Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 398/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-07-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 398/C
Ședința publică din data de 15.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București împotriva sentinței penale nr. 1258 din data de 26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._/ 4/ 2015 privind pe condamnatul N. V..
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul N. V., aflat in stare de detentie, asistat de av. of. C. C. R., care depune la dosar delegatia avocatială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul in dezbaterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicita admiterea contestatiei formulată de P. de pe langa Judecatoria Sector 4 Bucuresti împotriva sentinței penale nr. 1258 din data de 26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București in sensul celor motivate, în scris, si pe fondul cauzei respingerea cererii de liberare conditionata a petentului ca neîntemeiată, avand in vedere că petentul a mai beneficiat anterior de liberare condiționată, însă a perseverat în comiterea de infracțiuni.
Av. C. C. R., având cuvântul în apărarea condamnatului N. V., in temeiul art.587 C.pr.pen., solicita respingerea contestatiei formulata de P. de pe langa Judecătoria Sectorului 4 București si, pe cale de consecinta, mentinerea sentintei contestate, ca fiind legala si temeinica, arătând că petentul îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi liberat.
Condamnatul N. V., având personal cuvantul, solicită admiterea cererii de liberare condiționată.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1258 din data de 26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._/ 4/ 2015, s-au dispus următoarele:
În baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59-60 VC.pen., cu aplic. art. 5 C.pen., s-a admis cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat N. V..
S-a dispus liberarea condiționată a petentului condamnat de sub puterea MEPI nr. 2298/2013 emis de Judecătoria Sectorului 2 București în baza sentinței penale nr. 1095/2013.
S-a atras atenția petentului condamnat asupra dispozițiilor legale privind revocarea liberării condiționate.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu al petentului condamnat, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 28.04.2015, sub nr._, a fost înregistrată pe rol cererea prin care condamnatul N. V. a solicitat liberarea condiționată din executarea unei pedepse cu închisoarea. Cererea nu a fost motivată.
La cerere s-au atașat procesul-verbal nr. 15/16.04.2015 al Comisiei de propuneri liberare condiționată din cadrul Penitenciarului București Jilava și caracterizarea condamnatului.
Din procesul verbal, dresat de comisia menționată, prezidată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, s-a retinut că detinutul se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare (pentru furt calificat) aplicată prin sentința penală nr. 1095/2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București (MEPI nr. 2298/2013), pedeapsa începând la 18.10.2013 și urmând să expire la 17.10.2015. S-a aratat că pentru a putea fi liberat conditionat condamnatul trebuie sa execute fractia de 2/3 din pedeapsă, respectiv 486 zile închisoare, acesta executând în total 551 zile închisoare în care s-au inclus 546 zile efectiv executate și 5 zile considerate executate ca urmare a muncii prestate.
Conform caracterizării atașate la procesul-verbal mai rezultă că detinutul (aflat la a doua analiză) a avut un comportament corespunzător, nefiind sancționat disciplinar. S-a mai arătat că deținutul a participat la activitățile educative și de asistență psihosocială organizate în penitenciar (21 de programe), prestând și activități productive în perioadele aprilie-mai 2014 și octombrie 2014. Pentru toate acestea, comisia a apreciat ca timpul executat de condamnat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea sa, motiv pentru care a propus amânarea pentru două luni a discutării situației condamnatului.
Analizând cererea în lumina prevederior legale în materia liberării condiționate și ținând seama de disp. art. 5 alin. 1 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, instanta a retinut că potrivit art. 59 alin. 1 VC.pen. poate fi liberat conditionat condamnatul care a executat fracția de pedeapsă prevazută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situatia ce rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, instanta a apreciat că prin executarea fracției obligatorii de pedeapsa condamnatul a dobândit o vocatie la acordarea beneficiului liberarii conditionate, urmând ca instanta sa aprecieze dacă, în functie și de celelalte criterii stabilite de lege, este oportună acordarea liberării condiționate.
Având în vedere faptul că, așa cum rezulta din caracterizarea anexată la procesul verbal arătat, condamnatul N. V. a avut o comportare bună pe perioada detentiei, a prestat muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, instanța a apreciat că timpul executat din pedeapsă este suficient pentru ca acesta sa își însușească scopul preventiv si educativ al acesteia, astfel încât pe viitor sa nu mai comită si alte fapte infracționale și să poată fi redat societații.
Este adevarat că deținutul este cunoscut cu antecedente penale (recidivist), însă trebuie subliniat ca aceasta circumstanță nu constituie neapărat un impediment la acordarea liberarii conditionate, ci un element indus din ansamblul de considerente de politică penală de care instanța de judecată trebuie să țină seama la analiza oportunității acordării liberarii condiționate, interesând din acest punct de vedere masura în care acestea reflectă sau nu o potentialitate criminogenă. Relativ la acest aspect, s-a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare date de petent, constând în participarea activă la numeroase programe socio-educative, apte să-l facă a respecta valorile sociale, precumpănesc asupra unui potențial criminogen abstract dat de condamnarea anterioară. Trebuie observat că antecedentele penale au fost deja avute în vedere cu ocazia analizei din 12.02.2015 când s-a propus amânarea cu două luni, soluția fiind menținută de instanța de judecată (s.p. 737/24.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București).
Față de cele expuse în cele ce preced, instanța a admis prezenta cererea de liberare condiționată. Pe cale de consecință, a dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea MEPI nr. 2298/2013 emis de Judecătoria Sectorului 2 București în baza sentinței penale nr. 1095/2013. Totodată, instanța a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor legale privind revocarea liberării condiționate.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 10.07.2015.
