Înlocuirea pedepsei amenzii penale. Art.449 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 19/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.19
Ședința publică din data de 22.01.2014
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Judecători - T. Z.
L. A. M.
Grefier - M. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. P., cu sediul în Ploiești, ..22, Județul P., împotriva sentinței penale nr.2604/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art.63 ind.1 C. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea Direcției Generale a Finanțelor P. P., privind înlocuirea cu pedeapsa închisorii a pedepsei amenzii penale în cuantum de 1000 lei, aplicată condamnatului M. M. D., născut la 12.09.1982 în mun. Ploiești, jud. P., dom. în Ploiești, ., ., CNP_ prin sentința penală 609/13.09.2011 a Judecătoriei Sector 3 București definitivă prin decizia penală 2030/24.10.2011 a Curtii de Apel București – Sectia I-a Penală.
La apelul nominal făcut in ședința publică au lipsit recurenta petentă petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. P. și intimatul condamnat M. M. D., pentru care a răspuns din oficiu avocat Gaborfi L. din cadrul Baroului P., potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul intimatului condamnat, pe rând având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Tribunalul ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat în cauză, și, față de actele și lucrările dosarului consideră cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat Gaborfi L., pentru intimatul condamnat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. art.63 ind.1 C. pen. întrucât condamnatul nu a dat dovadă de rea credință în achitarea amenzii ci datorită posibilităților materiale nu a achitat această amendă .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate, apreciind că în mod corect a fost respinsă sesizarea, întrucât condamnatul nu a dat dovadă de rea credință.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr.2604/10.12.2013 a Judecătoriei Ploiești, în baza art.63 ind.1 C. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea Direcției Generale a Finanțelor P. P. privind înlocuirea cu pedeapsa închisorii a pedepsei amenzii penale în cuantum de 1000 lei, aplicată condamnatului M. M. D., născut la 12.09.1982 în mun. Ploiești, jud. P., CNP_, prin sentința penală 609/13.09.2011 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală 2030/24.10.2011 a Curtii de Apel București – Sectia I-a Penală.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., s-a dispus ca acele cheltuieli judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 609/13.09.2011 a Judecătoriei Sector 3 București definitivă prin decizia penală 2030/24.10.2011 a Curtii de Apel București – Sectia I-a Penală, în baza art.291 alin. 1 c.pen cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. și art. 74 alin. 1 lit. C rap la art. 76 alin. 1 lit. E C.pen. și art.63, alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul M. M. D. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei.
La data de 12.03.2012 Judecătoria Sector 3 Bucuresti a comunicat Administratiei Finantelor P. Ploiesti titlul executoriu emis in baza sentintei penale 609/13.09.2011 a Judecătoriei Sector 3 București definitivă prin decizia penală 2030/24.10.2011 a Curtii de Apel București.
Din adresa nr._/21.10.2013 emisă de Serviciul Public Finante Locale rezultă că persoana condamnată nu figurează înregistrat în evidențe cu bunuri mobile sau imobile, însă înregistrează creante bugetare restante la plata către bugetul local in suma de 9294 lei reprezentând amenzi, iar din adresa nr._/23.10.2013 emisă de Administratia Finantelor P. a municipiului Ploiești reiese că în baza de date fiscală, persoana condamnată nu figurează ca plătitor de taxe și impozite la bugetul de stat si nu realizează venituri din activități independente .
În raport de cele expuse, instanța a constatat că sesizarea de înlocuire a pedepsei amenzii penale cu închisoarea nu este întemeiată, pentru următoarele două considerente:
Pe de o parte, conform art.425 C.pr.pen., persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Neîndeplinirea obligației de plată în termenul stabilit poate fi efectul mai multor cauze care țin de situația financiară a condamnatului, de pasivitatea acestuia sau de o atitudine răuvoitoare. De asemenea, după momentul la care statul are deja vocație de a proceda la executare silită, neexecutarea poate fi explicată și printr-o lipsă de fermitate din partea organelor de executare.
Pentru cazurile când neachitarea amenzii penale se datorează relei-credințe a condamnatului, ce are posibilitatea de a plăti, dar nu voiește acest lucru, legiuitorul a reglementat posibilitatea înlocuirii pedepsei pecuniare cu pedeapsa închisorii cu executare efectivă.
De aceea, potrivit art.63 ind. 1 C.pen., dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând cont de partea de amendă care a fost achitată.
Din formularea acestui text, rezultă că elementul esențial este reaua-credință a condamnatului; or, de vreme ce buna-credință este prezumată, pentru aplicarea instituției înlocuirii, este necesară dovedirea faptelor care demonstrează atitudinea răuvoitoare.
Obiectul probațiunii într-o astfel de situație este constituit din orice faptă, orice manifestare a conduitei care nu ar crea echivoc asupra motivului pasivității, care să dovedească faptul că, în pofida posibilităților materiale, de exemplu, condamnatul refuză să achite amenda ce i-a fost aplicată. În perioada executării silite, spre exemplu, debitorul, pentru a se sustrage, poate să comită acte de împiedicare a executării, de a-și diminua patrimoniul, de a-și ascunde sursa de venit, mai concis, de a crea aparența unei insolvabilități, făcând imposibilă sau îngreunând stingerea datoriei.
