Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-06-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 164
Ședința publică de la 25.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. I.
GREFIER - G. S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de
procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul P. A. I., fiul lui A. și L., născut la data de 11.11.1990, în prezent detinut la P. Ploiești, împotriva sentintei penale nr. 1007/2015 a Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul P. A. I., în stare de deținere și asistat de avocat din oficiu P. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, permite apărătorului din oficiu de a lua legătura cu condamnatul.
Apărătorul din oficiu al condamnatului, având cuvântul arată că alte cererii nu mai are de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că alte cererii nu mai are de formulat.
Instanța, nemaifiind alte cererii de formulat ori probe de administrat, consideră terminată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al condamnatului, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea contestației formulată de condamnat, împotriva sentintei penale nr. 1007/2015 a Judecătoriei Ploiești și admiterea propunerii de liberare condiționată, considerând că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, a făcut eforturi de reintegrare, a participat la activitățile desfășurate în cadrul penitenciarului așa cum rezultă din caracterizare. În subsidiar, solicită reducerea termenului de reiterare a cererii, considerând că 12 luni este o perioadă mult prea mare. Este adevărat că acesta a fost sancționat dar ulterior și-a ridicat sancțiunile, participând la activitățile desfășurate în cadrul penitenciarului și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate și menținerea sentinței penale nr. 1007/2015 a Judecătoriei Ploiești ca legală și temeinică, întrucât în mod corect s-a apreciat că termenul de reiterare stabilit de penitenciar se impune a fi menținut, raportat la faptul că acesta nu este la prima analiză, a fost sancționat de 10 ori și nu se află la primul conflict cu legea penală.
Contestatorul P. A. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, arătând că a fost scos la muncă și a participat la toate activitățile desfășurate în cadrul penitenciarului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.1007/21.05.2015 Judecătoria Ploiești, în temeiul disp. art. 587 din C.pr.p. rap. la art. 59 din C.p.anterior și art. 5 C.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată P. A. I., fiul lui A. și L.,născut la data de 11.11.1990, în prezent aflată în P. P..
În baza art. 587 al. 2 din C.pr.p., a menținut termenul de reiterare fixat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
În baza art. 275 al. 2 din C.pr.p.,a obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 150 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit procesului verbal atasat la dosarul cauzei persoana privativă de libertate se afla in executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1007/2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, executarea pedepsei incepand la data de 01.02.2010 si expira la data de 31.01.2018, iar până în prezent condamnatul a executat efectiv 2922 zile din pedeapsa de 8 ani luni închisoare, fiind îndeplinita fracția obligatorie de 2/3 din pedeapsa.
A retinut prima instanță din cuprinsul procesului-verbal că persoana condamnată execută pedeapsa în regim semideschis, este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționata și se află la a prima analiză în fața comisiei.
Potrivit caracterizării atașate procesului-verbal, condamnatul a fost sancționat disciplinar de 2 ori, dar a fost si recompensat o data.
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
Regulile referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile dale în parte, cum este cazul și liberării condiționate.
În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează de asemenea la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viată sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este și cazul Legii 286/2009 face ca face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în articolul 15 alin. (2) din Constituția României care prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Întrucât legea privind executarea pedepselor cuprinde deopotrivă norme de drept penal material și norme de drept penal procesual, se retine că numai normele de drept procesual penal sunt de imediată aplicare și deci retroactive în raport cu momentul săvârșirii faptei de către cei aflați în executarea pedepselor, în timp ce normele de drept penal vor retroactiva sau ultraactiva doar în măsura în care doar în măsura în care sunt mai favorabile acestora.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării condiționate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării condiționate prevăzute in art. 100 si urm. din N.c.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din vechiul C.pen. prevederi care vor ultraactiva.
Potrivit dispozițiilor art. 59 și următoarele C.pen., condamnatul aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea mai mică de 10 ani poate fi liberat condiționat după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare și ținând și cont de antecedentele sale penale.
Față de durata pedepsei în a cărei executare se află condamnatul prima instanța a constatat că acesta are un total de 1952 zile ce reprezintă limita minimă de 1952 zile, reprezentând 2/3 din durata pedepsei.
Constatând îndeplinită condiția obligatorie a executării fracției prevăzute de lege, instanța a analizat oportunitatea punerii în libertate a condamnatului, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei. În acest sens, instanța va avea în vedere interesul manifestat de condamnat pe parcursul executării pedepsei pentru activitațile cu caracter educațional, dar și prin raportare la comportamentul adoptat, antecedentele penale și nu în ultimul rând prin raportare la numărul de recompense obținut pe parcursul executării pedepsei.
În cauza de față, din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, rezultă că detinutul a avut un comportament necorespunzător, condamnatul a fost sancționat disciplinar de 10 ori, dar a fost si recompensat de 10 ori. A participat la programe educaționale.
Instanța a constatat că deținutul nu este la primul conflict cu legea penală suferind mai multe condamnări în antecedență la pedeapsa închisorii pronunțate de instanțele naționale.
În conformitate cu prevederile art.52 al.1 C.p. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savârșirii de noi infracțiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie să fie adecvată în momentul legiferării, în momentul individualizării prin aplicarea ei de către instanță, cât și în momentul executării efective a pedepsei.
