Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 422/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-07-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.422/C
Ședința publică din data de 23.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul D. G., împotriva sentinței penale nr. 1388 din data de 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul D. G., aflat în stare de detenție, asistat de av.of. D. D. A. care depune la dosar delegația nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. D. D. A., având cuvântul în apărarea condamnatului D. G., solicită admiterea contestației formulată de condamnat împotriva sentinței penale nr. 1388 din data de 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, desființarea sentinței contestate și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare condiționată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberare.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul D. G., împotriva sentinței penale nr. 1388 din data de 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată, și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică, raportat la faptul că petentul este cunoscut cu antecedente penale.
Condamnatul D. G., acordându-i-se ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1388 din data de 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul D. G. .
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 21.03.2016.
În temeiul art.275 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 26.05.2015 a fost înregistrată pe rol cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul D. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 21.05.2015 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și dispus amânarea sa cu 10 luni.
Din procesul verbal nr.19/21.05.2015 a rezultat că petentul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2424/2013 pronunțată de Judecătoria G., în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.3031/2014. Executarea pedepsei a început la data de 20.05.2013 și va expira la 19.05.2016; pedeapsa este egală cu 1096 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 730 zile, din care, în cazul în care muncește 182 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 548 zile efectiv executate. A executat de la 20.05.2013 până la 21.05.2015 un număr de 732 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 0 zile, în total având 732 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, nu a fost disciplinat, este cunoscut cu antecedente penale iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament total necorespunzător, nu a făcut eforturi serioase în vederea reintegrării sociale, nu a muncit, nu a fost recompensat niciodată, fiind însă sancționat disciplinar în repetate rânduri pentru comiterea de abateri disciplinare grave: deținerea de telefoane mobile, acumulatoare, cartele, încărcătoare, cuțite improvizate, seringi, substanțe interzise, consum de alcool, atitudine necuviincioasă față de cadrele penitenciarului, refuzul de a-și declara identitatea.
Pe de altă parte, perioada executată din pedeapsă apare ca fiind insuficientă pentru atingerea scopului pedepsei, raportat la antecedentele penale ale petentului, ceea ce impune prudență la analiza oportunității acordării liberării condiționate.
Mai mult, petentul este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată, dar a dat dovadă de perseverență pe cale infracțională, în materia infracțiunilor contra patrimoniului.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu își va mai continua comportamentul infracțional.
Petentul se află la prima analiză în comisie.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege, urmând să respingă cererea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 Cod procedură penală.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 21.03.2016 (zece luni de la momentul analizei în cadrul comisiei), termen pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul D. G. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 26.06.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul D. G. a fost condamnat de Judecătoria G., prin sentința penală nr.2424/2013, la 3 ani (1096 zile) închisoare, pentru furt calificat prev. de art. 209 C.pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (730 zile închisoare), până la data de 21.05.2015 având executate 732 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 19/ 21.05.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, ca a avut un comportament necorespunzător, că a participat la activitățile de educație și asistență psihologică organizate la nivelul secției de deținere; că nu a fost selecționat să desfășoare activități productive, că a fost sancționat disciplinar de 11 ori pentru deținere de obiecte interzise (telefoane mobile, acumulatoare, cartele, încărcătoare, cuțite improvizate, seringi), deținere de substanțe interzise, deținere și consum de alcool, atitudine necuvincioasă față de cadrele unității și refuzul de a-și declara identitatea, ultimele două fiind contestate (dosar disciplinar) și nu a fost recompensat pe perioada executării pedepsei.
Sub aspectul profilului psihologic, s-au identificat elemente de tip antisocial în structura personalității indicate de incapacitatea de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale prin comiterea repetata de infracțiuni; de asemenea, s-a constatat că petentul prezintă un nivel scăzut de dezvoltare intelectuală prin carențele educaționale și instruire școlară insuficientă; egocentrism; orientat spre anturaj, uneori poate fi ușor influențabil; dificultăți de acceptare a normelor mediului carceral.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul D. G. este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator; pe de altă parte, se va avea în vedere că petentul- condamnat D. G. a avut un comportament necorespunzător pe perioada detenției, aflându-se la prima analiză a Comisiei de liberări condiționate din cadrul penitenciarului.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. G., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. G., fiul lui G., născut la data de 12.04.1979 împotriva sentinței penale nr. 1388 din data de 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 418/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 425/2015.... → |
|---|
