Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Hotărâre din 03-02-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-02-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DE C I Z I A NR.42
Ședința publică din data de 03.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - T. Z.
L. A. M.
GREFIER - M. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată N. G., domiciliat în comuna Valea Călugărească, ., judetul P. împotriva sentinței penale nr. 2127/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă N. G. în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul B. N. R. la plata către partea civilă N. G. a următoarelor sume: 955 lei cu titlu de daune materiale, 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ, art. 1003 C.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud.P., în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești a sumei de 499,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ, art. 1003 C.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență „S. P.” București, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 340, sector 2, în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. C. de Urgență „S. P.” București a sumei de 1063,45 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ, art. 1003 C.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”, cu sediul în București, .. 88, sector 1, în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”a sumei de 900,25 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ, art. 1003 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. de Ambulanță Județean P., cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr.24, jud.P. în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. de ambulanță județean P. a sumei de 1161,20 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prespitalicești acordate părții vătămate N. G..
În baza art. 193 alin. 1 și 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul B. N. R. la plata sumei de 2000 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
În baza art. 191 alin. 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul B. N. R. plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publica din data de 22 ianuarie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2014, dată la care pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de 3.02.2014, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
Prin sentința penala nr. 2127/24.10.2013 Judecătoria Ploiești, în baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă N. G. în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul B. N. R. la plata către partea civilă N. G. a următoarelor sume: 955 lei cu titlu de daune materiale, 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ, art. 1003 C.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud.P., în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești a sumei de 499,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ, art. 1003 C.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență „S. P.” București, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 340, sector 2, în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. C. de Urgență „S. P.” București a sumei de 1063,45 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ, art. 1003 C.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”, cu sediul în București, .. 88, sector 1, în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”a sumei de 900,25 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ, art. 1003 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. de Ambulanță Județean P., cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr.24, jud.P. în contradictoriu cu inculpatul B. N. R..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. de ambulanță județean P. a sumei de 1161,20 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prespitalicești acordate părții vătămate N. G..
În baza art. 193 alin. 1 și 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul B. N. R. la plata sumei de 2000 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
În baza art. 191 alin. 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul B. N. R. plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 04.05.2010, în jurul orelor 14.00, inculpatul B. N. R. în timp ce se afla în intersecția de la Catedrala Sf. I. din Ploiești, pe fondul unui conflict spontan, a lovit –o pe partea vătămată N. G. cu pumnul în zona feței, suferind leziuni, ca urmare a dezechilibrării și lovirii cu capul de asfalt, ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 alin 1 C.pen.
Instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 998 din Codul civil prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracțiune, de vătămare corporală), b) săvârșite cu vinovăție (îmbrăcând în situația de față forma intenției directe), c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu (a cărui existență și întindere urmează a fi analizate), d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv dosarul_/281/2012 in care s-a pronunțat sp. 862/2013).
Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.
Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuși scopul angajării acestui tip de răspundere. Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 998 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
Pe de altă parte, art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că (1) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Cu privire la condițiile răspunderii civile delictuale, instanța apreciază că acestea sunt întrunite în ceea ce privește partea civilă S. Judetean de Urgenta Ploiesti, S. C. de Urgență „S. P.” București, S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”, S. de Ambulanță Județean P., și anume: fapta ilicită-constând într-o faptă prevazută de legea penală, și anume art. 181 alin.(1) Cod penal; prejudiciul (cert și nereparat încă) constând în cheltuielile de spitalizare suportate de unitățile spitalicești ca urmare a internării părții vătămate N. G. ; legatura de cauzalitate directă și indirectă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs; vinovăția sub forma intentiei directe.
Cât privește cuantumul despăgubirilor solicitate de S. Judetean de Urgenta Ploiesti, instanța apreciază că partea civilă S. Judetean de Urgenta Ploiesti a făcut dovada prejudiciului suferit prin decontul anexat, astfel încât în baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 – 999 Cod civil, va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Judetean de Urgenta Ploiesti, și va obliga inculpatul la plata sumei de 499,08 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
Cât privește cuantumul despăgubirilor solicitate de S. C. de Urgență „S. P.” București, instanța apreciază că partea civilă S. C. de Urgență „S. P.” București a făcut dovada prejudiciului suferit prin decontul anexat, astfel încât în baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 – 999 Cod civil, va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență „S. P.” București, și va obliga inculpatul la plata sumei de 1063,45 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
Cât privește cuantumul despăgubirilor solicitate de S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”,, instanța apreciază că partea civilă S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”, a făcut dovada prejudiciului suferit prin decontul anexat, astfel încât în baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 – 999 Cod civil, va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”,, și va obliga inculpatul la plata sumei de 900,25 lei cu titlul de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N. G. la care se va adăuga dobânda legală de la data externării până la data plății efective.
Cât privește cuantumul despăgubirilor solicitate de S. de Ambulanță Județean P. instanța apreciază că partea civilă S. de Ambulanță Județean P. a făcut dovada prejudiciului suferit prin decontul anexat, astfel încât în baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 – 999 Cod civil, va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. de Ambulanță Județean P. și va obliga inculpatul la plata sumei de 1161,20 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prespitalicești acordate părții vătămate N. G..
