Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 580/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 580/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 580/C
Ședința publică din data de 15.10.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: G. C.
GREFIER: F. C. M.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul I. M. împotriva sentinței penale nr. 1932/25.08.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat I. M. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat G. L., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată ( art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Tribunalul acordă cuvântul in dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului - condamnat I. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 1932/25.08.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ și, rejudecând, instanța să admită cererea de liberare condiționată, considerând că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege privind liberarea condiționată, a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege și a dat dovezi temeinice de îndreptare, respectiv a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației formulate, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce privește pe petent si acesta poate fi reintegrat in societate.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de contestator ca nefondată, apreciind sentința penală nr. 1932/25.08.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică, raportat la comportamentul petentului in penitenciar, acesta fiind sancționat disciplinar, precum și faptul că a mai beneficiat de instituția liberării condiționate.
Contestatorul-condamnat I. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestație și liberarea sa condiționată pentru a fi alături de familie, menționând că are un copil minor in întreținere.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 1932/25.08.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul I. M. (fiul lui F. și I., născut la data de 04.06.1982 în București, CNP_).
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 22.09.2015.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală s-a obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.07.2015 a fost înregistrată pe rol cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul I. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 23.07.2015 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului-Spital București-Jilava a analizat situația condamnatului și dispus amânarea sa cu 2 luni.
Din procesul verbal nr.28/23.07.2015 a rezultat că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.56/2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.76/2012. Executarea pedepsei a început la data de 29.07.2011 și va expira la 28.07.2016; pedeapsa este egală cu 1827 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1218 zile, din care, în cazul în care muncește 305 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 913 zile efectiv executate. A executat de la 29.07.2011 până la 23.07.2015 un număr de 1456 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 12 zile, în total având 1468 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, a fost stăruitor în muncă, a fost disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, nu a fost disciplinat, este cunoscut cu antecedente penale iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată, nu a făcut eforturi serioase în vederea reintegrării sociale, a fost recompensat numai o singură dată.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu își va mai continua comportamentul infracțional.
S-a observat totodată că petentul este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată, perseverând însă pe cale infracțională.
Totodată, de la prima analiză în comisie și până în prezent nu au intevenit elemente care să fi schimbat semnificativ situația acestuia.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege și a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 Cod procedură penală.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 22.09.2015 (două luni de la momentul analizei în cadrul comisiei), termen pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat I. M., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 23.09.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul I. M., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului I. M. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din Cod penal 1969, Tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite (infracțiunea de tentativă la tâlhărie) caracterizată printr-o gravitate socială deosebită, prin lipsă de respect față de valori esențiale, precum patrimoniul și integritatea corporală, precum și faptul că a mai beneficiat de liberare condiționată, a fost liberat condiționat în 17.08.2010 cu un rest de 966 zile și la nici 1 an petentul a mai săvârșit alte infracțiuni. Tribunalul apreciază că timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acesteia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie ( art. 211 C.p) și de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament oscilant și, deși a participat la activitățile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, a fost recompensat o data pe perioada detenției, insă a fost și sancționat disciplinar o dată pentru nerespectarea ROI, este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecută in interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2011. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a participat la activități educative, deși apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiționate. Aspectele pozitive trebuie continuate și consolidate.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de I. M. împotriva sentinței penale nr. 1932 din data de 25.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., fiind în culpă procesuală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de I. M. (fiul lui F. și I., născut la data de 04.06.1982 în București, CNP_) împotriva sentinței penale nr. 1932 din data de 25.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondul MJ și rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. C. F. C. M.
Red. și tehnored. jud. G.C. /2 ex./04.12.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. M.C
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 591/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 586/2015.... → |
|---|
