Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 451/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-09-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA PENALA
DECIZIE Nr. 451
Ședința publică de la 26 sept.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - T. Z.
JUDECATORI - N. C.
A. M. L.
GREFIER - D. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul P.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul N. J., fiul lui M. si Ș., născut la data de 11.10.1968 in ., domiciliat in mun. Ploiești, ., ., ., CNP,_, cetatean roman, fără ocupație, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1704/19.08.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiești, prin care:
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art .10 lit.h C.procedura penala raportat la art.131 alin 2 C pen si art 180 al 1 C.pen s-a dispus încetarea procesului penal fata de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, fapta din data de 05.02.2013, parte vătămata C. C. A., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art .10 lit.h C. procedura penala raportat la art.131 alin 2 C pen si art 193 al 1 C.pen s-a dispus încetarea procesului penal fata de acesta pentru savarsirea infracțiunii de amenințare, fapta din data de 05.02.2013, parte vătămata C. C. A., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art .10 lit.h C.procedura penala raportat la art.131 alin 2 C pen si art 217 al 1 C.pen s-a dispus incetarea procesului penal fata de acesta pentru savarsirea infractiunii de distrugere, fapta din data de 05.02.2013, parte vatamata C. C. A., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art 192 alin 2 C pen, cu aplic art 37 lit b C pen, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu fapta din data de 05.02.2013, parte vatamata C. C. A..
S-a facut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
În baza art.350 alin.1 C.proc.pen, s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului N. J..
În baza art. 357 alin.2 litera a C.proc.pen.coroborat cu art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada reținerii și a arestării preventive de la 06.02.2013 la zi.
În baza art 118 alin 1 lit b C pen, s-a dispus confiscarea de la inculpatul N. J. un unui cuțit cu lungimea de 22 cm și lama de 12 cm, cu mâner de plastic de culoare neagră aflat la Camera de Corpuri Delicte a IPJ P. Poliția Mun Ploiești, conform dovezii . nr_.
În baza art 346 alin 4 C pr pen, rap la art 10 lit h C pr pen, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată de partea vătămată C. C. A..
În baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei in cuantum de 900 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns recurentul inculpat N. J., in stare de detinere, asistat din oficiu de avocat V. M., lipsind părtile civile.
Procedura legal indeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catrre grefierul de sedinta, după care:
Tribunalul din oficiu invoca exceptia necompetentei materiale a instantei, avand in vedere infractiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Avocat V. M. avand cuvintul pentru recurentul inculpat, solicita admiterea exceptiei si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Ploiesti,
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvintul, pune concluzii de admiterea exceptiei si declinarea competentei de solutionarea cauzei in favoarea Curtii de Apel Ploiesti, avand in vedere infractiunile pentru care a fost condamnat recurentul inculpat.
Recurentul inculpat N. J. avand cuvintul, arată că lasă la aprecierea instantei.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin sentința penala nr. 1704/19 august 2013 Judecătoria Ploiesti în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art .10 lit.h C.procedura penala raportat la art.131 alin 2 C pen si art 180 al 1 C.pen a fost incetat procesul penal fata de inculpatul N. J., fiul lui M. și Ș., născut la data de 11.10.1968 în ., domiciliat în Ploiești, ., ., posesor CI . nr_, eliberat de SPCLEP Ploiești, CNP._, cetățean român, fără ocupație, cu antecedente penale - recidivist, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violențe, fapta din data de 05.02.2013, parte vatamata C. C. A., domiciliat in Ploiești, ., ., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art .10 lit.h C.procedura penala raportat la art.131 alin 2 C pen si art 193 al 1 C.pen a fost incetat procesul penal fata de inculpatul N. J. pentru savarsirea infractiunii de amenințare, fapta din data de 05.02.2013, parte vatamata C. C. A., domiciliat in Ploiești, ., ., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art .10 lit.h C.procedura penala raportat la art.131 alin 2 C pen si art 217 al 1 C.pen a fost incetat procesul penal fata de inculpatul N. J., pentru savarsirea infractiunii de distrugere, fapta din data de 05.02.2013, parte vatamata C. C. A., domiciliat in Ploiești, ., jud. P., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art 192 alin 2 C pen, cu aplic art 37 lit b C pen,a fost condamnat inculpatul N. J., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu fapta din data de 05.02.2013, parte vatamata C. C. A..
