Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 191/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-07-2015
RO M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 191
Ședința publică din data de 28.07.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – N. C.
GREFIER: D. L.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulate de condamnatul O. N., născut la data de 12 aprilie 1961, fiul lui P. si al Niculinei, CNP:_ în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 859/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.07.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera ,a amânat pronunțarea cauzei la data de 28.07.2015, dată la care a pronunțat următoarea hotarăre.
T R I B U N AL U L:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.859/05.05.2015 Judecătoria P., în temeiul disp. art. art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. Codul penal din 1968 și art. 5 C.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat O. N.,născut la data de 12 aprilie 1961, fiul lui P. si al Niculinei, CNP:_ în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești..
A fost fixat termen de reiterare a cererii de liberare condiționată după data de 7 octombrie 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen.,a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 lei.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
Regulile referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamnblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile date în parte, cum este cazul și liberării condiționate.
În cazul instituției liberării conditionate, situația tranzitorie se creează de asemenea la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viată sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este și cazul Legii 286/2009 face ca face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în articolul 15 al. 2 din Constituția României care prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Întrucât legea privind executarea pedepselor cuprinde deopotrivă norme de drept penal material și norme de drept penal procesual, se reține că numai normele de drept procesual penal sunt de imediată aplicare și deci retroactive în raport cu momentul săvârșirii faptei de către cei aflați în executarea pedepselor, în timp ce normele de drept penal vor retroactiva sau ultraactiva doar în măsura în care doar în măsura în care sunt mai favorabile acestora.
De altfel, dispozițiile art. 59 din C.p. anterior reprezintă singurele norme care asigură previzibilitatea legii penale (în raport cu data săvârșirii faptei), potrivit disp. art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării conditionate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării conditionate prevăzute in art. 100 si urm. din C.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din C.pen. anterior, nefiind instituite obligații în sarcina condamantului, astfel încât prevederile disp. art. 59 din C.p. anterior vor ultraactiva.
Astfel, prima instanța a reținut că petentul a executat fracția prevăzută de lege pentru a fi liberat condiționat, respectiv 731 zile (peste 2/3 din totalul de 1096 zile), însă condițiile prev. de art. 59 C.p. anterior trebuie îndeplinite cumulativ.
Executarea fracției minime obligatorii dă naștere unei vocații a condamnatului la liberare condiționată, instanța având obligația de a verifica dacă acordarea acestui beneficiu se justifică în raport de stăruința în muncă a persoanei condamnate, disciplina și dovezile de îndreptare, precum și antecedentele sale penale.
În cauza de față, din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, rezultă că petentul a avut un comportament corespunzător în perioada detenției, nefiind sancționat disciplinar și participînd la diverse programe educaționale.
În conformitate cu prevederile art. 52 al. 1 din C.p. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savârșirii de noi infracțiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie să fie adecvată în momentul legiferării, în momentul individualizării prin aplicarea ei de către instanță, cât și în momentul executării efective a pedepsei.
Potrivit art. 52 al. 2 din C.p., prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Astfel, instanța de judecată ce aplică o pedeapsă cu închisoarea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, iar pedeapsa trebuie să fie în cuantum potrivit pentru a-și atinge scopul și pentru a-și realiza funcțiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este acela al limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a C.p., și care sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei săvârșite. Nu trebuie pierdut din vedere aspectul că pedeapsa are și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
Prima instanța consideră că la acest moment nu este oportună punerea în libertate a condamnatului, acestă măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În acest sens prima instanța a reținut că petentul, deși a avut în perioada detenției un comportament corespunzător (totuși nu a fost recompensat!), acesta are antecedente penale sub forma recidivei, fiind condamnat anterior de mai multe ori, pentru mai multe infracțiuni de furt calificat.
Faza de executare a pedepsei reprezintă un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permita resocializarea acestuia în condiții optime.
F. de aceste considerente, instanta de fond a respins cererea de liberare condiționată ca urmare a antecedentelor penale, cu atît mai mult cât petentul condamnat se află la prima analiză.