Instanța a apreciat întemeiată în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată-parte civilă N. G. în privința despăgubirilor materiale în sumă de 5000 de euro, cuantumul acestui prejudiciu fiind dovedit partial prin mijloacele de proba administrate in acest sens, respectiv inscrisurile depuse la dosar, respectiv: bon fiscal ._, nr._ din 29.06.2010 in cuantum de 430 de lei reprezentând contravaloarea RMN craniu, fila 26 d.inst., bon fiscal ._, nr._ din 06.07.2010 reprezentâmd contravaloarea IRM cranio-encefalica, declarații martori S. A. și C. G..
Instanța nu va acorda daune materiale conform chitantei . DRK nr._ eliberata de CMI DR. Kusztos M. din 22.05.2013 de la fila 36 d.inst, deoarece partea civila nu a facut dovada ca analiza EEG ar fi efectuat-o la indicația unui medic specialist ca urmare a loviturii primite sau analiza a fost efectuată pentru un control medical de rutină.
Martora C. G., propusă de partea civilă, a declarat în fața instanței că tatăl părții civile N. G. a împrumutat de la aceasta suma de 4000 de lei in perioada in care N. G. era internat in spital la București. Martora nu a putut preciza pentru ce anume servicii medicale au fost folosiți banii. Instanța nu va acorda această sumă de bani, respectiv suma de 4000 de lei despre care martora afirmă că i-a împrumutat deoarece nu s-a făcut dovada că acești bani au fost folosiți efectiv pentru alte servicii medicale decât cele oferite de unitățile spitalicesti in care N. G. a fost internat.
Martorul S. A. a declarat in fata instantei că tatăl părții civile N. G. a împrumutat de la aceasta suma de 5000 de lei in perioada in care N. G. era internat in spital la București. Martorul a declarat că banii solicitați au fost pentru tratamente medicale, medicamente și pentru atenții la medici.
În stabilirea sumei de bani ce i se cuvine aceleași părți civile N. G. cu titlu de cheltuieli făcute cu tratamente medicale și medicamente necesare pe parcursul internării în spital, instanța are în vedere, că aceste cheltuielile ocazionate de prestarea asistenței medicale au fost suportate din fondul special constituit de casele de asigurări de sănătate, de altfel, prin subrogare, S. Judetean de Urgenta Ploiesti, S. C. de Urgență „S. P.” București, S. U. de Urgență M. C. „Dr. C. D.”, S. de Ambulanță Județean P., constituindu-se părți civile în cauză, iar printre sumele de bani solicitate regăsindu-se și cheltuieli pentru materiale sanitare și medicamente, investigații și analize medicale, așa cum reiese din deconturile depuse la dosar. De asemenea, partea civilă N. G. nu a pretins a fi urmat un tratament medicamentos care nu poate fi asigurat în mod obișnuit de unitatea sanitară ori excede pachetului de prestații asigurate.
Cu privire la costurile altor tratamente sau medicamente recomandate de medicii specialiști partea civilă nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli care nu au fost suportate de casele de asigurări de sănătate.
În aceste condiții, obligarea inculpatului la suportarea acestor cheltuieli ar reprezenta o dublă reparație.
Cu privire la "atenții la medici” instanța nu a acordat nicio suma de bani, săvârșirea de fapte de corupție nefiind incurajate de instanța de judecată.
Cu privire la cheltuilile făcute cu transportul de la Ploiești la unitățile medicale spitalicești din București unde a fost internată partea vătămată N. Gheorhe de către tatăl său instanța a reținut conform declaratiei martorului S. I. ca acesta i-ar fi platit pentru transportul zilnic pe ruta mai sus amintită sume intre 150 -200 de lei. Tot din declarația martorului instanta a reținut că acesta conducea pe tatal părții vătămate la Ploiești la București, revenea in Ploiești pentru ca pe seară să facă din nou același drum.
Conform documentelor medicale aflata la dosar N. Gheorhe a fost internat in unitățile medicale spitalicești din București 8 zile, respectiv intre 04.05-07.05.2010 in S. P., intre 18.05.-21.05.2010 la S. M..
Instanța a apreciat că tatăl inculpatului putea să utilizeze alte mijloace de transport pentru deplasarea la București mai puțin costisitoare, respectiv tren, microbuz sau sa apeleze la un conducător auto care să il ducă si sa il aducă de la domiciu la Bucuresti si retur. Instanța va acorda suma de 50 de lei pe zi pentru cheltuilile făcute cu transportul (pentru un autoturism cu un consum mediu de carburant de 8%).
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale către partea civilă, instanța a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită – infracțiunea săvârșită de inculpat, prejudiciul este cert și nereparat încă, și constă în consecința negativă, din punct de vedere psihic, suferită de partea civila ca urmare a atingerii aduse dreptului la vietii, integritatii corporale si sanatatii, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul produs, vinovăția fiind stabilită sub forma intentiei directe.
