Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 160/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 160/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 17-06-2015
Dosar nr._
T. O.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ nr. 160
Ședința din camera de consiliu din 17.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. C.
Grefier: D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. O.
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect „revizuire”, formulată de revizuentul S. G., deținut în PMS C. împotriva:
- sentinței penale nr. 110/02 octombrie 2008 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 1518/14 aprilie 2011 a ICCJ;
- sentința penală nr. 53/10 februarie 2014 pronunțată de T. M. în dosarul penal nr._, definitivă prin neformularea contestației;
- decizia penală nr. 220 pronunțată la data de 10 iunie 2013 de Curtea de Apel C. in dosarul penal nr._ definitivă prin decizia penală nr. 2153/25 iunie 2014 a ICCJ.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu a răspuns revizuentul.
Fără citarea părților potrivit dispozițiilor art. 459 alin. 2 din Codul de procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință învederând instanței că s-au depus precizări de către revizuient prin avocat ales.
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de către S. G. având în vedere motivele invocate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă..
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față
Prin sentința penală nr. 10/16.04.2015 a Tribunalului M. – Secția Penală s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire formulată la data de 06.04.2015 de persoana privată de libertate S. G. în favoarea Tribunalului O., reținându-se incidența dispozițiilor art. 458 din NCPP, potrivit cu care competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță, în speță T. O., care a judecat cauza în fond.
Cauza a fost înregistrată la T. O. la data de 26.05.2015 cu păstrarea numărului unic atribuit inițial, respectiv_ .
Prin adresa emisă la data de 29.05.2015 s-a solicitat revizuientului în cauză să indice cazul d erevizuire pe care se întemeiază cererea sa, mijloacele de probă în dovedirea acestuia și înscrisurile de care înțelege să se prevaleze în proces (fila 22 fond).
La data de 15.06.2015 prin apărător ales revizuientul a depus la dosar un înscris intitulat „precizări” (filele 18 - 19 dosar fond) prin care a arătat că în opinia sa este vorba de motivul de revizuire prev de art. 453 alin. 1 lit. e) din NCPP intervenit ca urmare a inconcilierii următoarelor hotărâri judecătorești:
- sentința penală nr. 110/02.10.2008 a Tribunalului O. definitivă prin Decizia 1518/14.04.2011 a ÎCCJ;
- sentința penală nr. 543/10.02.2014 a Tribunalului M. definitivă prin necontestare;
- decizia penală nr. 220/10.06.2013 a Curții de Apel C. definitivă prin Decizia penală nr. 2153/25.06.2014 a ÎCCJ.
A arătat că urmare a revizuirii acestor hotărâri se impune a i se face aplicarea legii mai favorabile și a i se reduce pedeapsa de 11 ani închisoare.
Tot în cuprinsul acestor precizări revizuientul S. gheorghe prin apărător ales a invocat excepția necompetenței Tribunalului O. în soluționarea cererii de față apreciind că se impune declinarea competenței de soluționare în favoarea ÎCCJ conform art. 458 din NCPP coroborate cu dispozițiile art. 44 din NCPP.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele :
I) Prin sentința penală nr. 110/02.10.2008 a Tribunalului O. pronunțată în dosarul_ a fost condamnat inculpatul revizuent în cauza de față, S. G., la:
- pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev și ped de art. 215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul Penal din 1969 cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 litera a din Codul Penal din 1969 și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c cp - privind dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale.
- pedeapsa principală de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev și ped de art. 290 alin. 1 din Codul Penal din 1969 cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 litera e teza I din Codul Penal din 1969
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin.1 lit. b și art. 35 alin. 1 din Codul Penal din 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și litera c din Codul Penal din 1969 menționate mai sus pe durată de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 1-3 din Codul Penal din 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Codul Penal din 1969 pe timpul detenției cu aplicația art. 13 din Codul Penal din 1969.
În baza art. 88 alin.1 din Codul Penal din 1969 s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive din intervalul 26 aprilie2006 - 6 nov. 2006.
În baza art. 350 alin. 1 cpp s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara aplicată acestui inculpat prin decizia nr. 1053/6 nov. 2006 a Curții de apel C. în dosarul_/54/2006.
