Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 267/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-10-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.267
Ședința publică de la 30 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N.
GREFIER C. T.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de contestatorul condamnat T. C. I., fiul lui F. V. și F., ns.la data de 15.07.1986 în prezent aflat în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr.1362/09.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2015 când după deliberare a pronunțat următoarea hotarâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.1362/09.07.2015 Judecătoria Ploiești, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat T. C. I., fiul lui F. V. și F., născut la data de 15.07.1986, în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploiești.
În baza art.587 alin. 2 C.proc. pen. a fixat termen de reiterare data de 20.11.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentinta penala 661/2012 a Judecătoriei Moreni, petentul a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 6 ani și 6 luni închisoare urmare a contopirii sentințelor penale 387/2011, 636/2011 si 133/2012 ale Judecătoriei Târgoviște.
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Ploiești conchide, în analiza privitoare la situația petentului, că acesta, petentul se afla la prima analiză și nu poate fi liberat condiționat având în vedere antecedentele penale și comportamentul oscilant avut pe perioada detenției.
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
În drept, instanța de fond a analizat legea aplicabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracțiuni si pana la executarea pedepsei, respectiv a Codului penal din 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. De asemenea, instanța va avea în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
In consecința, având in vedere că instituția liberării condiționate constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, pedeapsa pronunțată si aplicata pana la acest moment potrivit codului penal din 1969, instanța apreciază că legea aplicabila si după care va analiza propunerea de liberare condiționata este cea prev.de art. 59 si urm. din codul penal din 1969.
Potrivit art.59 al.1 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată unui condamnat care execută pedeapsa închisorii dacă sunt împlinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat o anumită parte, stabilită de lege, din pedeapsă, să fi arătat stăruință în muncă și disciplină și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare. Aceste trei condiții sunt cerute cumulativ de textul de lege. Atunci când ele sunt îndeplinite, condamnatul, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, va putea beneficia de liberare condiționată.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este un beneficiu, iar nu un drept al condamnatului, drept care ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Din textul alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior rezultă că la acordarea liberării condiționate trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. Aceasta desigur nu constituie o condiție a liberării condiționat, echivalentă cu celelalte trei condiții și de aceeași importanță ca și acestea, dar este o împrejurare de care instanța nu poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acordă liberarea condiționată. Instanța constată că petentul a mai a fost condamnat anterior.
Prima condiție cerută de dispoziția din art. 59 alin.1 C.pen. anterior privește raportul dintre durata pedepsei ce se execută și timpul executat în stare de deținere, în sensul că pentru a se obține liberarea condiționată condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă. Instanța constată, din actele existente la dosar, că petentul a executat două treimi din durata pedepsei de 6 ani și 6 luni la care a fost condamnat, așa cum este prevăzut de lege. Petentul a executat efectiv 1493 zile la care se adaugă 2 zile de arest preventiv și 95 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate
A doua condiție cerută pentru acordarea liberării condiționate privește felul de a se comporta al condamnatului în îndeplinirea obligației de a presta o muncă utilă (art. 59 alin.1 C.pen. anterior). Această comportare își află exprimarea în stăruință în muncă și disciplina manifestate de condamnat în timpul executării pedepsei. Faptul că cel condamnat este stăruitor în muncă și disciplinat dovedește că el are aptitudinea de a-și asigura existența în mod cinstit, prin muncă.
Prima instanța a reținut că petentul condamnat a muncit având considerate ca executate 95 de zile executând pedeapsa în regim semideschis si apreciază ca fiind îndeplinita si aceasta condiție.
Dovezile temeinice de îndreptare, a treia condiție, prevăzută de dispoziția din alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior, pentru acordarea liberării condiționate privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii, dar sub aspectul redresării lui morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea întocmai a diferitelor sarcini- altele decât cele legate de muncă – ce i-au fost încredințate ( sarcini de ordin gospodăresc, sarcini neremunerate), participarea la activități educative, culturale, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare, toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptarea a celui condamnat.
Din caracterizarea depusă la dosar instanța a retinut că petentul condamnat a avut un comportament corespunzător vieții carcerale fiind sancționat disciplinar o data si recompensat de 8 ori, o data cu ridicarea sancțiunii disciplinare aplicate si de 7 ori cu suplimentarea drepturilor.
Prima instanța a constatat că petentul a mai fost condamnat anterior de 5 ori fiind liberat condiționat de fiecare data. Se constată ca petentul nu a înțeles clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepselor aplicate nefiind atins niciodată.