S-a facut aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
În baza art.350 alin.1 C.proc.pen, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului N. J..
În baza art. 357 alin.2 litera a C.proc.pen.coroborat cu art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada reținerii și a arestării preventive de la 06.02.2013 la zi.
În baza art 118 alin 1 lit b C pen, s-a confiscat de la inculpatul N. J. un cuțit cu lungimea de 22 cm și lama de 12 cm, cu mâner de plastic de culoare neagră aflat la Camera de Corpuri Delicte a IPJ P. Poliția Mun Ploiești, conform dovezii . nr_.
În baza art 346 alin 4 C pr pen, rap la art 10 lit h C pr pen, s-a lasat nesoluționată acțiunea civilă promovată de partea vătămată C. C. A..
În baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei in cuantum de 900 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
În baza art 191 alin 2 lit c C pr pen, a fost obligată partea vătămată C. C. A. la plata sumei în cuantum de 400 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 16.10, inculpatul N. J., fiind sub influența băuturilor alcoolice și având asupra sa un cuțit, a mers la ușa apartamentului 41, unde locuiește vecinul său, partea vătămată C. C. A., a bătut la ușa acestuia, care a deschis, ulterior izbucnind o altercație verbală între cei doi.
Încercând să pătrundă în locuința părții vătămate și nereușind, inculpatul a aruncat cu cuțitul printr-o deschizătură a ușii înspre bucătăria apartamentului, unde se afla mama părții vătămate, martora T. R., aflată în locuință.
Imediat după aceasta, inculpatul s-a dus la domiciliul său, s-a înarmat cu un cuțit și a revenit după cca 2 minute la ușa părții vătămate. Din dorința de a aplana conflictul, partea vătămată a incercat să poarte o conversație cu inculpatul, însă acesta, fără a avea cosimțământul părții vătămate, a intrat pe holul apartamentului nr 41, având asupra sa cuțitul.
Fiind audiat, inculpatul N. J. nu a recunoscut fapta de violare de domiciliu reținută în sarcina sa, arătând că a consumat o cantitate apreciabilă de alcool în ziua respectivă și că a fost deranjat de muzica ce se auzea din locuința părții vătămate. În acest sens a arătat că s-a dus la ușa vecinului său, pentru a-i spune să dea muzica mai încet, moment în care din apartamentul respectiv au ieșit doi tineri și unul dintre ei l-ar fi lovit cu pumnul în față, cei doi fugind afară din . s-a înarmat cu o coadă de târnăcop cu care a lovit în ușa apartamentului părții vătămate, fără însă să pătrundă în locuința acesteia înarmat cu un cuțit.
Din declarația părții vătămate C. C. A., dată în faza urmăririi penale, a rezultat faptul că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla la domiciliu împreună cu mama sa, T. R., a auzit bătăi puternice în ușa de la intrare în apartament. Când a deschis ușa, l-a văzut pe vecinul său, N. J., care se afla în stare de ebrietate și care i-a cerut să dea muzica mai încet. A încercat să-l potolească, însă acesta a devenit mai agresiv, după care a mers în locuința sa de unde a revenit cu un cuțit și a început să împingă în ușa, pătrunzând în interiorul acestuia și ulterior aruncând cuțitul cu care era înarmat în interiorul locuinței.
În faza cercetării judecătorești, audiată fiind la termenul din data de 13.08.2013, partea vătămată a declarat că își menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, precizând că inculpatul a pătruns în holul locuinței sale înarmat fiind cu un cuțit și a arătat că a văzut prin vizorul ușii faptul că inculpatul avea asupra sa un cuțit.
Martora T. R. a declarat în fața organelor de cercetare penală și în fața procurorului ( f.24-26) că la data de 05.02.2013, înm jurul orelor 16.00, în timp ce se afla la domiciliu împreună cu fiul său C. C. A. a auzit bătăi puternice în ușă, iar când fiul sau a deschis ușa a constatat că era vecinul lor N. J., care se afla în stare de ebrietate, înarmat cu un cuțit și care a inceput să împingă în ușă, reușind să pătrundă în holul apartamentului, având cuțitul în mână, fără consimtământul său sau al fiului său.
Cele declarate de către partea vătămată si martora T. R. sunt confirmate și de declarațiile martorilor S. L. N. ( f. 27-29) și M. M. I. ( f.30) date în fața organului de cercetare penală și în fața procurorului, ambii învederând împrejurarea că inculpatul N. J. a intrat în holul locuinței părții vătămate înarmat cu un cuțit.
