Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Sentința nr. 565/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 565/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-01-2012 în dosarul nr. 5/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 5/R
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2012
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul recurent N. C. A. împotriva sentinței penale nr. 565/25.10.2011 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent N. C. A., personal și asistat de apărător din oficiu Barbacariu L. din cadrul Baroului T., cu delegație avocațială la dosar; lipsește inculpatul intimat P. C. - reprezentat de apărător ales C. C. din cadrul aceluiași barou cu împuternicire avocațială la dosar; lipsesc părțile vătămate intimate A. I. S. și A. V..
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror M. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar: delegație avocațială de către apărătorul din oficiu Barbacariu L. pentru inculpatul recurent N. C. și av. C. C. pentru inculpatul intimat P. C..
Instanța din oficiu, raportat la dispozițiile art. 27 pct. 3 și art 281 pct. 3 C.p.p., invocă excepția necompetentei materiale a Tribunalului T. și pune în discuție declinarea competentei de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Reprezentanta parchetului și cei doi avocați prezenți, pe rând, arată că sunt de acord cu admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Inculpatul recurent N. C. A., având cuvântul, solicită admiterea excepției.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 565 din 25.10.2011 pronunțată în dosar nr._ /2010 de Judecătoria D.,, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. „b” cod procedură penală și art. 10 lit. „h” cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate A. I. S. împotriva inculpatului P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de „loviri și alte violențe” prev. și ped. de art. 180 alin. 2 cod penal, instanța luând act de împăcarea părților, în condițiile art. 132 rap. la art. 180 alin. 4 cod penal .
În temeiul art. art. 192 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul P. C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu” în formă calificată, în dauna părților vătămate A. I. S. și A. V..
În temeiul prevederilor art. 71 alin. 1 și 2 cod penal i s-au interzis inculpatului P. C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a doua ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. „b” ( dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81, 82 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 (patru) ani, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului P. C. asupra dispozițiilor art. 83 cod penal privind situațiile care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei .
În temeiul art.180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. „a” Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul N. C. A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, în dauna părții vătămate A. I. S..
În temeiul art. art. 192 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod procedură penală, condamnă inculpatul N. C. A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu” în formă calificată, în dauna părților vătămate A. I. S. și A. V. .
S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul N. C. A. a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău și în stare de recidivă post-condamnatorie față de infracțiunea pentru care a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 260/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău.
S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului N. C. A. prin Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău și prin Sentința penală nr. 260/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău și s-a repus aceste pedepse în individualitatea lor, după cum urmează:
- 5(cinci) ani și 1(una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie aplicată în baza art. 211 cod penal, prin Sentința penală nr. 260/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău;
-7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie aplicată în baza art. 211 cod penal, prin Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău;
În baza art. art. 39 alin. 1 raportat la 34 lit. „b” cod penal s-a contopit fiecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 5(cinci) ani și 1(una)lună închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 260/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5(cinci) ani și 1(una) lună închisoare.
În baza art. 36 alin. 2 și la art.34 lit. b cod penal s-a contopit pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani și 1(una)lună închisoare, stabilită mai sus cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7(șapte) ani închisoare, la care adaugă un spor de 9(nouă) luni închisoare, pentru concursul de infracțiuni, urmând a fi executată pedeapsa rezultantă de 7(șapte) ani și 9(nouă) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului N. C. A., pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) cod penal( dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 1544/26.10.2010 emis în baza Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul prevederilor art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N. C. A. durata executată până în prezent începând din data de 01.08.2010 și până la zi .
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 cod procedură penală a fost obligat inculpatul P. C. la plata sumei de 30 lei în favoarea statului și obligă inculpatul N. C. A. la plata sumei de suma de 530 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 192 pct. 2 lit. „b” cod procedură penală a fost obligat partea vătămată A. I. S. la plata sumei de suma de 10 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata sumei de 300 lei din fondurile M.J.L.C. către Baroul T., pentru onorariul avocatului din oficiu .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. nr. 147/P/2010, emis la data de 31.05.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților N. C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de „”violare de domiciliu „ în forma prev. de art. 192 aliniat 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera „a” Cod penal și „loviri sau alte violențe” în forma prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera „a” Cod penal totul cu aplic. art. 33 litera „a” Cod penal, și P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu” în forma prev. de art. 192 aliniat 2 Cod penal și „loviri sau alte violențe” în forma prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 33 litera „a” Cod penal, constând în aceea că în data de 7 februarie 2010, în jurul orei 21:00, au pătruns fără drept în curtea locuinței și apoi într-o cameră din imobilul aparținând părților vătămate A. I.-S. și A. V., din satul I. nr.28, . și au aplicat mai multe lovituri părții vătămate A. I.-S., care a necesitat pentru vindecare un număr de 8 zile de îngrijiri medicale.
Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, care au fost avute în vedere la dispunerea soluției de trimitere în judecată a inculpaților sunt: plângerea părții vătămate A. I.-S. (fila 7 dos. U.P.); procesul-verbal întocmit de organele de poliție în data de 07.02.2010 (fila 71 dos. U.P.); declarațiile părții vătămate A. I.-S. (filele 8-10 dos. U.P.); declarațiile învinuiților P. C. și N. C.-A., care recunosc parțial faptele comise (filele 13-19 dos. U.P.); declarațiile părții vătămate A. V. (filele 11-12 dos. U.P.); declarațiile martorului G. L.- Laviniu (filele 26-27 dos. U.P.); certificatul medico-legal nr.183/9 februarie 2010 eliberat de către IML Timișoara (fila 101 dos. U.P.); dovezi de ridicare și predare din 11.02.2010 și 29.04.2010 (filele 28-29 dos. U.P.); procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 39-40 dos. U.P.);
Pe latura civilă, s-a reținut că partea vătămată A. I.-S. a declarat că va preciza în fața instanței de judecată cuantumul pretențiilor sale față de cei doi inculpați ( filele 8-10 dos. U.P.).
În circumstanțierea persoanei inculpaților, s-a învederat că inculpatul N. C.-A. s-a sustras inițial de la urmărirea penală, însă fiind citat cu mandat de aducere, s-a constatat că acesta se afla în Penitenciarul Tulcea, ocazie cu care s-a dispus prezentarea sa la data de 24 mai 2011 la procuror, când i s-a adus la cunoștință învinuirea, a fost audiat și i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat, precizând că nu mai are probe noi de solicitat și nu dorește să facă declarații suplimentare.
Din verificarea de cazier a inculpatului N. C. A. rezultă că acesta are calitatea de recidivist postcondamnatoriu în raport de condamnarea la pedeapsa închisorii de 5 ani și o lună, stabilită prin Sentința Penală cu nr.260/10.02.2008 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr.441/A/23.10.2008 a Tribunalului Bacău (filele 34-36 dos. U.P.).
Învinuitul P. C. a recunoscut, parțial, săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat, precizând că a intrat în curtea locuinței părților vătămate pentru a lua legătura cu prietena sa, iar din verificarea de cazier a învinuitului rezultă că acesta posedă antecedente penale care nu atrag statutul de recidivist, fiind de mai multe ori sancționat de către procuror cu amenzi cu un caracter administrativ (fila 33 dos. U.P.).
În faza de judecată, inculpatului N. C. A. i s-a asigurat asistență juridică din oficiu, iar pentru inculpatul P. C. s-a prezentat avocat ales; în acest caz asistența este obligatorie.
Partea vătămată A. I.-S. a declarat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, acesta fiind prezent la termenul de judecată din data de 13.09.2011 ( filele 12).
La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2011, inculpatul N. C. A. a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 din codul de procedură penală, deoarece recunoaște în totalitate starea de fapt expusă în rechizitoriu, fiind de acord ca soluționarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probele fiindu-i cunoscute, iar alte probe nu are de propus (f. 11).
La termenul de judecată din data de 25.10.2011, partea vătămată și inculpatul P. C., fiind prezenți în fața instanței au învederat că s-au împăcat, iar inculpatul P. C. a formulat, de asemenea, o cerere de judecată potrivit procedurii prev. de art. 320 ind. 1, deoarece și el recunoaște fapta de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată și nu are alte probe de propus în apărare(f. 24).
