Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Sentința nr. 3332/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3332/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 20-01-2012 în dosarul nr. 32/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 32/R
Ședința publică din 20 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: A. C. ȚIRA
Judecător: F. I.
Grefier: R. P.
Pe rol fiind judecarea recursul declarat de recurentul condamnat D. S., împotriva sentinței penale nr. 3332/28.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul în stare de detenție asistat de avocat oficiu Gătlan A., cu delegație la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror C. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare, admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, apreciind că petentul condamnat nu a dat dovezi suficiente pentru îndreptare.
Condamnatul, având cuvântul solicită admiterea recursului, depune la dosar un memoriu.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3332/28.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 450 al. 1 C.p.p., rap. la art. 59 al. 1 C.pen., s-a respins ca neîntemeiată sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din C. Penitenciarului Timișoara de liberare condiționată a petentului condamnat D. S., din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin S.P nr. 232/2008 a Tribunalului T., cererea putând fi reînnoită după data de 21.01.2012, în temeiul art. 450 al. 2 C.p.p..
În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 189 al .2 C.p.p., s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Din procesul-verbal nr. J2/_/22.11.2011 al Penitenciarului Timișoara a rezulta că, petentul-condamnat a început executarea pedepsei la 25.02.2009, aceasta urmând să expire la 24.02.2014. La data de 22.11.2011 se constată că acesta avea executate un număr de 1001 de zile, fracția necesară prevăzută de lege fiind de 1217 zile.
Propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara a fost de liberare condiționată a condamnatului D. S., acesta aflându-se la prima analiză.
Din copia caracterizării depuse la dosar a rezultat faptul că petentul-condamnat a avut o conduită situațională în raport cu normele instituției, a fost sancționat disciplinar o singură dată, sancțiunea fiind ridicată ulterior, a fost recompensat de 6 ori, a participat la activități educaționale și a fost cuprins în activități lucrative. Totodată, instanța a constatat că petentul condamnat nu are antecedente penale.
Față de cele menționate, instanța a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege respectiv, condamnatul-petent a îndeplinit fracția prevăzută de lege, dar, în ceea ce privește condiția referitoare la dovezile temeinice de îndreptare, stăruința în muncă, disciplina și antecedentele sale penale, acesta nu le îndeplinește.
Astfel, instanța a constatat că petentul condamnat, a avut o conduită situațională în raport
cu normele instituției, respectiv a fost sancționat pentru confecționarea și deținerea de obiecte
interzise.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a declarat recurs condamnatul D. S., dosarul fiind înregistrat la Tribunalul T. la data de 22.12.2011 sub același număr, respectiv_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, în cauză fiind incidente prevederile art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată, atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 Cp.p., tribunalul, cu opinie majoritară, apreciază că recursul declarat în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 59 Cp., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosar în fața primei instanțe, tribunalul constată, cu opinie majoritară, că toate aceste condiții sunt îndeplinite.
Astfel, din cuprinsul procesului-verbal nr. J2/_ din 22.11.2011 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadru Penitenciarului Timișoara rezultă că executarea pedepsei condamnatului a început la data de 25,02,2009 și urmează să expire la data de 22.11.2011, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate fiind necesar ca petentul condamnat să execute 2/3 din pedeapsă., respectiv 1217 zile, din care, în cazul în care muncește 304 zile considerate ca executate pe baza muncii, prestate și 913 zile efectiv executate. Comisia a constatat că petentul a executat fracția necesară, executând în mod efectiv un număr de 1001 zile, iar 222 de zile considerându-i-se executate, ca urmare a muncii prestate.
Totodată, din caracterizarea depusă la dosar, reiese că încă de la începutul executării pedepsei petentul condamnat a evidențiat intenția de corectare a comportamentului antisocial, fiind recompensat de 2 ori cu suplimentarea dreptului la vizită și pachet în cursul anului 2009 (în datele de_ și_ ), de două ori în cursul anului 2010 cu suplimentarea dreptului la vizită (17/12/201C) și ridicarea unei măsuri disciplinare (în data de_ ) și de două ori în cursul anului 2011 cu suplimentarea dreptului la vizită (_ ) și suplimentarea dreptului la pachet (_ ). La începutul anului 2010, a existat și un moment în care condamnatul nu a respectat regulile locului de deținere, fiind sancționat în data de_ cu avertisment pentru confecționarea și deținerea de obiecte interzise, sancțiune care însă a fost ulterior ridicată ca urmare a comportamentului adecvat manifestat de condamnat.
Din punct de vedere educativ, a participat la 5 programe educaționale, respectiv la dezbateri de cultură generală, la programul de adaptare la viața instituțională, la un curs de calificare în meseria de lucrător finisor în construcții în cadrul proiectului Creșterea șanselor de incluziune socială a persoanelor aflate în detenție prin o mai bună informare a societății și îmbunătățirea activităților în penitenciar.