Audiați fiind, în cursul cercetării judecătorești, la termenul din data 13.08.2013, martorii S. L. N. și T. R., deși au precizat că își mențin în totalitate declarațiile din faza de urmărire penală și-au retractat declarațiile, arătând că inculpatul nu a pătruns în nici un moment al desfășurării altercației în locuința părții vătămate înarmat cu un cuțit.
Întrebați fiind de către instanță care este cauza revenirii asupra declarațiilor date anterior în cauză, martorii nu au învederat nici un motiv plauzibil.
Prima instanța a învederat că împrejurarea potrivit cu care, în fața instanței de judecată, martorii au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu influențează situația de fapt stabilită în condiții de regularitate procedurală anterior sesizării instanței. Atitudinea oscilantă a martorilor poate fi explicată prin existența unor relații de rudenie ori a altei legături apropiate cu inculpații, sau chiar a unei stări de temere, încercând să se inducă în eroare organele judiciare, cu intenția clară de a înlătura tragerea la răspundere penală a inculpatului. Totodată, nu s-au produs dovezi cu privire la posibilă atitudine abuzivă a anchetatorilor, de natură să influențeze probatoriul.
Instanța a considerat ca relevante declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală, având în vedere că acestea au fost luate imediat după desfășurarea evenimentelor, când împrejurările de fapt erau foarte bine întipărite în memoria martorilor, iar posibilitatea ca aceștia să fi fost influențați de factorii subiectivi enumerați mai sus era mult mai redusă. De altfel, aceste declarații se coroborează și cu declarațiile constante ale martorului M. M. I.- care a precizat că mama părții vătămate (martora T. R.) i-a spus că inculpatul a pătruns în locuința acestora având asupra sa un cuțit, precum și cu cele relatate de către partea vătămată.
Prin urmare, declarațiile martorilor S. L. N. și T. R. prin care aceștia, în cursul cercetării judecătorești au revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală potrivit cu care l-au văzut pe inculpat intrând în locuința părții vătămate înarmat fiind cu un cuțit, sunt apreciate de instanță ca fiind nesincere și formulate pro cauza, motiv pentru care urmează a le înlătura, având în vedere că martorii nu au putut furniza instanței o explicație credibilă a acestei atitudini, precum și faptul că aceste declarații nu se coroborează cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probator existent în cauză. Pentru același ultim motiv, instanța va înlătura și declarația inculpatului.
1. În drept, fapta inculpatului N. J., care la data de 05.02.2013, în jurul orei 16.10 a pătruns fără drept, înarmat cu un cuțit, în locuința părții vătămate C. C. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev de disp art 192 alin 2 C pen.
In ceea ce privește latura obiectiva, prima instanța a reținut că probele administrate în cauză, evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii prevăzute de art 192 alin 2 C pen constând în pătrunderea fără drept, în orice mod, de o persoană înarmată, în locuința unei persoane, fără consimțământul acesteia. Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată periclitarea relațiilor sociale referitoare la protecția inviolabilității domiciliului și implicit a vieții private a persoanei, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei prevăzute în norma incriminatoare.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen. - intenție directă, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și urmărind producerea acestui rezultat. Vinovăția inculpatului rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, conform art. 69 C. proc. penală.
De asemenea instanta avand in vedere că pentru fapta comisă de inculpat este prevăzută pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1 an și că a fost săvâșită după executarea pedepsei cu închisoarea mai mare de 6 luni, se va reține în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie.
Astfel, primul termen al recidivei îl reprezintă pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin SP 2156/03.10.2006 a Judecătoriei Ploiești, fiind arestat la data de 10.11.2006 și liberat la data de 23.10.2007, cu un rest de pedeapsă de 199 zile, constatându-se că în privința acestei pedepse nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească.
Constatând că infracțiunea de violare de domiciliu prev de art 192 alin 2 C pen există, si că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
Instanța, în lumina dispozițiilor art. 52 și art. 72 C.pen., a individualizat pedeapsa aplicabilă inculpatului având în vedere atât scopul ca mijloc represiv si educativ cât și gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile săvârșite .
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în în raport de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările concrete, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului.