Cererea inculpaților a fost admisă la termenul de judecată din data de 11.10.2011, respectiv la termenul de judecată din data de 25.10.2011, iar judecarea cauzei s-a făcut pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Din examinarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că în data de 7 februarie 2010 inculpatul P. C. s-a întâlnit în municipiul Timișoara cu inculpatul N. C.-A. și s-au hotărât să meargă în satul I., ., să o viziteze pe prietena inculpatului P. C., numita A. S., motiv pentru care au luat legătura cu numitul G. L.- Laviniu pentru ca acesta să-i transporte cu un autoturism la destinație.
Cei doi inculpați au ajuns în jurul orei 21,00 în loc. I., în fața casei părții vătămate A. I.-S., unde locuia temporar și numita A. S.. Când s-au dat jos din mașina cu care au ajuns, partea vătămată A. I.-S., aflându-se în curtea locuinței sale, le-a dat de înțeles celor doi că nu sunt bineveniți, solicitându-le să plece, dar inculpatul N. C.- A. a luat din portbagaj o bâtă de baseball, iar apoi, împreună, cei doi inculpați au pătruns fără drept în curtea locuinței părților vătămate A. I.-S. și A. V..
Din curtea locuinței, inculpatul P. C. a strigat-o pe numita A. S., care însă nu era acasă, aspect care le-a fost adus la cunoștință inculpaților de către părțile vătămate A. I.-S. și A. V., care apoi le-au cerut inculpaților să plece. Inculpații nu numai că au refuzat să părăsească locuința, dar i-au împins pe cei doi ( părțile vătămate) și au intrat într-o cameră. În același timp, inculpatul N. C.-A. l-a lovit cu bâta de baseball pe care o avea asupra sa pe partea vătămată A. I.-S. peste corp, iar inculpatul P. C. i-a lovit la rândul său cu pumnii peste corp, după care, inculpații au fugit la autoturismul cu care au venit și au plecat spre municipiul Timișoara.
Datorită leziunilor suferite în urma agresării sale de către inculpații N. C.-A. și P. C., partea vătămată A. I.-S. a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, fiindu-i eliberat de către I.M.L. Timișoara un certificat medico-legal din care rezultă că a necesitat pentru vindecare 8 zile îngrijiri medicale, socotite de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații.
Partea vătămată A. V., care a fost și ea lovită de către inculpați în seara zilei de 7 februarie 2010, dar aceasta a declarat că nu înțelege să formuleze plângere penală față de aceștia și nu s-a prezentat la I.M.L. Timișoara în vederea eliberării unui certificat medico-legal privind numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare .
Această stare de fapt rezultă din coroborarea aspectelor ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv plângerea părții vătămate A. I.-S. (fila 7 dos. U.P.); procesul-verbal întocmit de organele de poliție în data de 07.02.2010 (fila 71 dos. U.P.); declarațiile părții vătămate A. I.-S. (filele 8-10 dos. U.P.); declarațiile date în calitate de învinuiți de către P. C. și N. C.-A., în care aceștia au recunoscut modul în care au procedat (filele 13-19 dos. U.P.) și declarațiile date în fața instanței (f. 11,24)
Deoarece la termenul de judecată din data de 25 octombrie 2011, fiind prezentă partea vătămată A. I.-S., cât și inculpatul P. C., aceștia declarând în fața instanței că s-au împăcat (f. 23) iar pentru infracțiunea de „”loviri sau alte violențe” în condițiile art. 180 al. 2 Cod penal acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea formulată de partea vătămată, iar potrivit disp. din aliniatul 3, împăcarea părților înlătură răspunderea penală, constând că împăcarea a intervenit nemijlocit și este efectivă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. h codul de procedură penală coroborate cu prevederile art. 132 cod penal, instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul P. C. pentru această faptă.
Fapta inculpatului N. C. A., care în data de 7 februarie 2010, în jurul orei 21:00, a aplicat mai multe lovituri părții vătămate A. I.-S., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ,,lovire sau alte violențe”, în forma prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea s-a realizat prin mai multe acțiuni de lovire (cu pumnul în zona capului, mai exact a feței) producătoare de suferințe fizice.