S-a reținut în considerentele sentinței menționate că inculpatul S. G., în calitate de administrator al . a solicitat prin cererea de credit cu nr. 41/13.08.2003 părții vătămate . – Sucursala O., acordarea unui credit de tip factoring intern pentru finanțarea capitalului circulant al firmei în sumă de 5 miliarde lei ROL pentru o perioadă de 12 luni iar ca garanție a creditului s-a adus cesiunea de creanțe ce sunt efect al contractelor de vânzare cumpărare încheiate de firma inculpatului și . SRL și Asociația Pensionarul. În acest contract de factoring părțile contractante au fost reprezentate de . – Sucursala O. în calitate de factor și de . în calitate de aderent iar debitorii eligibili acceptați de bancă pentru derularea contractului au fost Asociația Pensionarul pentru suma de 2 miliarde lei ROL și . SRL pentru suma de 3 miliarde lei ROL iar în vederea acceptării ca debitori eligibili a acestora inculpatul S. G. a prezentat băncii contractele de vânzare cumpărare încheiate cu aceștia la data de 30.10.2002 pe o perioadă de 24 luni. Pentru a justifica o activitate rentabilă în vederea obținerii creditului inculpatul S. G. a prezentat la bancă bilanțuri contabile neconforme realității pentru anii 2000, 2001, 2002 și pentru primul semestru al anului 2003 însoțite de balanțe de verificare contrafăcute, modificând astfel situația financiară reală a societății menționată în calitate de aderent în scopul prezentării acesteia ca fiind rentabilă în așa fel încât să conducă la aprobarea creditului de către bancă.
În vederea constituirii de garanții au fost depuse la partea vătămată un nr. de 68 facturi fictive privind livrări de mărfuri către Asociația Pensionarul și 46 facturi fictive către . SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inclusiv revizuientul S. G., dar și P. de pe lângă T. O. și celelalte părți în cauză.
Prin Decizia penală nr.166/14.07.2010 a Curții de Apel C. a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă T. O., fiind respinse celelalte apeluri formulate de celelalte părți apelante a fost desființată sentința instanței de fond și pe cale de consecință cu referire la inculpatul S. G. au fost repus în individualitatea lor pedepsele aplicate de prima instanță, au fost înlăturate dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. e teza I-a Cod penal reținute în favoarea acestuia și a fost condamnat în apel la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru infracțiunea prev și ped de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal și la 1 (unu) an închisoare pentru infracțiunea prev și ped de art. 290 alin. 1 Cod penal.
S-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a lit. a, b și c Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin.1 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S. G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II lit. b și c Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs iar prin Decizia penală nr. 1518/14.04.2011 a ÎCCJ a fost admis inclusiv recursul inculpatului S. G. împotriva deciziei pronunțată în apel, a fost casată în parte decizia penală atacată și sentința penală nr.110 din 2 octombrie 2008 a Tribunalului O. și rejudecând a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a lit. b,c Cod penal și 1 (un) an închisoare iar în baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.290 Cod penal, urmând ca inculpatul S. G. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a lit. b și c Cod penal aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal. S- a făcut și aplicarea art.71 și art.64 lit. a teza a II-a lit. b,c Cod penal.
II. Prin sentința penală nr. 101/06.07.2011 a Tribunalului O. pronunțată în dosarul_ a fost condamnat revizuientul S. G. după cum urmează:
- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev și ped de art. 215 alin. 1, 2, 4 și 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a,b și c C.p. pe durată de 4 ani;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. condamnă pe același inculpat la 2 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza II-a și b C.p. pe durată de 4 ani;
În baza art.11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal prin prescripția răspunderii penale pentru fapta prevăzută de art.84 alin. 1 pct. 2 din legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 2 și 3 C.p. și art. 36 alin. 1 Cp au fost contopite pedepsele de mai sus și cu pedeapsa principală de 10 ani închisoare pronunțată alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a ,b și c C.p. pe durată de 3 ani pronunțată prin sentința penală nr. 110/2.10.2008 de T. O., definitivă prin decizia I.C.C.J. nr.1518/14.04.2011, în sensul că s-a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a, b și c C.p. pe durată de 4 ani.
