Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 290/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DECIZIE Nr. 290
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N.
GREFIER C. T.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de persoana condamnată F. N., fiul lui N. și A., născut la data de 15.10.1973 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr.1883/16.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat F. N., aflat în stare de detenție și asistat din oficiu de avocat S. O. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat din oficiu S. O. a luat legătura cu persoana condamnată F. N., aflat în stare de detenție.
Avocat S. O., pentru contestatorul condamnat solicită proba cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de condamnat prin apărător.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat prin apărător.
Avocat SolcanOana, pentru contestatorul condamnat,depune la dosarul cauzei un memoriu formulat de contestatorul condamnat F. N..
Totodată, invederează instanței că petentul condamnat își menține contestația formulată, alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, luând act de susținerile părților și totodată față de actele și lucrările dosarului, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat SolcanOana, pentru contestatorul condamnat F. N., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată, să se constate că sunt îndeplinite prev. art. 59 Cod P.. si art. 586 C.p.p., persoana privată de libertate a îndeplinit fracția, 21 zile sunt considerate executate ca urmarea muncii prestate, a participat la programe de educație din cadrul penitenciarului iar termenul stabilit pentru reînnoirea cererii de liberare este la data de 01.04.2016.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită admiterea contestației și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentantul Ministrului Public, având cuvântul, solicită admiterea în parte a contestației și a se dispune reducerea termenului de reiterare a cererii de liberare condiționată.
Contestatorul condamnat F. N., personal având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de fața, constată:
Prin sentința penală nr. 1883/16.10.2015 Judecătoria P., în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat F. N., fiul lui N. și A., născut la data de 15.10.1973, în prezent încarcerat în Penitenciarul P., ca neîntemeiată.
În baza art.587 alin. 2 C.proc. pen. a fixat termen de reiterare data de 01.04.2016.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința penala 677/2013 a Judecătoriei Găesti, petentul a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 3 ani și 6 luni închisoare .
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Ploiești conchide, în analiza privitoare la situația petentului, că acesta, petentul se afla la prima analiză și nu poate fi liberat condiționat având in vedere antecedentele penale și comportamentul avut pe perioada detenției.
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
În drept, instanța a analizat legea aplicabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracțiuni si pana la executarea pedepsei, respectiv a Codului penal din 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. De asemenea, instanța a avut în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
In consecinta, avand in vedere că institutia liberarii conditionate constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, pedeapsa pronuntată si aplicata pana la acest moment potrivit codului penal din 1969, prima instanta a apreciat că legea aplicabila si după care va analiza propunerea de liberare conditionata este cea prev.de art. 59 si urm. din codul penal din 1969.
Potrivit art.59 al.1 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată unui condamnat care execută pedeapsa închisorii dacă sunt împlinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat o anumită parte, stabilită de lege, din pedeapsă, să fi arătat stăruință în muncă și disciplină și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare. Aceste trei condiții sunt cerute cumulativ de textul de lege. Atunci când ele sunt îndeplinite, condamnatul, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, va putea beneficia de liberare condiționată.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este un beneficiu, iar nu un drept al condamnatului, drept care ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Din textul alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior rezultă că la acordarea liberării condiționate trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. Aceasta desigur nu constituie o condiție a liberării condiționat, echivalentă cu celelalte trei condiții și de aceeași importanță ca și acestea, dar este o împrejurare de care instanța nu poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acordă liberarea condiționată. Instanța constată că petentul a mai a fost condamnat anterior.
Prima condiție cerută de dispoziția din art. 59 alin.1 C.pen. anterior privește raportul dintre durata pedepsei ce se execută și timpul executat în stare de deținere, în sensul că pentru a se obține liberarea condiționată condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă. Instanța constată, din actele existente la dosar, că petentul a executat două treimi din durata pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat, așa cum este prevăzut de lege. Petentul a executat 838 la care se adauga 21 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate
A doua condiție cerută pentru acordarea liberării condiționate privește felul de a se comporta al condamnatului în îndeplinirea obligației de a presta o muncă utilă (art. 59 alin.1 C.pen. anterior). Această comportare își află exprimarea în stăruință în muncă și disciplina manifestate de condamnat în timpul executării pedepsei. Faptul că cel condamnat este stăruitor în muncă și disciplinat dovedește că el are aptitudinea de a-și asigura existența în mod cinstit, prin muncă.
