituit din :

PREȘEDINTE: G. C.

GREFIER: F. C. M.

M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul C. M. împotriva sentinței penale nr. 2159/22.09.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .

Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat C. M. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat I. R. C., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 atașată la dosarul cauzei și de apărător ales – avocat N. L., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015 atașată la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată ( art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:

Instanța constată încetată delegația pentru asistență judiciară obligatorie a avocatului desemnat din oficiu, I. R. C. pentru contestatorul C. M., față de prezența apărătorului ales al acestuia și în baza art. 6 din Protocolul încheiat între M. Justiției și UNBR, dispune avansarea onorariului parțial în cuantum de 70 lei din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.

Nefiind cereri de formulat, Tribunalul acordă cuvântul in dezbaterea contestației.

Apărătorul ales al contestatorului - condamnat C. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 2159/22.09.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ și, rejudecând, instanța să admită cererea de liberare condiționată, considerând că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de disp. art. 52 VC.p. privind liberarea condiționată. Învederează insntaței că in motivarea hotărârii insntaței de fond se reține faptul că liberarea condiționată este o vocație și nu un drept, insa in opinia apărării, raportându-se la comportamentul petentului pe parcursul executării pedepsei se observa că acesta a dat dovadă de buna credință, a participat la diverse activități socio-educative, a fost recompensat de 2 ori și nu a fost sancționat disciplinar. Mai arata faptul că petentul nu a prestat activități productive din motive medicale, aspecte care pot fi dovedite, existând acte medicale depuse la dosarul cauzei din care rezultă că petentul suferă de probleme grave de sănătate.

Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației formulate și insntața să dispună liberarea condiționata a petentului și ii dea posibilitatea să se reîntoarcă in familie, acesta pe perioada detenție a păstrat legătura cu familia și are doi copii.

În subsidiar, în cazul in care instanța apreciază că petentul nu îndeplinește condițiile privind liberarea condiționată, solicită reducerea termenului de reiterare a cererii stabilit de instanța de fond la data de 01.02.2016.

Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de contestator ca nefondată, apreciind sentința penală nr. 2159/22.09.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică, raportat la faptul că petentul condamnat este cunoscut cu antecedente penale și a mai beneficiat de liberare condiționată.

Contestatorul-condamnat C. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestație și liberarea sa condiționată pentru a fi alături de familie, menționând că nu a muncit din motive medicale, suferă de boală incurabilă, nu a fost sancționat pe perioada detenție și a fost de 6 ori evidențiat.

S-au declarat dezbaterile închise, după care:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 2159/22.09.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat C. M., fiul lui Ș. și M., născut la data de 24.10.1974, în prezent deținut în Penitenciarul Bucuresti Jilava.

S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 01.02.2016.

În baza art. 275 alin. 2 din C. p. p. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._, din data de 25.08.2015, petentul condamnat C. M. a contestat procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul Penitenciarului București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1209/2015 a Judecătoriei Sector 4 București, petentul C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare (MEPI nr. 2233/2015).

Potrivit procesului-verbal nr. 32/20.08.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea in liberate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București, petentul a început executarea pedepsei la data de 18.10.2013 și va expira la termen, la data de 04.10.2016 (deoarece se scad 105 zile ce reprezintă arest preventiv), transformată în zile pedeapsa este egală cu 1188 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 792 zile, din care, în cazul în care muncește 198 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 594 zile efectiv executate.

Petentul condamnat a câștigat si executat la data analizei în comisie în total 797 zile (din care 105 zile reprezintă arest preventiv, iar 20 zile se consideră executate ca urmare a mucii prestate), fiind la prima analiză.

Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat, și a dispus amânarea pe un termen de 12 luni, date fiind lipsa dovezilor temeinice de îndreptare și perseverența infracțională.

În primul rând, analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 din Vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Astfel, trebuie observat că instanța a făcut aplicarea art. 5 din N.C.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.

Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.

Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar petentul a avut un comportament corespunzător, nefiind sancționat disciplinar, însă a fost recompensat de două ori, aspecte care nu reprezintă însă, în opinia instanței, date rezonabile cum că acesta a avut o atitudine care să confirme conștientizarea scopului pedepsei aplicate.

Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activităti educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală, nicidecum deosebită, in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost normale si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare. Astfel, este evident ca încă nu a reușit sa conștientizeze gravitatea faptelor sale si sa isi conformeze comportamentul dispozițiilor legale. De asemenea, instanța a constatat că petentul a mai beneficiat de liberare condiționată, însă nu a înțeles rolul beneficiului acordat, revenind în câmpul infracțional, astfel că, cel puțin la acest moment nu se impune acordarea liberării condiționate.

Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 din vechiul C. pen.

Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.

Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori, așa cum s-a arătat, comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.

Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea, în temeiul art. 587 alin. 2 C.p.p., va fi respinsă ca nefondată.

Instanța a considerat totuși amânarea petentului pentru analiză în cadrul comisiei de liberară condiționate pe o perioadă de 12 luni apare ca fiind o măsură disproporționată față de situația juridică actuală a petentului, astfel că va reduce acest termen și va fixa un alt termen de reiterare a cererii, pentru data de 01.02.2016, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat C. M., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 09.10.2015.

Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.

Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul C. M., pentru următoarele considerente:

Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului C. M. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.

Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:

a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.

Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.

Făcând aplicarea disp. art. 59 din C.p.1969, tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, dat fiind perseverența infracțională a condamnatului, precum și faptul că petentul a mai fost liberat condiționat și a săvârșit alte infracțiuni. Tribunalul apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.

Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat ( art. 209 C.p) și de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament bun și, deși a participat la activitățile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, absolvind un curs de formare profesională în meseria de tâmplar, nu a fost selecționat să desfășoare activități productive din motive medicale, nu a fost sancționat disciplinar pe parcursul executării pedepsei privative de libertate și pentru implicare sa in cadrul activităților de reintegrare socială a fost recompensat de numai două ori este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.

Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecută in interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2013. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.

Termenul fixat de instanța de fond după data de 01.02.2016, nu apare excesiv și nejustificat, ci rezonabil și necesar, remarcând și considerentele expuse anterior.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de C. M. împotriva sentinței penale nr. 2159 din data de 22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., fiind în culpă procesuală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de C. M. (fiul lui Ș. și M., născut la data de 24.10.1974, în prezent deținut în Penitenciarul București Jilava ) împotriva sentinței penale nr. 2159 din data de 22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. C. F. C. M.

Red. și tehnored. jud. G.C. /2 ex./04.12.2015

Jud. Sectorului 4 / jud.F.M.P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 641/2015. Tribunalul ILFOV