Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 118/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-05-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 118
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A.-M. L.
GREFIER – I.-C. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de persoana condamnată S. G. R. (fost C.), fiul lui O. și V., născut la data de 06.11.1971 în Ploiești, jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 919/01.04.2014 pronunțată de J. Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul S. G. R., asistat de apărător din oficiu, avocat Elenga Liz P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
La interpelarea instanței condamantul-contestator arată că își menține contestația formulată.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului având cuvântul în susținerea contestației solicită instanței să admită contestația formulată și desființarea sentinței penale nr. 919/01.04.2014 a Judecătoriei Ploiești.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată apreciind că în mod corect instanța de fond a dispus aplicarea pedepsei de 3 ani și 6 luni.
Contestatorul-condamnat S. G. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației susținând că fapta nu există, acesta susținând că nu a făcut nimic.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr.919 pronunțată de J. Ploiești la data de 01.04.2014, în baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 23 din Legea 255/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petentul condamnat S. G. R. (fost C.), fiul lui O. și V., născut la data de 06.11.1971, in Ploiești, Jud. Prahova, CNP_, în prezent aflat în P. Ploiești, acesta fiind, totodată, obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2179/2013 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia Curții de Apel Ploiești 92/28.01.2014 s-a dispus următoarele:
„In baza art.208 alin.1 – art 209 alin 1 lit f C.pen cu aplicarea art 37 alin.1 litera a C.pen, condamnă pe inculpatul S. G. R., ( fost C. ), pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, fapta din data de 25.09.2012, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni inchisoare. În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului S. G. R., drepturile prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege pe durata executarii pedepsei. În baza art. 61 Cod penal revocă liberarea condiționată a pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentința penală nr. 448/12.03.2010 a Judecatoriei Ploiești, casată în parte prin decizia penală nr 403/12.05.2010 a Tribunalului Prahova și contopește restul de pedeapsa rămas neexecutat de 163 zile închisoare, cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicata prin prezenta hotarare, rezultând pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului S. G. R., drepturile prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege pe durata executarii pedepsei. [...]. ”
Potrivit art. 6 alin. 1 C.pen. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea instanța reține că potrivit art. 4 Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Art. 187 C.pen. definește notiunea de pedeapsă prevăzută de lege „pedeapsa prevăzută în textul prevăzut în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”.
Instanța constată că nu se impune aplicarea art. 6 alin. 1 Cod penal cu privire la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. art.208 alin.1 – art 209 alin 1 lit f C.pen cu aplicarea art 37 alin.1 litera a C.pen, faptă din 25.09.2012, deoarece pedeapsa aplicată se încadrează sub limita maximă prevăzută de legea nouă (art. 228 – 229 alin. 1 lit.a C.pen prevede pedeapsa intre 1-5 ani).
De asemenea, se constată că nu se impune aplicarea art. 6 alin.1 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului liberării condiționate a pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentința penală nr. 448/12.03.2010 a Judecatoriei Ploiești, casată în parte prin decizia penală nr 403/12.05.2010 a Tribunalului Prahova.
În consecință, în baza art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de petentul condamnat S. G. R..
Împotriva sentinței pronunțate de J. Ploiești, în termen legal a formulat contestație persoana condamnată, solicitând desființarea acesteia, cu consecința admiterii sesizării și reducerea pedepsei în a cărei executare se află.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 14.04.2014.
Examinând contestația formulată prin raportare atât la susținerile contestatorului, cât și la actele dosarului și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este nefondată, urmând să o respingă pentru următoarele considerente:
Prin s.p. nr.1122/20.05.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin d.p. nr.1150/09.09.2013 a Curții de Apel Ploiești, s-a dispus condamnarea inculpatului S. G. R. (fost C.) la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, compusă din:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.f Cod penal cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal;
- restul de pedeapsă de 163 zile închisoare devenit executabil urmare a revocării liberării condiționate a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.448/12.03.2010 a Judecătoriei Ploiești.
Urmare rămânerii definitive a acestei hotărâri, a fost emis M.E.P.I. nr.1341/2013 din 10.09.2013 de către J. Ploiești.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Codul penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a Codului penal, „pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art.187 Cod penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art.5 din Codul penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art.6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare, deci, de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate în prezenta speță, instanța constată, în privința infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.f Cod penal, că aceasta este actualmente reglementată de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.a Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare pedeapsa aplicată în concret condamnatului pentru această infracțiune, de 3 ani și 6 luni închisoare, nu depășește acest maxim, astfel că nu sunt incidente prevederile art.6 Cod penal.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale penale nr.919/01.04.2014 pronunțată de J. Ploiești, tribunalul va respinge contestația formulată de persoana condamnată S. G. R. (fost C.), fiul lui O. și V., născut la data de 06.11.1971 în Ploiești, jud. Prahova, ca fiind nefondată.
În plus, în baza art.275 alin.2 c.pr.pen., contestatorul, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de persoana condamnată S. G. R. (fost C.), fiul lui O. și V., născut la data de 06.11.1971 în Ploiești, jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr.919/01.04.2014 pronunțată de J. Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.2 c.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2014.
Președinte, Grefier,
A.-M. L. I.-C. C.
Red./tehnored. A.M.L.
ex./13.06.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 595/2014.... → |
|---|