În baza art. 88 alin. 1 și 36 alin. 3 C.p.p. s-a dedus din durata pedepsei principale a închisorii timpul reținerii și arestării preventive a acestui inculpat din intervalul 26 aprilie 2006 - 6 noiembrie 2006 și perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 303/15.04.2011 emis de T. O., cu începere din 11.05.2011.
A fost revocat mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 303/15.04.2011 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
În baza art. 71 alin.1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 literele a teza II-a, b și c C.p. pe timpul detenției.
S-a reținut în considerentele sentinței menționate că în perioada decembrie 2003 – ianuarie 2004 inculpatul S. G. în calitate de administrator al . a achiziționat legume și fructe de la partea vătămată . cu punct de lucru în municipiul București în valoare de 253.008,4848 lei pentru care a emis un număr de 4 file CEC în valoare de 248.635 lei iar după ce administratorul părții vătămate a prezentat la plată filele CEC, unitatea bancară le-a refuzat pentru lipsă totală de disponibil și trăgător aflat în interdicție bancară.
De asemenea în cursul anului 2004 inculpatul S. G., în calitate de administrator al . a emis părții vătămate . un număr de 6 file CEC în valoare de 135.007,3500 lei care au fost refuzate la plată de către unitatea bancară pe motiv de lipsă disponibil în cont și că în cursul aceluiași an inculpatul în calitate de administrator al aceleași firme a emis în favoarea părții vătămate . 6 file CEC ce au fost refuzate la plată de . O. pentru același motiv.
În același mod se reține că a procedat inculpatul în ce privește raporturile sale cu părțile vătămate . în favoarea căreia a emis pentru plata prețului mărfurilor livrate un n umăr de 2 file CEC cu un prejudiciu de 43.959,2813 lei și . la care s-a produs un prejudiciu 25.554,4708 lei
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. O. și inculpații trimiși în judecată iar prin Decizia penală nr. 220/10.06.2013 a Curții de Apel C. au fost admise toate apelurile declarate și dosarul cu nr._ a fost desființată sentința pe latură civilă și penală și pe cale de consecință:
Au fost descontopite în individualitatea lor pedepsele aplicate fiecărui inculpat.
Au fost înlăturată condamnarea inculpatului S. G. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., faptă pentru care nu a fost trimis în judecată.
În baza art. 334 Cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 4 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 215 alin. 1,2,4 și 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., în infracțiunea de art. 215 alin. 1 ,3, 4, și 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.. pentru inculpatul S. G. și a fost condamnat acesta pentru această infracțiune la pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b și c ( administrator și comerciant) C.p. pe durată de 5 ani.
În baza art. 334 Cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 43 din legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c ( fost art. 11 lit. c ) din legea nr. 241/2005 iar în baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a c.p.p. rap la art. 10 alin. 1 lit. c Cod proc. penală a fost achitat inculpatul S. G. pentru infracțiunea pre. de art. 9 alin. 1 lit. c ( fost art. 11 lit. c ) din legea nr. 241/2005.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 2 și 3 C.p. și art. 36 alin. 1 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și cu pedeapsa principală de 10 ani închisoare, pronunțată alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a ,b și c C.p. pe durată de 3 ani pronunțată prin sentința penală nr. 110/2.10.2008 de T. O., definitivă prin decizia I.C.C.J. nr.1518/14.04.2011, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b și c (administrator și comerciant) C.p., pe durată de 5 ani.
În baza art. 71 alin.1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 literele a teza II-a, b și c C.p. pe timpul detenției.
Recursul declarat de revizuientul în cauza de față împotriva deciziei penale Deciziei penale nr. 220/10.06.2013 a Curții de Apel C. a fost respins prin Decizia penală nr. 2153/25.06.2014 a ÎCCJ, ca nefondat.
III. Prin sentința penală nr. 53/05.02.2014 a Tribunalului M. a fost admisă sesizarea Comisiei instituite la nivelul Penitenciarului Dr.Tr.S. în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 și s-a constatat că în cazul condamnatului S. G., fiul lui I. și D., născut la data de 20.10.1959, a intervenit o lege penală mai favorabilă, în ceea ce privește durata pedepsei principale la care a fost condamnat prin sentința penală nr.110 din 02.10.2008 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr.1518 din 14.04.2011 a ÎCCJ.
