Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 418/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-07-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 418/C
Ședința publică din data de 23.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul N. V., împotriva sentinței penale nr. 1339 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul N. V., aflat în stare de detenție, asistat de av.al. P. V., care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2015, precum și de av.of.D. F. care depune, de asemenea, la dosar, delegație nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în temeiul art. 91 alin. 4 C. pr. pen., Tribunalul constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru a-i acorda asistență juridică obligatorie condamnatul N. V., căruia îi va acorda onorariu parțial de 30 lei.
Condamnatul N. V. depune la dosar un certificat de deces al fiului său și o ofertă de angajare.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. P. V., având cuvântul în apărarea condamnatului N. V., solicită admiterea contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 1339 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, desființarea acesteia și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare condiționată, criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie, arătând că liberarea condiționată a fost respinsă, în esență, pentru faptul că petentul este cunoscut cu antecedentele penale și pentru că timpul scurs de la începerea executării pedepsei a fost insuficient pentru a răspunde exigențelor prevăzute de art.52 C.pen; astfel, apărătorul ales al condamnatului arată că acesta îndeplinește prevederile art. 59 C.pen. din 1969, respectiv a executat 2/3 din pedeapsă, a dat dovadă de consistență și persistență în activitățile productive, nu a fost sancționat niciodată și a fost recompensat o dată, dând dovezi temeinice de îndreptare; mai arată că petentul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru această faptă, iar pedeapsa este 2 ani pentru că avea o pedeapsă cu suspendare, astfel că deja sancțiunea legii a fost mai aspră. Concluzionând, av. P. C. arată că liberarea condiționată nu este un drept și este și o vocație, iar raportat la motivarea instanței de fond în sensul că este nevoie ca petentul să-și intensifice eforturile pentru formarea unei atitudini de respect față de normele de drept, atât timp cât acesta a fost recompensat, a ieșit la muncă, a participat la activitățile educative, reiese că a înțeles pe deplin consecințele faptelor sale.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul N. V., împotriva sentinței penale nr. 1339 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București ca nefondată și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică.
Condamnatul N. V., acordându-i-se ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare, arătând că are 4 copii în întreținere.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1339 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat N. V. .
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 14.08.2015.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România .
Măsura dispusă a fost comunicată administrației locului de deținere.
În baza art. 274 C.p.p., petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 20.05.2015, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus cauza penală având ca obiect contestația împotriva propunerii de amânare a comisiei de liberare condiționată formulată de petentul condamnat N. V..
Prin procesul-verbal nr. 18/14.05.2015 întocmit de Comisia de propuneri s-a reținut că executarea pedepsei de privative de libertate la care a fost condamnat petentul a început la data de 19.01.2014 și urmează să expire la data de 18.01.2016; transformată în zile pedeapsa este egală cu 730 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 486 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat de la 19.01.2014 până la 14.05.2015, 481 zile de închisoare, la care se adaugă 11 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, în total 492 zile câștigate și executate.
S-a mai reținut că deținutul este la prima analiză, apreciindu-se că se impune amânarea sa cu 5 luni, timpul petrecut în detenție fiind insuficient pentru atingerea scopului pedepsei față de perseverența infracțională.
Instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal anterior, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele dosarului, precum și prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a considerat că este nefondată propunerea de liberare condiționată a petentului urmând a o respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit procesului-verbal nr. 18/14.05.2015, petentul N. V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 895/2014 de către Judecătoria Sectorului 1 București.
Potrivit aceluiași proces-verbal, petentul este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a constatat ca persoana deținutul a executat fracția de 2/3 din pedeapsa pentru a deveni propozabil in vederea liberării condiționate, deci condiția legala relativa la timpul din pedeapsa ce trebuie executat este îndeplinita. Deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsa stabilita in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsata exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Instanța a avut in vedere si disp. art. 59 vechiul C.p. potrivit cu care poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzuta in mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca si da dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
În ce privește comportamentul pe perioada detenției, instanța a retinut ca acesta a fost unul bun însă timpul petrecut în detenție nu este suficient pentru a putea fi considerat atins scopul pedepsei. Astfel, deținutul a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere. A fost selecționat să desfășoare activități productive în interesul locului de deținere și pentru beneficiari externi, în perioada februarie – mai 2015 nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat o dată pentru stăruința în muncă.
Pe de altă parte, instanța a reținut că antecedenta penala reprezintă o împrejurare de care nu se poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acorda liberarea condiționata. Astfel, având în vedere trecutul infracțional al petentului precum și împrejurarea că acesta a mai beneficiat de instituția liberării condiționate, instanța a apreciat că la acest moment nu este oportună liberarea condiționată a numitului N. V., de la prima analiză.
Circumstanțele particulare ale deținutului astfel cum au fost reținute denotă faptul că acesta nu întrunește condițiile pentru a fi liberat condiționat și, mai mult decât atât, această măsură nu este în prezent nici oportună. Instanța a constatat ca timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsa aplicată nu este suficient pentru ca acesta sa își însușească scopul preventiv si educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 vechiul C.p., astfel încât in viitor sa nu mai comită si alte fapte prevăzute de legea penala si sa fie redat societății, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului condamnat N. V. și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 14.08.2015, un termen mai scurt decât cel stabilit de comisia de liberare condiționată, apreciind că termenul stabilit este necesar și suficient pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, dar și asupra obligativității respectării acestor valori.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul N. V. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 29.06.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul N. V. a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința penală nr.596/2014, la 2 ani închisoare, pentru furt calificat prev. de art. 229 C.pen.; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (486 zile închisoare), până la data de 14.05.2015 având executate 492 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 18/ 14.05.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, ca a participat la activitățile de educație și asistență psihologică organizate la nivelul secției de deținere, că a fost selecționat să desfășoare activități productive atât în interiorul locului de deținere cât și în exterior, pentru beneficiari, în perioada: februarie 2015-mai 2015, că nu a fost sancționat disciplinar pe perioada executării pedepsei privative de libertate, iar pentru stăruința în muncă a fost recompensat o dată.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat o personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență; perseverență infracțională; deficit cognitiv, superficialitate, schematism, fără dificultăți semnificative pe domeniul asistenței psihologice specifice; potențial mediu la condițiile vieții carcerale.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul N. V. aflat la prima analiză a situației sale juridice sub aspectul acordării liberării condiționate, este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen. Totodată, numărul recompenselor obținute de petent (una) urmează a fi avut în vedere raportat la același element, anume timpul petrecut în penitenciar.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. V., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 30 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. V., fiul lui V. și A., născut la data de 21.02.1985 împotriva sentinței penale nr. 1339 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 30 lei, reprezentând onorariu parțial cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 343/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 422/2015.... → |
|---|