In motivele depuse la dosar, contestatorul, P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București a susținut, în esență, că instanța de fond a dispus, in mod gresit, liberarea conditionata a petentului, procedând la o evaluare deficitară a condițiilor liberării condiționate, în lipsa unor dovezi convingătoare, de îndreptare a condamnatului și cu ignorarea elementelor care pledează ferm pentru neacordarea, din nou, a beneficiului liberării condiționate condamnatului N. V., in raport de faptul că nu a fost recompensat pentru participarea la activitățiile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, multe dintre ele abandonate sau nefinalizate, iar celelalte cu durată de o singură zi și câtă vreme recompensele răsplătesc buna conduită a condamnatului, stăruința în activitățile educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, indiscutabil dovezile în acest sens lipsesc din partea condamnatului N. V., astfel că lipsind aceste dovezi, lipsește și temeiul legal pentru acordarea beneficiului liberării condiționate condamnatului N. V., întrucât nu este îndeplinită condiția existenței dovezilor temeinice de îndreptare.
S-a apreciat de catre P. ca simpla prezență fizică a condamnatului la diverse programe nu poate justifica acordarea liberării condiționate, comportamentul acestuia putând varia în aceste ocazii de la unul necorespunzător la unul care vădește îndreptarea sa, și care este răsplătit prin recompense, apreciind că este nu numai lipsit de seriozitate, dar în contradicție cu scopul executării pedepsei, a reduce dovada îndeplinirii cerințelor liberării condiționate la câteva participări fizice ale condamnatului la programele desfășurate la locul de detentie, irelevante în raport cu durata pedepsei executate efectiv și cu aptitudinea lor de a releva dovezi temeinice de îndreptare, acesta nefiind recompensat pe perioada detenției și manifestând dezinteres aproape total pentru muncă, pentru că a câștiga 5 zile ca urmare a muncii prestate (ceea ce raportat la calculul prevăzut de dispozițiile art. 96 din Legea 254/2013, presupune un număr mai mic de zile efective de muncă, cu aproximativ o pătrime) în nici un caz nu poate releva altceva decât fuga de muncă.
De asemenea, P. a susținut că nu trebuie omise antecedentele penale ale persoanei condamnate N. V., care la vârsta de 25 de ani a suferit deja mai multe condamnări pentru infracțiuni de tâlhărie și are un cazier extrem de consistent, beneficiind anterior în mai multe rânduri de liberare condiționată pe care a dovedit că nu a meritat-o, deoarece a recidivat constant, condiții în care nu se poate ajunge la concluzia că petentul a dat dovadă de disciplină, stăruință în muncă, condiție care în cazul său ar fi trebuit îndeplinită la un nivel superior față de cazul unui condamnat fără antecedente penale.
Concluzionând, P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București a solicitat admiterea contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 1258/ 26.05.2015 a Judecătoriei Sector 4 București, desființarea acesteia și respingerea propunerii de liberare condiționată formulată cu privire la condamnatul N. V. susținând încă o dată că nu există dovezi temeinice că s-a îndreptat și se poate integra în societate, dovezi care pot conferi garanția că, odată liberat, condamnatul nu mai prezintă un pericol pentru valorile sociale pe care legea penală le apără și că acesta s-a îndreptat și reeducat în spiritul atitudinii cinstite față de muncă, și neexistând elemente concrete că intenționează să-și dobândească veniturile în mod legal și cinstit de la momentul liberării sale înainte și să se integreze deplin în ordinea de drept, adoptând o atitudine contrară și detașându-se complet de modul infracțional în care a înțeles să acționeze constant, până în prezent.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de P. și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că prezenta contestație este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Cu privire la legea aplicabilă, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că N. V. a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti-Sectia Penala, prin sentința penală nr. 1095/2013, la 2 ani (730 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 C. pen.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul N. V. trebuia să execute 486 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 16.04.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, respectiv 551 zile, în mod corect prima instanță a constatat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul București- Jilava, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia. Astfel, se reține că a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate, în regim semideschis, că a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, ca a desfasurat activitati productive atat in interesul locului de detinere, cat si pentru beneficiari externi, in perioada aprilie-mai 2014 și octombrie 2014, că nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că petentul N. V. a dat dovezi temeinice de îndreptare în sensul dispozițiilor art. 59 C. pen. din 1969 în sensul că a avut o conduită conform regulamentului locului de detenție, a participat intens la activități lucrative, la programe de reintegrare socială, că nu a fost sancționat disciplinar și, concluzionând, apreciază că acesta s-a adaptat la mediul penitenciar, dând dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru aceste considerente, în consens cu prima instanță, tribunalul reține că perioada efectiv executată de condamnatul N. V. este suficientă pentru reeducarea sa, astfel că în temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. urmează a respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București împotriva sentinței penale nr. 1258 din data de 26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._/ 4/ 2015.
Va dispune, de îndată, punerea în libertate a condamnatului N. V., de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 2298/2013 emis de Judecătoria Sector 2 București.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 272 alin. 2 C. pr. pen. va dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București împotriva sentinței penale nr. 1258 din data de 26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._/ 4/ 2015.
Dispune, de îndată, punerea în libertate a condamnatului N. V., fiul lui F. și I., născut la data de 06.07.1990, CNP_, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 2298/2013 emis de Judecătoria Sector 2 București.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare rămân în sarcina statului.
În baza art. 272 alin. 2 C. pr. pen. dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 669/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 551/2015.... → |
|---|