Prima instanta a stabilit totuși un termen de reiterare mai scurt față de cel propus de comisie deoarece acest aspect este necesar pentru realizarea scopului pedepsei – după data de 7 octombrie 2015 (termenul de după data de 7 februarie 2016 nu este justificat, în special ca urmare a lipsei sancțiunilor disciplinare).
În baza art. 275 al. 2 din C.pr.p.,a obligat pententul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond să se dispună admiterea cererii de liberare conditionata.
A mai arătat că a executat fracția prevăzută de lege pentru a fi liberat condiționat, respectiv 731 zile a dat dovezi temeinice de îndreptare.
În subsidiar a solicitat admiterea în parte a cererii în sensul reducerii termenului de amanare.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate, a situatiei de fapt reținută, a probelor existente la dosar cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 417 alin.2. c.p.p. tribunalul constată nefondata contestația, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit procesului verbal atasat la dosarul cauzei persoana privativă de libertate se afla in executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1271/2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești executarea pedepsei începând la data de 30.03.2013 si expiră la data de 08.04.2013, iar până în prezent condamnatul a executat fracția obligatorie de 2/3 din pedeapsa.
Din cuprinsul procesului-verbal reiese că persoana condamnată execută pedeapsa în regim semideschis și se află la prima analiză în fața comisiei.
Potrivit caracterizării atașate procesului-verbal, condamnatul nu a fost sancționat disciplinar dar nici recompensat.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării conditionate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării conditionate prevăzute in art. 100 si urm. din N.c.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din vechiul C.pen. prevederi care vor ultraactiva.
Așadar, corect s-a reținut la fond că, potrivit dispozițiilor art. 59 și următoarele C.pen., condamnatul aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea mai mică de 10 ani poate fi liberat condiționat după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare și ținând și cont de antecedentele sale penale.
In continuare, constatând îndeplinită condiția obligatorie a executării fracției prevăzute de lege, prima instanța în mod just a analizat oportunitatea punerii în libertate a condamnatului, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei. În acest sens, având în vedere interesul manifestat de condamnat pe parcursul executării pedepsei pentru activitățile cu caracter educațional, dar și prin raportare la comportamentul adoptat și nu în ultimul rând prin raportare la numărul de recompense obținut pe parcursul executării pedepsei.
Totodată, corect s-a apreciat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, că detinutul a avut un comportament relativ corespunzător, acesta are antecedente penale sub forma recidivei, fiind condamnat anterior de mai multe ori, pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, în același timp, în mod just s-a arătat că prevederile art.52 al.1 C.p. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savârșirii de noi infracțiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie să fie adecvată în momentul legiferării, în momentul individualizării prin aplicarea ei de către instanță, cât și în momentul executării efective a pedepsei, iar potrivit art.52 al.2 c.p., prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Astfel, instanța de judecată ce aplică o pedeapsă cu închisoarea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, iar pedeapsa trebuie să fie în cuantum potrivit pentru a-și atinge scopul și pentru a-și realiza funcțiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este acela al limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a c.p., și care sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei săvârșite. Nu trebuie pierdut din vedere aspectul că pedeapsa are și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
În consecință, în mod temeinic a apreciat prima instanța că, la acest moment, nu este oportună punerea în libertate a condamnatului, această măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni, faza de executare a pedepsei reprezentând un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permită resocializarea acestuia în condiții optime.
Astfel, într-adevăr din cele precizate se reține faptul că, în cauza, nu sunt îndeplinite cumulativ dispozitiile art. 59 c.p. anterior privind liberarea conditionata a contestatorului, având în vedere antecedentele sale penale.
F. de cele arătate mai sus, va respinge contestația formulată de condamnatul O. N., născut la data de 12 aprilie 1961, fiul lui P. si al Niculinei, CNP:_ în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești ca nefondată.
Va obliga condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestația formulată de condamnatul O. N., născut la data de 12 aprilie 1961, fiul lui P. si al Niculinei, CNP:_ în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești ca nefondată.
Obligă condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.07.2015.
PREȘEDINTE
N. C. GREFIER
D. L.
Fiind plecată în c.o. semnează:
P. GREFIER
Red. NC
Tehn.D.C
4 ex/05.08.2015.
Operator de date cu
Caracter personal nr.4058
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 348/2015.... → |
|---|