Liberarea condiționată de care a beneficiat nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptarea și educarea în spiritul unei atitudini cinstite față de muncă, respectării legilor și a regulilor de conviețuire socială. Prin atitudinea adoptată față de normele sociale, săvârșind și alte infracțiuni, după ce anterior a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu executare, condamnatul nu a dovedit că îndreptarea sa este una reală și efectivă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că nu există suficiente și serioase indicii ca pedeapsa închisorii aplicate condamnatului și aflată în curs de executare și-a atins scopul, urmând a respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul T. C. I., ca nefondată și a menținut termenul de reiterare stabilit de comisie.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, aratând că a fost recompensat de nouă ori, a avut o conduită bună pe perioada detenției și a menținut legătura cu familia sa motiv pentru care solicită admiterea contestației și a se dispune liberarea condiționată.
Examinând sentința atacata prin prisma criticilor formulate, a situației de fapt reținută, a probelor existente la dosar cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 417 alin.2. c.p.p. tribunalul constată nefondata contestația, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit procesului verbal atașat la dosarul cauzei persoana privative de libertate se afla in executarea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 661/2012, pronunțată de Judecătoria Moreni executarea pedepsei începând la data de 20.04.2011 si expira la data de 17.10.2017, iar până în prezent condamnatul a executat fracția obligatorie de 2/3 din pedeapsa.
Din cuprinsul procesului-verbal reiese că persoana condamnată execută pedeapsa în regim semideschis și se află la prima analiză în fața comisiei.
Potrivit caracterizării atașate procesului-verbal, condamnatul a fost sancționat disciplinar dar si recompensat.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării condiționate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării condiționate prevăzute in art. 100 si urm. din N.c.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din vechiul C.pen. prevederi care vor ultraactiva.
Așadar, corect s-a reținut la fond că, potrivit dispozițiilor art. 59 și următoarele C.pen., condamnatul aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea mai mică de 10 ani poate fi liberat condiționat după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare și ținând și cont de antecedentele sale penale.
In continuare, constatând îndeplinită condiția obligatorie a executării fracției prevăzute de lege, prima instanța în mod just a analizat oportunitatea punerii în libertate a condamnatului, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei. În acest sens, având în vedere interesul manifestat de condamnat pe parcursul executării pedepsei pentru activitățile cu caracter educațional, dar și prin raportare la comportamentul adoptat și nu în ultimul rând prin raportare la numărul de recompense obținut pe parcursul executării pedepsei.
Totodată, corect s-a apreciat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, că detinutul a avut un comportament relativ necorespunzător, fiind recompensat, dar si sancționat.
În același timp, în mod just s-a arătat că prevederile art.52 al.1 C.p. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savârșirii de noi infracțiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie să fie adecvată în momentul legiferării, în momentul individualizării prin aplicarea ei de către instanță, cât și în momentul executării efective a pedepsei, iar potrivit art.52 al.2 c.p., prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Astfel, instanța de judecată ce aplică o pedeapsă cu închisoarea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, iar pedeapsa trebuie să fie în cuantum potrivit pentru a-și atinge scopul și pentru a-și realiza funcțiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este acela al limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a c.p., și care sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei săvârșite. Nu trebuie pierdut din vedere aspectul că pedeapsa are și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
În consecință, în mod temeinic a apreciat prima instanța că, la acest moment, nu este oportună punerea în libertate a condamnatului, această măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni, faza de executare a pedepsei reprezentând un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permită resocializarea acestuia în condiții optime.
Astfel, într-adevăr din cele precizate se reține faptul că, în cauza, nu sunt îndeplinite cumulativ dispozitiile art. 59 c.p. anterior privind liberarea conditionata a contestatorului, având în vedere antecedentele penale si comportamentul necorespunzator avut pe perioada executarii pedepsei.
F. de cele arătate mai sus, tribunalul va respinge contestația formulată de persoana condamnată T. C. I., fiul lui F. V. și F., născut la data de 15.07.1986 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.1362/09.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.3 Cod proc. penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondurile ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de persoana condamnată T. C. I., fiul lui F. V. și F., născut la data de 15.07.1986 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.1362/09.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.3 Cod proc. penală, obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondurile ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. C. Ț. C.
Red. N.C
Tehn.D.C.
d.f._ Judecătoria P.
j.f.S. V.
4 ex/26.11.2015.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Sentința nr. 554/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 264/2015.... → |
|---|
