Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 24/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 24
Ședința publică din data de 22.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A.-M. L.
GREFIER – I.-C. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către condamnatul C. A., fiul lui A. și D., născut la 04 Martie 1982, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat C. A. asistat de avocat desemnat din oficiu D. L. substituind pe avocat desemnat din oficiu T. C. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 141 din 27.06.2011.
Cu permisiunea instanței apărătorul ales a luat legătura cu persoana condamnată aflată în stare de arest, care arată că înțelege să își mențină contestația.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul solicită admiterea contestației, apreciind că pedeapsa poate fi redusă potrivit NCP, în sensul aplicării disp. art. 228 NCP apreciindu-se că se poate reduce pedeapsa.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate apreciind că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare. Totodată se solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciar..
Contestatorul-condamnat C. A., având ultimul cuvânt, arată că a plătit prejudiciul, a recunoscut fapta și are doi copii minori, solicitând reducerea pedepsei.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr.172/29.09.2014 pronunțată de J. V. de M., în temeiul art.599 al.2 C.pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul C. A., fiul lui A. și D., născut la 4 martie 1982, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul C. A. a solicitat admiterea contestației formulată împotriva executării mandatului de executare a pedepsei de 5 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.101/17.05.2011, pronunțată de J. V. de M. în dosarul nr._, invocând prevederile art.598 al.1 lit.c C.pr.pen.
S-a constatat că la data de 14.10.2013 a fost înregistrată la J. V. de M. sub nr._ cererea formulată de condamnatul C. A. în temeiul art.522 ind.1 Cod de procedură penală din 1969. Prin sentința penală nr.76/7 aprilie 2014 s-a dispus anularea sentinței penale nr.101/17.05.2011 pronunțată de J. V. de M.. În temeiul art.386 al.1 Noul C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prev.și ped.de art.208 al.1-209 al.1 lit.i Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.228 al.1-229 al.1 lit.d Noul Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat la 8 luni închisoare. În baza art.61 al.1 Codul penal din 1969 a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 801 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.230/2000 a Tribunalului B., care a fost contopit cu pedeapsa aplicată de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 801 zile închisoare. A fost dedusă din durata pedepsei aplicate perioada executată de la 16.03.2012 la zi. Ulterior, prin decizia nr.667/18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă J. V. de M. împotriva sentinței penale nr.76/07.04.2014, pe care a desființat-o în totalitate și rejudecând cererea a respins-o ca neîntemeiată.
De precizat că dosarul nr._ și dosarul nr.101/17.05.2011 se află atașate la dosarul nr._ având ca obiect contestație în anulare formulată de C. A., aflat pe rolul Judecătoriei V. de M..
Potrivit art.598 al.1 lit.c C.pr.pen. contestația la executare se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Din conținutul contestației, precum și al memoriului depus la dosar rezultă nemulțumirea condamnatului cu privire la executarea pedepsei de 5 ani închisoare, care este, în opinia acestuia prea mare față de limita maximă prevăzută de Noul Cod penal.
Întrucât în cauză nu se poate reține reține existența vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută și nici vreo împiedicare la executare, instanța, în temeiul art.599 al.2 C.pr.pen. va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul C. A.. În temeiul art.275 al.2 C.pr.pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței pronunțate de J. V. de M., în termen legal a formulat contestație persoana condamnată, solicitând desființarea acesteia, cu consecința reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată, în opinia sa pedeapsa ce trebuie executată fiind aceea de 8 luni, iar nu cea de 5 ani.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 06.11.2014.
Examinând contestația formulată prin raportare atât la susținerile contestatorului, cât și la actele dosarului și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Prin s.p. nr.101/17.05.2011 a Judecătoriei V. de M., definitivă prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatului C. A., în baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Urmare rămânerii definitive a acestei hotărâri, a fost emis M.E.P.I. nr.141 din 27.06.2011 de către J. V. de M..
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Codul penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a Codului penal, „pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art.187 Cod penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere instituții precum tentativa, circumstanțele atenuante sau agravante, reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 C.p.p. sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art.5 din Codul penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art.6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare, deci, de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate în prezenta speță, instanța constată, în privința infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i Cod penal anterior, că aceasta este actualmente reglementată de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.d Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare pedeapsa aplicată în concret condamnatului pentru această infracțiune, de 5 ani închisoare, nu depășește acest maxim.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr.172/29.09.2014 pronunțată de J. V. de M., tribunalul va respinge contestația formulată împotriva acesteia de persoana condamnată C. A., fiul lui natural și D., născut la data de 04.03.1982 în B., jud. B., ca fiind nefondată.
În plus, în baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, contestatorul, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de persoana condamnată C. A., fiul lui natural și D., născut la data de 04.03.1982 în B., jud. B., împotriva sentinței penale nr.172/29.09.2014 pronunțată de J. V. de M., ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
Președinte, Grefier,
A.-M. L. I.-C. C.
Red./tehnored. A.M.L.
5 ex./24.02.2015
Jud. fond J. A. A. – J. V. de M.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 18/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