Instanța a reținut că petentul condamnat a muncit având considerate ca executate 21 de zile executând pedeapsa în regim semideschis. Raportat la cuantumul pedepsei pe care o executa si regimul de executare instanța apreciază ca aceasta condiție este îndeplinita.
Dovezile temeinice de îndreptare, a treia condiție, prevăzută de dispoziția din alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior, pentru acordarea liberării condiționate privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii, dar sub aspectul redresării lui morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea întocmai a diferitelor sarcini- altele decât cele legate de muncă – ce i-au fost încredințate ( sarcini de ordin gospodăresc, sarcini neremunerate), participarea la activități educative, culturale, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare, toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptarea a celui condamnat.
Din caracterizarea depusă la dosar instanța a retinut că petentul condamnat nu a avut pe perioada detenției un comportament constant pozitiv, in sensul ca acesta a fost recompensat de 4 ori cu suplimentarea dreptului la pachet si vizita, iar ulterior sancționat disciplinar pentru deținere de obiecte interzise, sancțiune ce nu a fost ridicata. A participat la activitati educative si de asistenta psihosociala.
Instanța a constatat că petentul a mai fost condamnat anterior de 2 ori fiind liberat condiționat de fiecare data. Se constată ca petentul nu a înțeles clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepsei nefiind atins niciodata.
Liberarea condiționată de care a beneficiat nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptarea și educarea în spiritul unei atitudini cinstite față de muncă, respectării legilor și a regulilor de conviețuire socială. Prin atitudinea adoptată față de normele sociale, săvârșind și alte infracțiuni, după ce anterior a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu executare, condamnatul nu a dovedit că îndreptarea sa este una reală și efectivă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că nu există suficiente și serioase indicii ca pedeapsa închisorii aplicate condamnatului și aflată în curs de executare și-a atins scopul, urmând a respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul F. N., ca nefondată și a menținut termenul de reiterare stabilit de comisie.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și, pe fond, admiterea cererii de liberare condiționată, să se constate că sunt îndeplinite prev. art. 59 Cod P.. si art. 586 C.p.p., a îndeplinit fracția, 21 zile sunt considerate executate ca urmarea muncii prestate, a participat la programe de educație din cadrul penitenciarului iar termenul stabilit pentru reînnoirea cererii de liberare este la data de 01.04.2016.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate, a situatiei de fapt reținută, a probelor existente la dosar cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 417 alin.2. c.p.p. tribunalul constată nefondata contestația, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit procesului verbal atașat la dosarul cauzei persoana privativă de libertate se afla în executarea unei pedepse de 3 ani si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.677/2013 a Judecătoriei Găesti, executarea pedepsei începând la data de 18.05.2013 si expira la data de 17.11.2016, iar până în prezent condamnatul a executat fractia obligatorie de 2/3 din pedeapsa.
Potrivit procesului verbal nr. 275/2.09.2015, Comisia de liberare condiționată din Penitenciarul Ploiești a apreciat în majoritate că nu poate fi liberat condiționat, având în vedere antecedentele penale, urmând a fi rediscutat după data de 01.04.2016.
Condamnatul se află la prima analiza a comisiei, concluzionând că nu poate fi liberat condiționat având în vedere antecedentele penale si comportamentul oscilant avut pe perioada detenției, fixând termen de reiterare după 01.04.2016.
Potrivit caracterizării întocmite de administrația penitenciarului, pe durata executării pedepsei condamnatul a fost sancționat disciplinar, dat a fost și recompensat, participând și la activități lucrative.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării conditionate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării conditionate prevăzute in art. 100 si urm. din N.c.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din vechiul C.pen. prevederi care vor ultraactiva.
Așadar, corect s-a reținut la fond că, potrivit art.59 al.1 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată unui condamnat care execută pedeapsa închisorii dacă sunt împlinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat o anumită parte, stabilită de lege, din pedeapsă, să fi arătat stăruință în muncă și disciplină și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare. Aceste trei condiții sunt cerute cumulativ de textul de lege. Atunci când ele sunt îndeplinite, condamnatul, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, va putea beneficia de liberare condiționată.