În baza art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 din vechiul Cod Penal, la maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 244 alin.2 din noul Cod penal, pentru infracțiunea de înșelăciune.
S-a constatat că, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c din vechiul cod penal, aplicată condamnatului se va executa potrivit art. 65 alin.1 și 3, art. 66 alin.1 lit. a, b și g din noul Cod penal.
Constată că, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c din vechiul cod penal, pe o durată de 3 ani se va executa potrivit disp. art.66 alin.1 lit.a, b și g din noul cod penal, în condițiile art.68 alin.1 lit.c din noul cod penal.
În baza art. 6 alin. 1 și 5 NCP s-a dispus executarea pedepsei de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art.66 alin.1 lit. a, b și g din NCP de către condamnatul S. G..
S-a dedus din această pedeapsă durata executată de la data de 11.05.2011, la zi, precum și un număr de 195 zile și s-a menținut starea de arest a condamnatului S. G..
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 303 din data de 15.04.2011, emis de T. O., în baza sentinței penale nr. 110/02.10.2008 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 1518 din 14.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Sentința a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac.
Prin sentința penală nr. 10/16.04.2015 T. M. a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului O., ca instanță care a judecat cauza în primă instanță.
Revizuientul a precizat că motivul pe care își întemeiază cererea de revizuire este acela prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. e) din NCPP, respectiv când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, și a indicat în acest sens următoarele hotărâri judecătorești:
- sentința penală nr. 110/02.10.2008 a Tribunalului O. definitivă prin Decizia 1518/14.04.2011 a ÎCCJ;
- sentința penală nr. 53/10.02.2014 a Tribunalului M. definitivă prin necontestare;
- decizia penală nr. 220/10.06.2013 a Curții de Apel C. definitivă prin Decizia penală nr. 2153/25.06.2014 a ÎCCJ.
Totodată, atât în cererea introductivă la T. M. cât și în precizările aduse la T. O. revizuientul a indicat că în opinia sa, competentă să judece cererea de revizuire de față este Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 458 rap la art. 44 din NCPP.
Potrivit art. 458 teza a II a când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44 care reglementează competența în caz de reunire a cauzelor.
Potrivit art. 44 din NCPP „(1) În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
(2) Competența judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competența unei anumite instanțe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea.
(3) Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
(4) Dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.
(5) Dacă instanța militară este superioară în grad, competența revine instanței civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 și 42.”
T. O. apreciază însă că în speță nu este incidentă vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 44 din NCPP, astfel că va respinge excepția necompetenței instanței de fond.
Mai mult, potrivit art. 453 alin. 5 din NCPP în cazul prevăzut la art. 453 alin. 1 lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii, în speță, cele trei hotărâri judecătorești, respectiv:
- sentința penală nr. 110/02.10.2008 a Tribunalului O. definitivă prin Decizia 1518/14.04.2011 a ÎCCJ;
- sentința penală nr. 53/10.02.2014 a Tribunalului M. definitivă prin necontestare;
- decizia penală nr. 220/10.06.2013 a Curții de Apel C. definitivă prin Decizia penală nr. 2153/25.06.2014 a ÎCCJ.
Dintre acestea, sentința penală nr. 53/10.02.2014 a Tribunalului M. nu vizează fondul cauzei, ci face aplicarea legii mai favorabile.
Or, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătorești ce nu cuprind o soluție asupra fondului cauzei, față de specificul procedurii în care sunt pronunțate. A accepta o soluție contrară ar determina o încălcare gravă a dispozițiilor art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
În speță nu poate fi vorba de inconciabilitate deoarece prin hotărârile judecătorești ce se solicită a fi revizuite nu a fost soluționat același conflict de drept penal substanțial în mod diferit, prin dispozitive care să se excludă, respectiv într-una să fi fost achitat iar în cealaltă condamnat.