Sub aspectul prejudiciului moral, instanța a reținut că acesta decurge din traumele psihice suferite de către partea civilă, cauzate de suferințele psihice provocate ca urmare a leziunilor suferite, care a afectat în mod negativ participarea acestuia la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioră săvârșirii faptei ilicite a inculpatului.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate pecuniar. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța a apreciat că, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu și statuând în echitate, suma de 20.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă. Acordarea integrală a sumei solicitate de partea civilă – 10.000 de euro - este apreciată ca fiind exagerată și astfel ar deturna, în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
Asupra cheltuielilor judiciare:
Potrivit art. 191 C.pr.pen. (1) în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
În baza textului legal enunțat, față și de soluția dată pe latura penală a cauzei, având în vedere și că dispozițiile legale nu disting după cum cheltuielile sunt făcute în soluționarea acțiunii penale sau celei civile a cauzei, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În continuare, conform art. 193 C.pr.pen., (1) inculpatul este obligat să plătească […] părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de aceasta. (2) Când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.
În consecință, in baza art. 193 alin. 1 și 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul B. N. R. la plata sumei de 2000 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs partea vătămată criticând-o ca fiind netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii civile exercitată in cadrul procesului penal ,acordarea sumelor ,reprezentând daune morale și daune materiale în cuantumul indicate de partea vătămată în cererea de constituire parte civilă depusă la dosar, apreciind că instanța de fond a limitat cuantumul acestora în mod greșit, fără a ține cont de declarațiile martorilor și de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, a solicitat ca instanța să rețină declarațiile celor doi martori S. A. și C. G., care l-au imprumutat cu diverse sume de bani pe tatăl inculpatului pentru cheltuielile efectuate de acesta la unitățile spitalicești.
Considera ca a dovedit că partea vătămată a avut o stare de sănătate foarte gravă, fiind o minune că a scăpat, deși a rămas cu sechele și și-a pierdut simțul mirosului.
A mai arătat că a dovedit cuantumul despăgubirilor civile solicitate, au fost controale repetate și la alte unități spitalicești.
De asemenea, arată că nici cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond nu a fost corect acordat, partea vătămată are o stare de sănătate care nu s-a ameliorat nici în prezent, astfel că suma solicitată nu este exagerată, reflectând suferințele cauzate.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate de recurent, de textele de lege incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art.3856 aliniat final C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Exercitându-și rolul activ, prima instanță a administrat în totalitate probele cu înscrisuri necesare și utile soluționării cauzei în fond, reținând situația de fapt confirmată de întreg ansamblu probator .
În consecință, în mod corect prima instanță, a apreciat că acordarea daunelor materiale se acordă în cuantumul dovedit atât prin înscrisuri dar și prin martori, în conjunctura în care aceste probatorii dovedesc fără echivoc că aceste cheltuieli au fost determinate de săvârșirea unei fapte penale.
Întradevăr cei doi martori audiați în cuză susțin că l-au împrumutat pe tatăl victimei cu deferite sume de bani pentru cheltuielile efectuate cu spitalizarea, dar aceste cheltuieli nu se mai regăsesc ulterior în acte care să confirme sau să justifice aceste cheltuieli. Instanța de fond motivează în detaliu fiecare sumă acordată prin raportare la actele depuse dar și prin luarea în calcul a unor cheltuieli care sunt de notorietate în atare situație cum ar fi cele cu transportul efectuat de persoane particulare.
Cu privire la daunele morale acordate, întradevăr orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, subliniază între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă că pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite care afectează negativ viața socială comparativ cu situația anterioară producerii accidentului.
Totodată este de reținut că în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale nu poate fi reținut argumentul că persoana ce a fost supusă unui prejudiciu moral poate determina întinderea acestuia. Prejudiciul moral nu poate fi determinat nici prin aprecieri privind eventuale oportunități de viață socială sau profesională.
Acordarea prejudiciului moral semnifică o reparație morală de principiu, astfel că daunele morale în cauza de față nu pot apărea ca o dublă sancțiune pentru inculpat sau ca un motiv de îmbogățire fără justă cauză pentru partea vătămată.
Așa cum reține și instanța de fond în astfel de împrejurări, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Pe cale de consecință s-a apreciat real în raport cu împrejurările comiterii faptei și de urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu și statuând în echitate, că suma de 20.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Pentru toate aceste considerente tribunalul apreciază că instanța de fond a soluționat în mod corect acțiunea civilă, atât sub aspectul acordării daunelor materiale, cât și sub aspectul daunelor morale.
Pentru toate cele arătate mai sus, apreciind recursul ca fiind nefondat, tribunalul urmează ca in baza art. 385/15 pct.1. lit. b c.p.p, să îl respingă.
Vazand si disp.art. 192 al.2 c.p.p. si art. 193 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de partea civilă N. G. domiciliat în comuna Valea Călugărească, ., judetul P. împotriva sentinței penale nr. 2127/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiesti, ca fiind nefondat.
Obligă recurentul –parte vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. T. Z. L. A. M.
GREFIER
M. M. C.
Red.T.Z.
Tehn.DC
d.f._ Judecătoria Ploiesti
j.f.S. V. M.
4 ex/10.02.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 488/2013.... | Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii.... → |
|---|