Pericolul social concret al faptelor comise rezidă din modul de săvârșire a infracțiunii, prin pătrunderea fără drept în locuința părții vătămate fiind înarmat cu un cuțit, pe fondul consumului excesiv de alcool, relevând astfel o îndrăzneală sporită a acestuia în comiterea faptelor înfracționale. Instanța va mai avea în vedere și atitudinea constantă, de negare a săvârșirii faptei adoptată de inculpat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, apreciind ca pe viitor comportamentul antisocial al inculpatului va fi lesne de revizuit. F. de toate aceste aspecte instanta constata ca inculpatul nu constientizeaza a gravitatea faptelor, aspect decelat și din modalitatea de a actiona în comiterea faptelor antisociale.
Din cazierul judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost anterior sanctionat, inclusiv pentru fapte săvârșite cu violență, fapt ce demonstrează că sancțiunile anterioare nu și-au atins scopul educativ și preventiv, inculpatul perseverând în activitatea infracțională.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, astfel încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și a duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Modul de comitere a infracțiuni, precum și antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru fapte similare ,sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuie să fie riguros evaluate de către instanță în alegerea pedepsei care va fi aplicată inculpatului.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția generală și specială înscrise în Codul penal român.
Gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Astfel, față de circumstanțele reale și personale reținute în cauză și raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, având în vedere și disp art 37 alin 1 lit b C pen, urmează să condamne inculpatul pentru fapta dedusă judecății aplicand inculpatului pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu prevăzută de art 192 alin 2 C pen fapta din data de 05.02.2013, pedeapsa de 3 ( trei ) ani inchisoare.
La individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța va ține seama, în principal de antecedența penală a acestuia, de posibilitatea realizării scopului pedepsei, apreciind că numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei se vor realiza scopurile punitiv, preventiv și educativ ale pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere dispozițiile deciziei nr. 74/2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căruia prevederile art. 71 alin. 2 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen..
Astfel, instanța reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei, În consecință va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
Pe parcursul urmaririi penale si in fata instantei inculpatul a fost cercetat in stare de arest preventiv si având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile analizate cu ocazia luarii măsurii arestării preventive și nici nu au intervenit altele noi care ar fi de natura a atrage revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, instanta dand eficenta disp. art. 350 alin. 1 C.proc.pen. va dispune menținerea starii de arest a inculpatului, acesta fiind evident ca se bucura de prezumtia de nevinovatie pe tot parcursul procesului penal pana la solutionarea definitiva a cauzei, caci principiul astfel cum este statuat de lege este corolar al principiilor ce guverneaza statul de drept, in conscinta văzând și dispozițiile art. 357 alin. 2 lit. a C.proc.pen, rap. la art 88 C.pen, instanța va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 06.02.2013 la zi.
În baza art 118 alin 1 lit b C pen, a confiscat de la inculpatul N. J. un cuțit cu lungimea de 22 cm și lama de 12 cm, cu mâner de plastic de culoare neagră aflat la Camera de Corpuri Delicte a IPJ P. Poliția Mun Ploiești, conform dovezii . nr_.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegala.
La termenul de judecată din data de 26.09.2013, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea recursului și s-a pus în discuția părților declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a instanței, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp. art.281pct.3. c.pr.pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, „Curtea de Apel, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege”.
Art.27 pct.3 c.pr.pen. stabilește competența tribunalului de a judeca ca instanță de recurs, și anume recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În speță, tribunalul constată că infracțiunea pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat, cea prev. de art.192 alin.2 c.p., de violare de domiciliu, nu se regăsește printre acelea pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, prin urmare recursul declarat împotriva sentinței prin care s-a dispus condamnarea inculpatului nu intră în competența sa de soluționare.
De aceea, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul va admite excepția necompetenței sale materiale, în baza art. 39, 42, 461 C.p.p., va declina competența de soluționare a recursului formulat de inculpatul N. J., fiul lui M. si Ș., născut la data de 11 oct.1968, in prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Curții de Apel Ploiești .
În baza art.192 alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat se va dispune să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
În baza art. 39, 42, 461 C.p.p., declină competența de soluționare a recursului formulat de inculpatul N. J., fiul lui M. si Ș., născut la data de 11 oct.1968, in prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Curții de Apel Ploiești .
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de 100 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2013.
Președinte, Judecători,
T. Z. N. C. A. M. L.
Grefier,
D. D.
Red. T.Z.
Tehn.DC
4 ex/26.09.2013
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
