Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 264/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-10-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 264
Ședința publică din data de 29.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A.-M. L.
GREFIER – I.-C. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către persoana condamnată Ș. A. A., fiul lui Ș. și R., născut la data de 11.03.1976 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, C.N.P._, împotriva sentinței penale nr.1754/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat Ș. A. A. asistat de avocat desemnat din oficiu F. C. din cadrul Baroului Prahova potrivit delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Cu permisiunea instanței apărătorul ales a luat legătura cu persoana condamnată aflată în stare de arest, care arată că înțelege să își mențină contestația.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul solicită admiterea contestației și desființarea sentinței penale nr. 1754 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 29.09.2015, apreciind că acesta este nelegală și netemeinică.
Astfel, se solicită admiterea cererii apreciindu-se că petentul a efectuat fracția obligatorie. În plus, se arată că petentul a avut un comportament corespunzător, e menținut legătura cu familia, are 3 copii .
Se mai arată că petentul este recidivist însă dorește să dovedească că s-a reabilitat regretând faptele comise.
Pentru aceste motive se solicită admiterea contestației și admiterea cererii de liberare condiționată întâmpinare în sensul reducerii termenului de reiterare la 15.11.2015.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației și reducerea termenului de reiterare.
Contestatorul-condamnat Ș. A. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 1754/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen., a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat S. A. A., fiul lui S. și R., născut la data de 11.03.1976, încarcerat în Penitenciarul Ploiești, iar în baza art.587 alin. 2 C.proc. pen. a fost fixat termen de reiterare data de 15.11.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentinta penala 236/2014 a Tribunalului Dîmbovita, petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare urmare a savarsirii infractiunii la legea 143/2000.
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Ploiești conchide, în analiza privitoare la situația petentului, că acesta, petentul se afla la prima analiză și nu poate fi liberat condiționat avand in vedere antecedentele penale și aspectul ca a mai beneficiat de liberare condiționată.
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
În drept, instanța a analizat legea aplicabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracțiuni si pana la executarea pedepsei, respectiv a Codului penal din 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. De asemenea, instanța a avut în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
In consecinta, avand in vedere că institutia liberarii conditionate constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, pedeapsa pronunțată si aplicata pana la acest moment potrivit codului penal din 1969, prima instanță a apreciat că legea aplicabila si după care va analiza propunerea de liberare condiționata este cea prev.de art. 59 si urm. din codul penal din 1969.
Potrivit art.59 al.1 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată unui condamnat care execută pedeapsa închisorii dacă sunt împlinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat o anumită parte, stabilită de lege, din pedeapsă, să fi arătat stăruință în muncă și disciplină și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare. Aceste trei condiții sunt cerute cumulativ de textul de lege. Atunci când ele sunt îndeplinite, condamnatul, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, va putea beneficia de liberare condiționată.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este un beneficiu, iar nu un drept al condamnatului, drept care ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Din textul alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior rezultă că la acordarea liberării condiționate trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. Aceasta desigur nu constituie o condiție a liberării condiționat, echivalentă cu celelalte trei condiții și de aceeași importanță ca și acestea, dar este o împrejurare de care instanța nu poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acordă liberarea condiționată. Instanța constată că petentul a mai a fost condamnat anterior.
Prima condiție cerută de dispoziția din art. 59 alin.1 C.pen. anterior privește raportul dintre durata pedepsei ce se execută și timpul executat în stare de deținere, în sensul că pentru a se obține liberarea condiționată condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă. Instanța constată, din actele existente la dosar, că petentul a executat două treimi din durata pedepsei de 3 ani inchisoare la care a fost condamnat, așa cum este prevăzut de lege. Petentul a executat 651 la care se adauga 79 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate
A doua condiție cerută pentru acordarea liberării condiționate privește felul de a se comporta al condamnatului în îndeplinirea obligației de a presta o muncă utilă (art. 59 alin.1 C.pen. anterior). Această comportare își află exprimarea în stăruință în muncă și disciplina manifestate de condamnat în timpul executării pedepsei. Faptul că cel condamnat este stăruitor în muncă și disciplinat dovedește că el are aptitudinea de a-și asigura existența în mod cinstit, prin muncă.
Prima instanța a reținut că petentul condamnat a muncit având considerate ca executate 79 de zile executând pedeapsa în regim semideschis. Raportat la cuantumul pedepsei pe care o executa si regimul de executare instanța apreciază ca aceasta condiție este îndeplinita.