De asemenea, tribunalul constată că în concret, revizuentul S. G., prin promovarea cererii de revizuire de față are drept scop modificarea tratamentului sancționator, în sensul reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată, ca urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile, solicitare care, însă, nu poate fi analizată în actualul cadru procesual, ea fiind deja analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei penale nr. 2153/25.06.2014 pronunțată ca urmare a recursului declarat în dosarul_ .
În considerentele deciziei menționate s-a reținut că legea mai favorabilă pentru acesta raportat la faptele pentru care a fost trimis în judecată în dosarul_, este legea penală veche deoarece în situația în care s-ar dispune schimbarea încadrării juridice urmează a se reține două infracțiuni de înșelăciune, în dauna părților vătămate . pentru care a emis două file CEC la data de 07.07.2004 și . B. pentru care a emis patru file CEC, ultima dată la data de 15.12.2004, în raport de care nu s-a împlinit cursul prescripției în vreme ce pentru infracțiunile reținute în raport de părțile vătămate ., . și . C.
Este adevărat că prin sentința penală nr. 53/05.02.2014 a Tribunalului M. a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 din vechiul Cod Penal aplicată prin sentința penală nr.110 din 02.10.2008 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr.1518 din 14.04.2011 a ÎCCJ la maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 244 alin.2 din noul Cod penal, pentru infracțiunea de înșelăciune.
Dar ca urmare a aplicării legii noi în soluționarea recursului ÎCCJ ar fi trebuit să aplice inculpatului S. G. câte o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani pe care ulterior să le contopească conform art. 39 alin. 1lit. b) NCP iar rezultanta să fie contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel cum a fost redusă prin sentința penală nr. 53/05.02.2014 a Tribunalului M., ceea ce nu ar fi fost de natură să modifice semnificativ cuantumul pedepsei.
Potrivit art. 453 alin.1 din NCPP revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit art. 459 alin. 3 lit. c) și e) NCPP în camera de consiliu, instanța examinează admisibilitatea în principiu, verificând dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale precum și dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
În situația în care instanța constată neîndeplinirea acestor condiții, se dispune, prin sentință, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, conform art. 459 alin.5 din NCPP.
Prin sentința penală nr. 110/02.10.2008 a Tribunalului O. definitivă prin Decizia 1518/14.04.2011 a ÎCCJ și respectiv decizia penală nr. 220/10.06.2013 a Curții de Apel C. definitivă prin Decizia penală nr. 2153/25.06.2014 a ÎCCJ au fost avute în vedere situații de fapt diferite soluționate evident prin pronunțarea unor condamnări diferite, astfel că nu poate fi vorba de inconciabilitatea acestora deoarece prin hotărârile judecătorești menționate nu a fost soluționat același conflict de drept penal substanțial în mod diferit, prin dispozitive care să se excludă, respectiv într-una să fi fost achitat iar în cealaltă condamnat.
Așa cum am arătat în cele de mai sus, în cauză solicitarea condamnatului de a se proceda la reducerea pedepsei în executarea căreia se află, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece aspectele invocate țin de fondul cauzei în care a fost judecat și a fost analizat de instanță și nu încadrează în dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. e) din NCPP care ar impune revizuirea hotărârilor judecătorești menționate.
Modificarea tratamentului sancționator, în sensul reducerii pedepsei în a cărei executare se află revizuientul, ca urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile, reprezintă o solicitare ce nu poate fi analizată în actualul cadru procesual, ea fiind deja analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei penale nr. 2153/25.06.2014 pronunțată ca urmare a recursului declarat în dosarul_ .
Văzând și dispozițiile art. art.275 alin.2 din NCPP va obliga revizuentul la plata sumei de 25 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția necompetenței Tribunalului O. în soluționarea cererii de față invocată de revizuient prin apărător ales.
În baza art.459 alin.3 C.p.p.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul S. G., fiul lui I. și D., născut la 20.10.1959 în ., deținut în PMS C., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p.
Obligă revizuentul la plata sumei de 25 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu apel.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2015.
Președinte, Grefier
D. M. C. D. C.
Tehnoredactat DMC
Ex. 2/07.07.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 159/2015. Tribunalul OLT | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 154/2015.... → |
|---|