Urmarea imediată a acțiunii de lovire constă în suferința fizică provocată victimei, mai exact, o vătămare a integrității corporale care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 8 zile- conform Cerficatului medico-legal nr.183/9 februarie 2010 eliberat de către IML Timișoara (fila 101 dos. U.P.) încadrându-se astfel în cerințele art. 180 alin. 2 cod penal, care se referă la un număr de cel mult 20 de zile .
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită de către inculpat a fost cu intenție directă, inculpatul dorind și urmărind producerea leziunilor.
Pentru această infracțiune, în temeiul art.180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. „a” Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 cod procedură penală, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul N. C. A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, în dauna părții vătămate A. I.-S..
La individualizarea acestei pedepse, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul concret al faptei săvârșite de către inculpat, care a exercitat acțiunile de violență asupra unei persoane mai în vârstă decât el, în evidentă disporporție de forță fizică, precum și intensitatea loviturilor și zona în care au fost acestea aplicate ( în zona capului, inclusiv când aceasta a fost căzută la pământ), persoana inculpatului care s-a remarcat în trecutul său prin comiterea infracțiunilor cu violență, fiind anterior condamnat definitiv pentru astfel de fapte, starea de recidivă post condamnatorie. A mai fost avut în vedere și că inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei fapte, context în care minimul special de la care se socotește cuantumul sancțiunii a pornit de la o limită minimă redusă cu o treime.
De asemenea, fapta inculpatului N. C. A. care împreună cu inculpatul P. C., în data de 7 februarie 2010, în jurul orei 21:00, au pătruns fără drept în curtea locuinței și apoi într-o cameră din imobilul aparținând părților vătămate A. I.-S. și A. V., din satul I. nr.28, ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ,,violare de domiciliu”, în forma prevăzută de art.192 alin.2 C.p.
Pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”, în formă calificată, în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 din codul penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul N. C. A. la o pedeapsă de 3(doi) ani închisoare, iar pe inculpatul P. C. la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare .
La individualizarea acestor pedepse, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (închisoare de la 3 la 10 ani), pericolul ridicat al faptelor care rezultă din incriminarea lor, precum și din stabilirea unor limite minime ridicate, faptele săvârșite de inculpați, împreună aducând atingere valorilor sociale ocrotite referitoare la patrimoniul persoanei și la garantarea siguranței și a intimității persoanei în propria-i locuință, persoana inculpaților, care au recunoscut faptele săvârșite atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, limitele de pedeapsă fiind reduse conform disp. din art. 320 ind. 1 cod proc. pen. ( limitele minime ale pedeapselor fiind reduse cu o treime): îN cazul inculpatului N. C. A. a fost avută în vedere și starea de recidivă post condamnatorie și trecutul său infracțional.
În temeiul prevederilor art. 71 cod penal, față de gravitatea faptelor săvârșite de către fiecare dintre inculpați, prima instanță a apreciat că în cazul fiecăruia se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) ( dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale. Prima instanță a reținut că nu este aplicabil art. 64 lit. c, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere că pedeapsa aplicată pentru inculpatul P. C., este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat (fila 33 dos. UP), și apreciind că în cazul acestui inculpat scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei, în baza art. 81- 82 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani ( 2 ani - durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un termen de 2 ani prevăzut de lege) care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale
În temeiul art. 359 cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului P. C. asupra dispozițiilor art. 83 cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, respectiv dacă oricare dintre inculpați, în termenul de încercare, va săvârși o altă infracțiune intenționată ( chiar dacă hotărârea de condamnare pentru această faptă se va pronunța după expirarea termenului de încercare), instanța va dispune revocarea suspendării condiționate a acestei pedepse, iar inculpatul în acel caz va executa în întregime această pedeapsă, care nu se va contopi cu noua pedeapsă ci se va adăuga la aceea.
În situația inculpatului N. C. A., prima instanță a reținut că infracțiunile pentru care a fost condamnat, potrivit celor statuate mai sus, sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul N. C. A. a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău și în stare de recidivă post-condamnatorie față de infracțiunea pentru care a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 260/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău.