Potrivit art.52 al.2 c.p., prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Astfel, instanța de judecată ce aplică o pedeapsă cu închisoarea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, iar pedeapsa trebuie să fie în cuantum potrivit pentru a-și atinge scopul și pentru a-și realiza funcțiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este acela al limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a c.p., și care sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei săvârșite. Nu trebuie pierdut din vedere aspectul că pedeapsa are și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
Prima instanța a considerat că la acest moment nu este oportună punerea în libertate a condamnatului, această măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni.
Faza de executare a pedepsei reprezintă un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permită resocializarea acestuia în condiții optime.
F. de aceste considerente, instanța a avut în vedere antecedentele penale ale condamnatului, dar si comportamentul pe perioada detenției, in temeiul disp. art. 587 din C.pr.p. rap. la art. 59 din C.p.anterior și art. 5 C.pen., respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată P. A. I., fiul lui A. și L.,născut la data de 11.11.1990, în prezent aflată în P. Ploiești.
În baza art. 587 al. 2 din C.pr.p., a menținut termenul de reiterare fixat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
În baza art. 275 al. 2 din C.pr.p., a obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 150 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea contestației considerând că îndeplinește condițiile prevăzute de lege, a făcut eforturi de reintegrare, a participat la activitățile desfășurate în cadrul penitenciarului așa cum rezultă din caracterizare.
În subsidiar a solicitat reducerea termenului de reiterare a cererii, considerând că 12 luni este o perioadă mult prea mare.
A mai arătat că a fost sancționat dar ulterior și-a ridicat sancțiunile, participând la activitățile desfășurate în cadrul penitenciarului și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Tribunalul, examinând sentinta atacata prin prisma dispozitiilor legale aplicabile în materie, apreciaza ca solutia pronuntata de instanta de fond este temeinică și legală.
Contestatorul -condmanat se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1007/2012 a Judecătoriei Moreni pentru săvârșirea unei infracțiuni de tălhărie, executarea pedepsei începând la data de 01.02.2010 si urmând să expire la data de 31.01.2018, iar până în prezent condamnatul a executat efectiv 1921 zile, iar pe baza muncii prestate un număr de 31 zile, fiind îndeplinita fracția obligatorie de 2/3 din pedeapsa, având un total de 1952 zile închisoare efectuate.
Din cuprinsul procesului-verbal reiese că persoana condamnată execută pedeapsa în regim semideschis, are antecedente penale și se află la prima analiză în fața comisiei.
Din caracterizarea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului P. precum și din procesul verbal nr 157/06.05.2015, s-a reținut că pe perioada executării pedepsei condamnatul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar de 2 ori, dar a fost si recompensat o data.
S-a mai reținut că a participat la activitǎțile socio-educative de tipul celor recomandate în Planul Individualizat de Evaluare și Intervenție Educativǎ și Terapeuticǎ, precum si la activitǎți lucrative, a menținut legǎtura cu mediul de suport și beneficiazǎ de o rețea de suport postdetenție.
Potrivit dispozițiilor legale în materie la data analizării în comisie cat si la data soluționării cauzei pe fond, instanța de control judiciar apreciază că prima instanța în mod corect a respins cererea de liberare condiționata formulata de catre condamnat.
Din interpretarea dispozițiilor legale, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este o facultate a instanței de judecată învestită, iar nu un drept al condamnatului ce ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Mai mult de atât, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța de judecată poate aprecia asupra oportunității acordării liberării condiționate chiar și în situația în care condamnatul aflat în executarea pedepsei îndeplinește toate condițiile cuprinse în art.59 al.1 Cod penal, nefiind obligată să acorde liberarea condiționată ori de câte ori se face o propunere din partea comisiei special constituită la nivelul penitenciarului sau o cerere din partea condamnatului. În lipsa unor criterii legale, o astfel de apreciere se face de la caz la caz, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte, ținând bineînțeles seama de pedeapsa aplicată definitiv de instanța de judecată și de persoana condamnatului.
Întrucât la data analizării situației condamnatului de catre instanța de fond, acesta nu îndeplinea conditiile prevăzute de lege, având un comportament oscilant, iar timpul scurs prin executarea pedepsei nu a fost suficient pentru îndreptarea acesteia, în mod corect prima instanța de judecata a dispus respingerea propunerii de liberare condiționata a ca fiind netemeinica si nelegală.
Constatand ca instanta de fond a pronunțat la data soluționării cauzei o sentinta legala si temeinică, instanta de control judiciar urmeaza ca în baza art. 4251 alin 7 pct.1 lit. b c.pr.pen. să respingă contestația formulată de condamnatul P. A. I., fiul lui A. și L., născut la data de 11.11.1990, în prezent detinut la P. Ploiești, împotriva sentintei penale nr. 1007/2015 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul P. A. I., fiul lui A. și L., născut la data de 11.11.1990, în prezent detinut la P. Ploiești, împotriva sentintei penale nr. 1007/2015 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondată.
Obliga petentul la plata sumei de 50 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.06.2015.
Președinte,Grefier,
D. I. G. S. A.
Red./tehnored.D.I./ D.C
Data: 29.06.2015/4 ex
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 160/2015.... | Traficul de minori. Art.211 NCP. Sentința nr. 313/2015.... → |
|---|
