Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 189/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 189/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-03-2014
ROMÂNIA
T. P.
SECTIA PENALA
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 189
Ședința publică din data de 13.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - S. A. C.
GREFIER - R. C. I.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnata C. T., fiica lui Ș. și M., născută la 17.06.1968, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, C.N.P._, privind aplicarea legii mai favorabile.
Fără citarea condamnatei și fără participarea procurorului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar adresa nr G2-_/ 03.03.2014 emisă de Penitenciarul Târgșor, relații privind situația juridică a condamnatei și copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 96/2010 emis de T. Călărași.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată de condamnată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014 și înregistrată sub numărul_, condamnata C. T., fiica lui Ș. și M., născută la 17.06.1968, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, C.N.P._, a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea soluționării cauzei s-a depus la dosar copia M.E.P.I. nr. 96/2010 emis de T. Călărași.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin s.p. nr. 82/28.09.2010 a Tribunalului Călărași, definitivă la 12.11.2010 prin retragerea apelului condamnarea inculpatei C. T., în baza art. 174 C.penal la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr. 96/2010 din 19.11.2010.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a cestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art. 187 C.penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere instituții precum tentativa, circumstanțele atenuante sau agravante, reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 C.p.p. sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, instanța constată în privința infracțiunii de omor, că în prezent aceasta este reglementată de dispozițiile art. 188, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani.
Întrucât pedeapsa aplicată concret condamnatei este de 10 ani, se observă că aceasta nu depășește maximul legal prevăzut de legea nouă.
Prin urmare, în cauză nu sunt incidente prevederile aplicării legii penale mai favorabile, contestația condamnatei urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. 2 C.p.p., instanța urmează să oblige condamnata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea 255/2013, art. 6 C.penal, respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnata C. T., fiica lui Ș. și M., născută la 17.06.1968, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, C.N.P._.
În baza art. 274 alin. 2 C.p.p., obligă condamnata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
Cu drept de contestație, în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2014.
PREȘEDINTE
S. A. C.
GREFIER
R. C. I.
Red. S.A./S.A.
4 ex/ 24.03.2014
Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 497/2014.... → |
|---|
