Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 188/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-04-2012 în dosarul nr. 188/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 188/2012
Ședința publică de la 04 Aprilie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat F. D. T. împotriva sentinței penale nr.502/22.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat condamnatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu V. O., din Baroul T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care condamnatul recurent declară că menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul condamnatul recurent desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentanta Parchetului arată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea acestuia ca nefondat, cererea petentului fiind prematur introdusă.
Petentul recurent solicită admiterea recursului deoarece pe data de 05.04.2012 îndeplinește fracția prevăzută de lege pentru liberarea condiționată; arată că a depus la dosar copia certificatelor minorilor pe care îi are în întreținere.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.502/22.02.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., a respins cererea de liberarea condiționată a petentului condamnat F. D. T., deținut în Penitenciarul Timișoara.
A acordat petentului condamnat posibilitatea reînnoirii cererii după împlinirea termenului minim prevăzut de lege în vederea discutării cererii sale.
În temeiul art.192 al.1 pct. 3 C.pr.pen., a obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 27.01.2012, petentul condamnat F. D. T. a solicitat liberarea condiționată.
Potrivit art. 59 alin.1 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să îndeplinească fracția de 2/3 din pedeapsă, să fie disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din adresa nr.J2/_ PTTM/BE/02.02.2012 comunicată de Penitenciarul Timișoara, prima instanță a reținut că petentul condamnat nu a fost analizat în cadrul Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor private de libertate și propuneri pentru liberare condiționată. Executarea pedepsei a început la data de 27.10.2011 și expiră la data de 26.06.2012. Până la data de 02.02.2012, acesta a executat 99 zile închisoare.
Ca atare, s-a reținut că în speță cele două condiții nu sunt îndeplinite cumulativ întrucât petentul condamnat nu a executat fracțiunea minimă necesară discutării sale în comisie, respectiv 2/3 din durata pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, condamnatul F. D. T., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 22.03.2012 sub același număr de dosar.
În motivarea recursului, petentul a arătat că în perioada executării pedepsei a avut un comportament corespunzător, a participat la programe de instruire și de resocializare, pregătindu-se pentru reintegrarea în societate. Totodată, a arătat că are doi copii minori, unul de 10 luni și altul de 3 ani, iar perioada lungă de amânare stabilită nu este benefică nici pentru el nici pentru familia sa.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
În conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Conform disp. art. 59 alin.2 C.p., în calculul fracției de pedeapsă prevăzută de aliniatul 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei.
La solicitarea primei instanțe, la dosarul cauzei s-a depus adresa J2/_/PTTM/BE din 02.02.2012, prin care Penitenciarul Timișoara a comunicat faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, petentul trebuie să execute un număr de 162 zile, număr de zile care nu era împlinit la momentul soluționării cererii de către prima instanță și nu este îndeplinit nici la momentul soluționării cererii de recurs.
Ca atare, având în vedere neîndeplinirea primei condiții privind fracția din pedeapsă necesar a fi executată, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a respins cererea formulată de petent.
Deși petentul afirmă că a avut o conduită exemplară și că are o situație familială dificilă, aceste circumstanțe nu sunt de natură a putea justifica liberarea sa condiționată atâta timp cât nu a fost executată fracția minimă prevăzută de lege pentru a putea beneficia de acest drept, fiind vorba de un termen imperativ, de la care nu se poate deroga.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr .pen., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând ca, în baza art.192 alin.2 C.p.p., să oblige condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 120 lei.
Întrucât petentul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu, în temeiul art. 189 alin.2 C.p.p., se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul acestuia din fondurile MJ către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent F. D. T. împotriva sentinței penale nr.502/22.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04.04.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./11.04.2011
Primă instanță: jud. E. L. B.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... → |
|---|
