Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 425/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-07-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 425/C
Ședința publică din data de 23.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul L. F., împotriva sentinței penale nr. 1454 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul L. F., aflat în stare de detenție, asistat de av.al. F. C., care depune împuternicirea avocațială nr._/2015, precum și de av.of.D. F., care depune delegația nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Condamnatul L. F. depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere.
Prin prezentarea apărătorului ales al condamnatului, în temeiul art. 91 alin. 4 C. pr. pen., Tribunalul constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru a-i acorda asistență juridică obligatorie condamnatului L. F., căruia îi va acorda onorariu parțial de 30 lei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. F. C., având cuvântul în apărarea condamnatului L. F., solicită admiterea contestației formulată de condamnat, împotriva sentinței penale nr. 1454 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, desființarea acesteia și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare; criticând sentința contestată pentru nelegalitate și netemeinicie, apărătorul ales al condamnatului a arătat că acesta îndeplinește toate condițiile pentru a fi liberat, respectiv a executat fracția cerută de lege în regim semideschis, a dat dovezi temeinice de îndreptare, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a putut desfășura activități productive din cauza afecțiunilor medicale, iar din adeverința depusă la dosar rezultă că pe perioada detenției a absolvit cursurile unei unități de învățământ, echivalente cu o școală gimnazială și, totodată, are susținerea familiei pentru a se reintegra în societate.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul L. F., împotriva sentinței penale nr. 1454 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică.
Condamnatul L. F., acordându-i-se ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare condiționată, arătând că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1454 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat L. F. .
S- a fixat termen de reiterare a cererii la data de 27.10.2015.
A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat a fost virat din fondul MJ către Baroul București.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe petentul condamnat L. F. a contestat procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 20/28.05.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3492/2013 a Judecătoriei sector 4 București.
Executarea pedepsei a început la data de 16.08.2013 și va expira la data de 15.04.2016, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 974 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 649 zile, din care, în cazul în care muncește 162 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 487 zile efectiv executate.
Deținutul a castigat si executat în total 651 de zile, fiind la prima analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat și a dispus amânarea pentru 5 luni a reanalizării petentului, date fiind lipsa dovezilor temeinice de îndreptare și comportamentul oscilant.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până la prima analiză a comisiei petentul a avut un comportament necorespunzător, fiind sancționat disciplinar o dată pentru stabilire legături. Deși petentul a fost depus în penitenciar la 16.08.2013, până în prezent acesta nu a fost recompensat nici măcar o dată. În plus, activitățile educative la care acesta a participat urmează a fi avute în vedere raportat la timpul efectiv petrecut în detenție. Prin urmare, Comisia a constatat în mod corect că nu există dovezi temeinice de îndreptare din partea persoanei condamnate, iar comportamentul său pe perioada detenției a fost unul indisciplinat.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzator nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai multa certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul L. F. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 29.06.2015.
Contestația a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate și oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul L. F. a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința penală nr.3492/2013, la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru tâlhărie calificată prev. de art. 234 C.pen.; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (649 zile închisoare), până la data de 28.05.2015 având executate 651 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 20/ 28.05.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta nu este cunoscut cu antecedente penale, ca a avut un comportament necorespunzător, că a participat la activitățile de educație și asistență psihologică organizate la nivelul secției de deținere; că nu a fost selecționat să desfășoare activități productive; că a fost sancționat disciplinar o dată pe perioada detenției cu avertisment pentru stabilire legături și nu a fost niciodată recompensat.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat o personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență; de asemenea, s-a constatat că încearcă să evite situațiile conflictuale fiind orientat spre o situație care să-i asigure liniște și confort, că are un univers cultural restrâns pe fondul carențelor educaționale și nu poate înțelege un raționament complex.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța trebuie să stabilească că acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 100 C.pen., a fost realizat.
Or, deși condițiile referitoare la fracția de pedeapsă executată sunt îndeplinite, contestatorul condamnat L. F., aflat la prima analiză a situației sale juridice sub aspectul acordării liberării condiționate, nu a dat dovezi temeinice de îndreptare pe parcursul executării pedepsei în condițiile în care a avut un comportament necorespunzător și a fost sanctionat disciplinar, Tribunalul constată că în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că acesta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul L. F. pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., îl va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 30 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul L. F., fiul lui M. și G., născut la data de 21.05.1992 împotriva sentinței penale nr. 1454 din data de 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 30 lei, reprezentând onorariu parțiall cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 422/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 431/2015.... → |
|---|