Dovezile temeinice de îndreptare, a treia condiție, prevăzută de dispoziția din alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior, pentru acordarea liberării condiționate privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii, dar sub aspectul redresării lui morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea întocmai a diferitelor sarcini- altele decât cele legate de muncă – ce i-au fost încredințate ( sarcini de ordin gospodăresc, sarcini neremunerate), participarea la activități educative, culturale, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare, toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptarea a celui condamnat.
Din caracterizarea depusă la dosar instanța a retinut că petentul condamnat a avut un comportament corespunzător vieții carcerale fiind recompensat de doua ori, dând dovada de interes la participarea la activitati socio-educative si lucrative pentru menținerea unei vieți active.
Instanța a constatat că petentul a mai fost condamnat anterior de 4 ori fiind liberat condiționat de fiecare data. Se constată ca petentul nu a înțeles clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepsei nefiind atins niciodată.
Liberarea condiționată de care a beneficiat nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptarea și educarea în spiritul unei atitudini cinstite față de muncă, respectării legilor și a regulilor de conviețuire socială. Prin atitudinea adoptată față de normele sociale, săvârșind și alte infracțiuni, după ce anterior a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu executare, condamnatul nu a dovedit că îndreptarea sa este una reală și efectivă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că nu există suficiente și serioase indicii ca pedeapsa închisorii aplicate condamnatului și aflată în curs de executare și-a atins scopul, urmând a respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul S. A. A., ca nefondată și a menținut termenul de reiterare stabilit de comisie data de 15.11.2015.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea cererii apreciind că a efectuat fracția obligatorie.
În plus, a mai arătat petentul că a avut un comportament corespunzător, a menținut legătura cu familia, are 3 copii .
Totodată a arătat că este recidivist însă dorește să dovedească că s-a reabilitat regretând faptele comise.
A solicitat admiterea contestației și admiterea cererii de liberare condiționată întâmpinare în sensul reducerii termenului de reiterare la 15.11.2015.
Tribunalul, examinând sentinta atacată în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate, dar si din oficiu potrivit art. 425/1 cp.p. combinat cu art. 417 c.p.p., constată ca prezenta contestație este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:
Contestatorul-condamnat a început executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.236/2014 a Tribunalului Dâmbovița la data de 5.12.2013 iar până la data analizării de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Ploiești, acesta a executat în mod efectiv 730 zile închisoare, ceea ce reprezintă mai mult decât 2/3 din totalul pedepsei aplicate, de 1096 zile închisoare.
Din caracterizarea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Ploiești precum și din procesul verbal nr.302/16.09.2015 întocmit de aceeași comisie rezultă că persoana condamnată este recidivistă, anterior mai beneficiind de liberare condiționată.
Potrivit dispozițiilor legale în materie la data analizării în comisie cat si la data soluționării cauzei pe fond, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este o facultate a instanței de judecată învestită, iar nu un drept al condamnatului ce ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen - regula.
Mai mult de atât, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța de judecată poate aprecia asupra oportunității acordării liberării condiționate chiar și în situația în care condamnatul aflat în executarea pedepsei îndeplinește toate condițiile cuprinse în art.59 al.1 Cod penal, nefiind obligată să acorde liberarea condiționată ori de câte ori se face o propunere din partea comisiei special constituită la nivelul penitenciarului sau o cerere din partea condamnatului. În lipsa unor criterii legale, o astfel de apreciere se face de la caz la caz, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte, ținând bineînțeles seama de pedeapsa aplicată definitiv de instanța de judecată și de persoana condamnatului.
Întrucât la data analizării situației condamnatului de către instanța de fond, aceasta nu îndeplinea conditiile prevăzute de lege, având antecedente penale, iar timpul scurs prin executarea pedepsei nu a fost suficient pentru îndreptarea acesteia, tribunalul constată că în mod corect prima instanță de judecată a dispus respingerea propunerii de liberare condiționată ca fiind netemeinică și nelegală.
De aceea, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr.1754/29.09.2015 a Judecătoriei Ploiești, tribunalul va respinge contestația formulată împotriva acesteia de către persoana condamnată Ș. A. A., fiul lui Ș. și R., născut la data de 11.03.1976 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, C.N.P._, ca fiind nefondată.
În plus, în baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 50 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de persoana condamnată Ș. A. A., fiul lui Ș. și R., născut la data de 11.03.1976 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, C.N.P._, împotriva sentinței penale nr.1754/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2015.
Președinte, Grefier,
A.-M. L. I.-C. C.
Red./tehnored. A.M.L.
5 ex./06.11.2015
Jud. fond S. V. M. - Judecătoria P.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 267/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 544/2015.... → |
|---|
