Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 664/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 664/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-06-2014
ROMÂNIA
T. P.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 664
Ședința publică de la 18.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A.-M. L.
GREFIER – I.-C. C.
Pe rol fiind soluționarea sesizării Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul I. S., fiul lui G. și M., născut la data de 18.11.1961 în B., jud. B., în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, privind aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile.
Fără participarea procurorului și a persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus dovada înștiințării persoanei condamnate despre termenul de judecată și posibilitatea de a formula concluzii scrise.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la sesizarea formulată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 28.02.2014, T. P. a fost sesizat de către Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art.6 Cod penal, în legătură cu condamnatul I. S., fiul lui G. și M., născut la data de 18.11.1961 în B., jud. B..
Urmare a sesizării, a fost constituit dosarul nr._, fiind atașate fișa de evaluare a condamnatului și, în fotocopie, M.E.P.I. nr.16/2011 din 21.06.2011 emis de T. B. și s.p. nr.9/25.01.2011 a Tribunalului B..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin s.p. nr.9/25.01.2011 pronunțată de T. B., definitivă prin d.p. nr.2446/20.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul I. S. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal după executarea pedepsei principale, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174 – 175 lit.c Cod penal cu aplic. art.3201 Cod proc. penală.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr.16/2011 din 21.06.2011 de către T. B..
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, care prevede limite maxime mai mici pentru pedeapsa complementară aplicată persoanei condamnate.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 și 6 Noul Cod penal, „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă ”.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr.187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, „pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată sau tentată, fără luarea în considerare a altor cauze de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere instituții precum circumstanțele atenuante sau agravante ori reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 Cod proc. penală.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art.5 din Codul penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art.6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare, deci, de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate în prezenta speță, instanța constată, în privința tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174 – 175 lit.c Cod penal, că aceasta este actualmente reglementată de art.32 rap. la art.188 alin.1 rap. la art.199 alin.1 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani și 5 luni și interzicerea exercitării unor drepturi, prin urmare pedeapsa aplicată în concret condamnatului pentru această infracțiune, de 5 ani și 6 luni închisoare, nu depășește acest maxim, astfel că nu sunt incidente prevederile art.6 Cod penal.
Nici pedeapsa complementară aplicată nu depășește durata de 5 ani, cea maximă pentru care poate fi dispusă potrivit noilor reglementări, astfel că se constată că în privința condamnatului nu sunt incidente prevederile art.6 Cod penal.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul va respinge sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul I. S., fiul lui G. și M., născut la data de 18.11.1961 în B., jud. B., ca fiind neîntemeiată.
În plus, în baza art.275 alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat se va dispune să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul I. S., fiul lui G. și M., născut la data de 18.11.1961 în B., jud. B., ca fiind neîntemeiată.
În baza art.275 alin.3 c.pr.pen., cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2014.
Președinte, Grefier,
A.-M. LupuIonel-C. C.
Red./tehnored. A.M.L.
ex./19.06.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 595/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 181/2014.... → |
|---|