Pentru a se da eficiență regulilor de aplicare a pedepsei în cazul recidivei post condamnatorie, respectiv a regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, s-au decontopit pedepsele aplicate inculpatului N. C. A. prin Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău și prin Sentința penală nr. 260/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău și au fost repuse aceste pedepse în individualitatea lor, după cum urmează:
- 5(cinci) ani și 1(una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie aplicată în baza art. 211 cod penal, prin Sentința penală nr. 260/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău;
-7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie aplicată în baza art. 211 cod penal, prin Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău;
Articolul 39 alin. 1 din codul penal, cu privire la stabilirea pedepsei pentru recidivă, la persoana fizică, dispune că în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35, care stabilesc regulile pentru concursul de infracțiuni, în sensul că se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 7 ani.
Față de cele de mai sus, în baza textelor mai sus indicate (art. 39 alin. 1 raportat la 34 lit. „b” cod penal) s-au contopit pedepsele de 6(șase)luni închisoare și cea de 3(trei) ani închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 5(cinci) ani și 1(una)lună închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1432/15.09.2010 a Judecătoriei Bacău, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5(cinci) ani și 1(una)lună închisoare.
În baza art. 36 alin. 2 și la art.34 lit. b cod penal s-a contopit pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani și 1(una)lună închisoare, stabilită mai sus cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 260/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7(șapte) ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 9(nouă) luni închisoare, pentru concursul de infracțiuni, urmând a fi executată pedeapsa rezultantă de 7(șapte) ani și 9(nouă) luni închisoare.
Prima instanță a constatat că partea vătămată A. I.-S. nu s-a constituit parte civilă în proces.
Față de prevederile art. 191 alin. 1 și 2 cod procedură penală a fost obligat inculpatul P. C. la plata sumei de 30 lei în favoarea statului, din care 15 lei cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale și 15 lei cheltuielile ocazionate de judecată ; a fost obligat inculpatul N. C. A. la plata sumei de suma de 530 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat care se compune din: 15 lei cheltuieli implicate de efectuarea urmăririi penale, 500 lei o reprezintă contravaloarea onorariului pentru avocatul din oficiu desemnat atât pentru urmărirea penală, cât și pentru faza de judecată, și 15 lei cheltuieli ocazionate de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. C. A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 28.11.2011 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
În motivarea recursului, inculpatul a criticat sentința primei instanțe în ceea ce privește omisiunea de a se deduce din pedeapsa rezultantă aplicată perioada deja executată în temeiul infracțiunilor concurente cu cea din speță, cu privire la care a fost efectuată contopirea.
La termenul de judecată din data de 06.01.2012 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, pe care analizând-o, o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 27 alin.3 C.p.p., așa cum a fost modificat prin . Legii nr.202/2010, tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Pe de altă parte, conform art. 281 alin.3 C.p.p., așa cum a fost modificat prin . Legii nr.202/2010, Curtea de Apel judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
În speță, tribunalul constată că hotărârea pronunțată de Judecătoria D. ce formează obiectul prezentului recurs privește atât infracțiuni urmărite la plângere prealabilă (art. 180 alin.2 C.p.) – care ar atrage, conform art. 27 alin.3 C.p.p., competența tribunalului de a judeca calea de atac a recursului, cât și infracțiuni pentru care punerea în mișcare a urmăririi penale se face din oficiu (art. 192 alin.2 C.p.) – care atrag, conform art. 281 alin.3 C.p.p. competența curții de apel de a judeca calea de atac a recursului.
Or, raportând aceste aspecte la disp. art. 281 C.p.p. și art. 35 C.p.p., conform cărora, în caz de conexitate sau indivizibilitate între infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă și infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu, dacă competența de a judeca aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate faptele reunite revine instanței superioare în grad, tribunalul constată că excepția invocată este întemeiată, astfel că se impune admiterea acesteia și declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanță competentă material să-l soluționeze, potrivit criteriilor legale mai sus enunțate.
În temeiul art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale.
În baza art.39 și art. 42 C.p.p. rap. la art. 27 pct.3 și art. 281 pct.3 C.p.p. declină competența de soluționare a recursului declarat de inculpatul recurent N. C. A. împotriva sentinței penale nr.565/25.10.2011 a Judecătoriei D., în favoarea Curții de Apel Timișoara.
În baza art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.01.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. Țira M. B. R. H. V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
2 ex./ 17 Ianuarie 2012
Prima instanță: Jud. D. – M. C.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
