Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 211/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 13-04-2012 în dosarul nr. 211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ NR. 211/2012
Ședința publică de la 13 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător F. I.
Judecător A. C. ȚIRA
Grefier V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. D. S. din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T. .
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul S. A. G., împotriva sentinței penale nr. 429 din 20.02.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat condamnatul recurent asistat de avocat ales I. L. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al condamnatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 455 rap. la art. 453 al.1 lit. c C.p.p., fiind vorba de un caz social excepțional, în momentul de față respectiv din 01.03.2012 familia petentului este evacuată împreună cu cei 3 minori, pentru neplata chiriei, petentul a fost singurul întreținător. De asemenea mai arată că contractul de muncă al petentului la data încarcerării a fost suspendat și în cazul admiterii cererii va fi reintegrat în muncă.
Reprezentanta Parchetului a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Condamnatul petent având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 429 din 20.02.2012, în temeiul art. 455 alin. 1, 2 C.pr.pen. raportat la art. 453 al.1 lit.c C.p.p., a respins ca neintemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de petentul condamnat S. A. G., fiul lui I. și Savetaa, născut la 29.01.1977, deținut în Penitenciarul Timișoara, privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p.2725/2011 a Judecătoriei Timișoara, MEPÎ nr. 3570/2011 din 24.10.2011.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.penal, a obligat condamnatul sa plătească suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, condamnatul-petent S. A. G. a solicitat întreruperea pedepsei de 3 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 2825/10.10.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare.
Condamnatul-petent a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei pe motive familiale, respectiv situația materială grea a familiei sale constând în aceea că cei trei minori Szocs A. P., Szocs D. R. și S. S. G. I. împreună cu mama acestora Szocs R. P., în prezent nu au nicio sursă de venit, nu au lemnele necesare pentru încălzire iar gospodăria agricolă pe care o dețin se află în stare de degradare
Analizând actele și lucrările dosarului – copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.3570/2011 din 24.10.2011 emis de Judecătoria Timișoara (fila 17), referatul de anchetă socială nr. 149/06.02.2012 întocmit de către Primăria . Tutelară (fila 24-25) – instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 2825/10.10.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 86 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit.a C.penal, cu aplic. art. 83 C.penal și cu aplic. art. 64 lit.a teza a II a și lit.b C.penal în condițiile și pe perioada prev. de art. 71 al.2 C.penal.
Din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria . Tutelară la domiciliul indicat de petent se constată următoarele: S. A. G. trăiește într-o relație de concubinaj cu numita Szocs R. P., relație din care au rezultat trei copii minori, respectiv Szocs A. P. în vârstă de 7 ani, elev, Szocs D. R. în vârstă de 6 ani, preșcolar și S. S. G. I. în vârstă de 4 ani, preșcolar. Din declarațiile numitei Szocs R. P. reiese faptul că petentul-condamnat a asigurat singura sursă de venit al familiei, acesta fiind angajat cu contract de muncă în funcția de mecanizator agricol, cu un salariu lunar de 700 lei/lună. Familia locuiește întru-un imobil închiriat situat în ., jud. T. plătind o chirie în cuantum de 200/lei/lună, sumă care nu poate fi acoperită din alocațiile de stat ale minorilor.
Din referatul de anchetă socială reiese de asemenea că, locuința familiei condamnatului este compusă din 2 camere sumar mobilate, o bucătărie, cameră de alimente și anexe gospodărești. Aceasta este îngrijită în mod corespunzător oferind condiții decente de trai. În ceea ce privește starea de sănătate a familiei, membrii acesteia nu figurează în evidențe cu boli cronice și transmisibile. În prezent, așa cum reiese din referat, familia are un venit de 126 lei/lună, bani proveniți din alocațiile de stat ale celor trei minori și nu figurează ca având în proprietate terenuri agricole.
Potrivit art.455 alin.1 C.proc.penală raportat la art.453 alin.1 lit.c C.proc.penală „executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în următoarele cazuri: c). când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată (întreruptă) cel mult 3 luni și numai o singură dată”.
Situația de fapt expusă, constând într-o situație financiară dificilă, familia condamnatului neavând resursele financiare pentru plata chiriei, precum și riscul de a fi evacuați de către proprietarul locuinței, nu conturează existența vreunei împrejurări speciale, în sensul art.453 alin.1 lit.c C. proc. penală, de natură a justifica întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Examinând recursul declarat prin prisma prevederilor art. 3856 C.p.p., pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Prima instanță, pe baza probelor aflate la dosar a apreciat întemeiat că situația familiei condamnatului nu ar justifica întreruperea executării pedepsei.
Astfel, se constată că motivele invocate de petent în cererea de întrerupere a executării pedepsei nu se încadrează în interpretarea textului de lege prevăzut de art. 455 C.p.p rap la art. 453 alin. 1 lit. c C.p.p., întrucât întreruperea executării pedepsei petentului nu este de natură să înlăture sau să îmbunătățească situația familiei acestuia, prezența condamnatului în sânul familiei pentru a se reangaja și a îmbunătăți astfel traiul familiei compusă din 3 copii minori de 7,5, respectiv 4 ani și mama acestora, respectiv pentru a vinde animalele și recolta din gospodărie, nu reprezintă o situație excepțională care să justifice întreruperea executării pedepsei, atâta vreme cât pentru aceste demersuri nu este absolut necesară prezența condamnatului și care pot fi suplinite, de exemplu, de concubina condamnatului. În plus, reangajarea condamnatului în același loc de muncă deținut anterior într-o perioadă de doar 3 luni de zile nu este certă, iar în aceste condiții situația familiei condamnatului nu s-ar schimba.
Deși s-a susținut în recurs că familia condamnatului a fost evacuată de proprietar din imobil, nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens la dosar.
Pentru întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455 rap. la art. 453 al. 1 lit. c C.p.p., este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situație specială, iar prin întreruperea executării o singură dată pe o perioadă de cel mult 3 luni, consecințele grave ale executării pedepsei să poată fi evitate și situația familiei condamnatului să poată fi ameliorată prin această măsură.
Or, în condițiile în care prezența condamnatului în familie o perioadă de cel mult 3 luni, nu este de natură a asigura rezolvarea, respectiv remedierea unor probleme financiare ale familiei, se constată că prevederile art. 455 al. 1, rap. la art. 453 al. 1 lit. c C.p.p., nu sunt incidente în cauză.
Având în vedere considerentele descrise, se constată că motivul invocat în sprijinul cererii condamnatului, nu este de natură a justifica întreruperea executării pedepsei condamnatului, astfel că sentința primei instanțe este temeinică și legală, urmând a fi menținută.
Pentru motivele arătate, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța să respingă ca nefondat recursul declarat de condamnatul S. A. G., împotriva sentinței penale nr. 429 din 20.02.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., va obliga condamnatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul S. A. G., împotriva sentinței penale nr. 429 din 20.02.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.04.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. D. F. I. A. C. Țira
Grefier,
V. D.
C.D./V.D. 18 Aprilie 2012
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Sentința nr. 565/2012.... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