În cauză, deși condamnatul a avut cunoștință de obligația de a achita amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 609/13.09.2011 a Judecătoriei Sector 3 București întrucât a exercitat calea de atac a recursului (admis prin decizia penală nr. 2030/24.10.2011 a Curtii de Apel București), instanța a apreciat că neplata nu se datorează relei-credințe.
De asemenea, potrivit relațiilor comunicate de Serviciul Public Finante Locale rezultă că persoana condamnată nu figurează înregistrat în evidențe cu bunuri mobile sau imobile, însă înregistrează creante bugetare restante la plata către bugetul local in suma de 9294 lei reprezentând amenzi, iar din adresa nr._/23.10.2013 emisă de Administratia Finantelor P. a municipiului Ploiești reiese că în baza de date fiscală, persoana condamnată nu figurează ca plătitor de taxe și impozite la bugetul de stat si nu realizează venituri din activități independente .
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat in fata instanței. Din procesul verbal întocmit de organele de politie ca urmare a emiterii de catre instanța a unui mandat de aducere pe numele inculpatului, instanța a retinut că inculpatul nu se află in tară de aproximativ doi ani.
Din fisa de cazier judiciar se constată că intimatul a executat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în perioada 23.05.011 – 10.10.2012 cand a fost liberat condiționat cu un rest de 43 de zile.
Față de cele expuse, prima instanța a reținut că sesizarea formulată de către Direcției Generale a Finanțelor P. P. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor P. P., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii formulate și înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii.
În motivarea recursului, petenta a învederat instanței faptul că numitul M. M. D. a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de amendă penală în dosarul nr._/301/2011 stabilită prin sentința penală nr.609/13.09.2011 a Judecătoriei Sector 3 București, definitiva prin decizia penală nr.2030/24.10.2010 a Curții de Apel București, scrisoarea de debitare fiind înregistrată la A.F.P.M. Ploiești sub nr._/15.03.2012, iar împotriva acestuia a fost începută procedura de executare silită conform actelor anexate la dosarul de fond, suma datorată nefiind achitată.
A mai solicitat recurenta-petentă ca instanța să constate că organele fiscale în mod corect au procedat la emiterea formelor de executare, conform prevederilor legale ale codului de procedură fiscală, întrucât acestea aveau la bază un titlu de creanță valabil.
Examinând sentința recurată prin raportare atât la criticile invocate de către recurenta-petentă, cât și la dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Critica adusă de către petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. P. sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești vizează greșita soluție dată sesizării privind înlocuirea cu pedeapsa închisorii a pedepsei amenzii penale în cuantum de 1.000 lei ce i-a fost aplicată intimatului-condamnat prin sentința penală nr. 609/13.09.2011 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală 2030/24.10.2011 a Curții de Apel București – Secția I Penală, susținând că această amendă nu a fost achitată, iar organele fiscale în mod corect au procedat la emiterea formelor de executare, întrucât acestea aveau la bază un titlu de creanță valabil.
Această susținere a recurentei-petente nu poate fi, însă primită, judecătorul fondului apreciind în mod judicios că elementul esențial pentru a se putea înlocui pedeapsa amenzii cu cea a închisorii este reaua-credință a condamnatului, ce trebuie dovedită pentru aplicarea acestei instituții, deoarece buna credință este prezumată.
Or, câtă vreme recurenta-petentă nu a reușit să răstoarne, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prezumția bunei credințe a persoanei condamnate, în acord cu instanța de fond, tribunalul constată că neplata amenzii penale în cuantum de 1.000 lei aplicată intimatului-condamnat nu se datorează relei-credințe a acestuia, prin urmare cererea de înlocuire a acesteia cu pedeapsa închisorii nu poate fi admisă.
Concluzionând, constatând că nu există niciun motiv de netemeinicie sau nelegalitate care să impună reformarea hotărârii recurate în sensul solicitat de către petentă, în baza art.38515 pct.1 lit.b c.pr.pen. tribunalul va respinge recursul declarat împotriva sentinței penale nr.2604/10.12.2013 a Judecătoriei Ploiești, ca fiind nefondat.
În plus, în baza art.192 alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariului apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. P., cu sediul în Ploiești, ..22, Județul P., împotriva sentinței penale nr.2604/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe condamnatul M. M. D., născut la 12.09.1982 în mun. Ploiești, jud. P., dom. în Ploiești, ., ., ., CNP_.
În baza art. 192 al. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia iar onorariului apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2014.
Președinte, Judecători,
N. C. T. Z. L. A. M.
Grefier,
M. M. C.
Fiind în concediu de odihnă,
semnează prim grefier
Red./tehnored.A.M.L.
2 ex./31.01.2014
Jud. fond S. V. M. - Judecătoria Ploiesti
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 488/2013.... → |
|---|
