Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 659/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 659/C
Ședința publică din data de 19.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror F. G..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la liberarea condiționată formulată de contestatorul-petent M. I. împotriva sentinței penale nr. 2119/18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul-petent M. I., aflat în detenție la Penitenciarul București – Jilava, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat Schramm C., cu delegația pentru asistentă juridică obligatorie . nr._/2015 depusă la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – contestație privind liberarea condiționată a contestatorului-petent M. I. (art. 587 Cod procedură penală), după care:
Tribunalul, față de dispozițiile art. 356 alin. 2 Cod procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu o scurtă grefă cu petentul-contestator M. I., fără înmânare de înscrisuri sau obiecte.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-petent M. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației și desființarea sentinței penale nr. 2119/18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Pe fondul cauzei, solicită liberarea condiționată a petentului, având în vedere procesul – verbal al Comisiei în care se arată că acesta poate fi liberat condiționat, dând dovezi temeinice de îndreptare, este stăruitor în muncă, nu a cauzat probleme în cadrul penitenciarului, a participat la programe educative și activități de asistență psihosocială organizate în cadrul penitenciarului.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul-petent M. I., având ultimul cuvânt, susține că în cei 64 de ani nu a creat probleme, are 4 copii dintre care 3 sunt minori, iar unul este major, soția sa lucrează și are nevoie de sprijin în creșterea și educarea copiilor. Promite să nu mai săvârșească niciodată nicio faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2119/18.09.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București, în temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 59-60 Cod penal 1969 și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, a respins propunerea privind pe petentul - condamnat M. I., fiul lui T. și I., născut la data de 01.03.1952, CNP_, deținut în Penitenciarul București - Jilava, ca neîntemeiată.
A fost fixat termen de reiterare a cererii la data de 20.12.2015.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere a petentului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ la data de 25.08.2015, petentul - condamnat M. I. a contestat procesul - verbal al Comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării sale condiționate, din cadrul Penitenciarului București - Jilava prin care s-a propus acordarea liberării condiționate.
Au fost atașate la dosarul cauzei caracterizare, procesul-verbal întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate.
Analizând actele și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 32/20.08.2015 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate constituită la nivelul Penitenciarului Jilava București, s-a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (1.096 zile) prin sentința penală nr. 639/2012 pronunțată de Tribunalul G. (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 695/2014). Executarea pedepsei a început la data de 22.10.2014 și durata executării pedepsei urmează să se împlinească la data de 21.09.2017, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 365 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest ultim aspect că deținutul a executat, de la 22.10.2014 până la 20.08.2015, un număr total de 365 zile, dintre care 333 zile efectiv executate și 32 zile câștigate prin muncă.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat, reținându-se că există dovezi temeinice de îndreptare a petentului. Petentul se află la prima analiză.
Analizând prevederile legale în materia liberării condiționate în vigoare la data săvârșirii faptei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, trebuie observat că, în cauză, instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 59 VCP, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Totodată, conform art. 60 alin. 2 VCP, fracția de pedeapsă executată trebuie să fie de 1/3 în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, în cazul condamnaților trecuți de vârsta de 60 ani pentru bărbați.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului - condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, având un total de 365 zile câștigate și executate, petentul - condamnat a dobândit numai o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, instanța de fond a reținut că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament necorespunzător, fiind recompensat numai de 2 ori într-o perioadă de timp relativ lungă, aspect care relevă atitudinea indiferentă a petentului față de scopul pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent nu pot conduce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege, deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța de fond a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 VCP, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni și să fie redat societății.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere dispozițiile art. 59-60 din VCP și art. 587 alin. 2 Cod procedură penală și considerând că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu este atins, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care a respins propunerea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 20.12.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent și suficient pentru a da posibilitatea persoanei condamnate să dovedească că îndeplinește condițiile legale pentru acordarea beneficiului liberării condiționate.
Instanța de fond a considerat că fixarea unui termen de amânare de 4 luni este justificat în raport de comportamentul petentului, acesta nemanifestând implicare în programele și activitățile educaționale care ar putea conduce la existența prezumției de reeducare a petentului. Instanța de fond a considerat că fixarea acestui termen îl poate ajuta pe petent să înțeleagă că pentru a putea beneficia de instituția liberării condiționate trebuie să-și intensifice eforturile de reeducare, să participe la activități care îl pot ajuta să se reintegreze în societate, nefiind de ajuns doar faptul că acesta nu a cauzat probleme deosebite în penitenciar până în prezent.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul M. I., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 16.10.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul M. I., pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea liberării condiționate, instituție juridică ce, de altfel, ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat, odată pus în libertate, nu își va perpetua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Într-adevăr, din caracterizarea înaintată de Penitenciarul București - Jilava rezultă că petentul-condamnat, de la depunerea în penitenciar și până la prima analiză a Comisiei a avut un comportament bun, fiind recompensat de 2 ori cu suplimentarea drepturilor pentru stăruință în muncă și nefiind sancționat disciplinar pe durata executării pedepsei privative de libertate, dar acest aspect nu constituie o prezumție absolută a existenței unor dovezi temeinice de îndreptare, atâta timp cât comportamentul său a fost unul adaptat vieții carcerale și nu unul care a excelat în foarte bine.
Pe de altă parte, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite pentru care petentul execută în prezent pedeapsa de 3 ani închisoare (legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri), restul rămas de executat, precum și cuantumul pedepsei pe care acesta o are de executat, Tribunalul apreciază că se impune executarea în continuare a pedepsei, în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al acesteia, atât pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, cât și asupra obligativității respectării acestor valori, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune liberarea condiționată.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată, făcând și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-petent M. I. (fiul lui T. și I., născut la 01 Martie 1952, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 230 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 de lei, se avansează și va fi plătit din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. R.P. /06.01.2016
Jud. Sectorului 4/jud. E.E.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 669/2015.... → |
|---|