Astfel, din textul alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior rezultă că la acordarea liberării condiționate trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. Aceasta desigur nu constituie o condiție a liberării condiționat, echivalentă cu celelalte trei condiții și de aceeași importanță ca și acestea, dar este o împrejurare de care instanța nu poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acordă liberarea condiționată. Instanța constată că petentul a mai a fost condamnat anterior.
De asemenea, în mod corect s-a reținut de prima instanță că prima condiție cerută de dispoziția din art. 59 alin.1 C.pen. anterior privește raportul dintre durata pedepsei ce se execută și timpul executat în stare de deținere, în sensul că pentru a se obține liberarea condiționată condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă. Instanța constată, din actele existente la dosar, că petentul a executat două treimi din durata pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat, așa cum este prevăzut de lege. Petentul a executat 838 la care se adauga 21 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate
A doua condiție cerută pentru acordarea liberării condiționate privește felul de a se comporta al condamnatului în îndeplinirea obligației de a presta o muncă utilă (art. 59 alin.1 C.pen. anterior). Această comportare își află exprimarea în stăruință în muncă și disciplina manifestate de condamnat în timpul executării pedepsei. Faptul că cel condamnat este stăruitor în muncă și disciplinat dovedește că el are aptitudinea de a-și asigura existența în mod cinstit, prin muncă.
Petentul condamnat a muncit având considerate ca executate 21 de zile executând pedeapsa în regim semideschis. Raportat la cuantumul pedepsei pe care o executa si regimul de executare instanța apreciază ca aceasta condiție este îndeplinita.
Dovezile temeinice de îndreptare, a treia condiție, prevăzută de dispoziția din alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior, pentru acordarea liberării condiționate privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii, dar sub aspectul redresării lui morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea întocmai a diferitelor sarcini- altele decât cele legate de muncă – ce i-au fost încredințate ( sarcini de ordin gospodăresc, sarcini neremunerate), participarea la activități educative, culturale, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare, toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptarea a celui condamnat.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că petentul condamnat nu a avut pe perioada detenției un comportament constant pozitiv, in sensul ca acesta a fost recompensat de 4 ori cu suplimentarea dreptului la pachet si vizita, iar ulterior sancționat disciplinar pentru deținere de obiecte interzise, sancțiune ce nu a fost ridicata. A participat la activitati educative si de asistenta psihosociala, a mai fost condamnat anterior de 2 ori fiind liberat condiționat de fiecare data. Neînțelegând clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepsei nefiind atins niciodata.
Liberarea condiționată de care a beneficiat nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptarea și educarea în spiritul unei atitudini cinstite față de muncă, respectării legilor și a regulilor de conviețuire socială. Prin atitudinea adoptată față de normele sociale, săvârșind și alte infracțiuni, după ce anterior a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu executare, condamnatul nu a dovedit că îndreptarea sa este una reală și efectivă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că nu există suficiente și serioase indicii ca pedeapsa închisorii aplicate condamnatului și aflată în curs de executare și-a atins scopul, urmând a respinge
In continuare, constatând îndeplinită condiția obligatorie a executării fracției prevăzute de lege, prima instanța în mod just a analizat oportunitatea punerii în libertate a condamnatului, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei: condamnatul a executat fracția obligatorie, este disciplinat, dar nu a participat la activități lucrative și a participat sporadic la activități educaționale. Raportat la lipsa completă a recompenselor s-a reținut că nu există dovezile temeinice de îndreptare.
În consecință, în mod temeinic a apreciat prima instanța că, la acest moment, nu este oportună punerea în libertate a condamnatului, această măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni, faza de executare a pedepsei reprezentând un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permită resocializarea acestuia în condiții optime.
Astfel, într-adevăr din cele precizate se reține faptul că, în cauza, nu sunt îndeplinite cumulativ dispozitiile art. 59 c.p. anterior privind liberarea conditionata a contestatorului, având în vedere antecedentele penale ale acestuia.
F. de cele arătate mai sus, tribunalul va respinge contestația formulată de persoana condamnată F. N., în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr.1883/16.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.3 Cod proc. penală, a obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, a fost avansat din fondurile ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de persoana condamnată F. N., fiul lui N. și A., născut la data de 15.10.1973 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr.1883/16.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.3 Cod proc. penală, obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondurile ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. C. Ț. C.
Red. N.C
Tehn.D.C.
d.f._ J. P.
j.f.S. V.
4 ex/21.12.2015.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 610/2015.... → |
|---|