A fost inclus în activități lucrative, desfășurând activități lucrative în exteriorul locului de deținere.
Pe parcursul executării pedepsei a menținut legătura cu familia, a fost evaluat psihologic și a beneficiat de consiliere specifică la solicitare. Totodată, a participat la sesiunile programului destinat persoanelor cu conduită agresivă și a celui de autocunoaștere și dezvoltare personală.
In ceea ce privește antecedentele penale, se observă că nu există astfel de antecedente, aflându-se la primul contact cu legea penală.
Ca atare, tribunalul apreciază că nu există nici un impediment pentru admiterea propunerii comisiei și liberarea condiționată a petentului condamnat, existența acelei sancțiuni disciplinare a avertismentului aplicată în anul 2010 nefiind suficientă pentru a forma convingerea că perioada deja executată nu este suficientă pentru reeducarea acestuia.
Stăruința în muncă depusă de petent (acesta având 222 zile câștig ca urmare a muncii prestate), felul în care aceasta a fost prestată (în exteriorul locului de deținere), participarea acestuia la numeroase programe educaționale și psihologice ( 3 astfel de programe), precum și evidențierile sale în cadrul activităților derulate (împrejurare reliefată de ceie 6 recompense primite), toate acestea apreciate și prin lipsa antecedentelor penale, formează convingerea că perioada deja executată a fost suficientă pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta de noi infracțiuni, scopul pedepsei aplicate putând fi realizat și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Pe cale de consecință, tribunalul, cu opinie majoritară, va admite recursul formulat de recurentul-condamnat, va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., va admite sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara și va dispune liberarea condiționată a condamnatului D. S. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 289/2009 emis de Tribunalul T., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C. pen.
In baza art.192 alin.3 Cp.p. cheltuieli judiciare din primă instanță și din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Se va menține dispoziția sentinței recurate cu privire la plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
In baza art. 189 al. 2 Cp.p., se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din recurs din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
In baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cp.p., admite recursul declarat de recurentul - condamnat D. S., împotriva sentinței penale nr. 3332/28.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și, în rejudecare: In temeiul art. 450 Cp.p. raportat la art. 59 Cp.p., admite sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara privind liberarea condiționată a petentului condamnat D. S., fiul lui G. și M., născut la data de 18.10.1987, CNP -_, îh stare de deținere în Penitenciarul Timișoara în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 232/2008 pronunțată de Tribunalul T..
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 289/2009 emis de Tribunalul T., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 61 Cpen..
În baza art. 192 alin.3 Cp.p. cheltuieli judiciare din primă instanță și din recurs rămân în sarcina statului.
Menține dispoziția sentinței recurate cu privire la plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
în baza art. 189 al, 2 Cp.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din recurs din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara Gorina ȚiraFlavius lonescu R. P.
cu opinie separată
în sensul: În baza art. 38515 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent D. S., împotriva sentinței penale nr. 3332/28.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ . În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat; dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Președinte,
A. P.
Red. A.GȚ/Tehnored./P.R./09.02.2012
Primă instanță: Jud. Timișoara -- S. L.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
In dezacord cu opinia majoritară apreciez că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 3332/28.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art.450 al. l C.pr.pen. raportat la art. 59 al. l C.pen., a fost respinsă sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara de liberare condiționată a petentului condamnat D. S., din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. 232/2008 a Trib. T., stabilindu-se în temeiul art.450 al.2 C. pr.pen., că cererea va putea fi reînnoită după data de 21.01.2012.
Acordarea liberării condiționate fiind atributul instanței, este lăsată la aprecierea instanței care trebuie să-și formeze convingerea că reeducarea condamnatului se realizează și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Astfel, tribunalul reține că din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, rezultă ca fiind îndeplinite doar parțial cerințele prev. de art. 59 C.pen., în sensul că într-adevăr condamnatul a executat fracția de 2/3 din pedeapsă și a fost stăruitor în muncă, nu are antecedente penale, însă nu se poate reține ca fiind îndeplinită și cerința cumulativă referitoare la faptul că petentul a dat dovezi temeinice de îndreptare, în condițiile în care a fost sancționat disciplinar.
Din Caracterizarea nr. J2/_ din 22.11.2011 a Penitenciarului Timișoara - Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată, rezultă că la data de 03.02.2010 condamnatul D. S. a fost sancționat disciplinar cu avertisment pentru confecționare și deținere de obiecte interzise, sancțiune ridicată ulterior.
Având în vedere că dovezile temeinice de îndreptare privesc îndreptarea sub aspect moral a condamnatului și reflectă buna comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei, se apreciază că în raport de faptul că pe durata executării pedepsei petentului i-a fost aplicată sancțiune disciplinară pentru confecționare și deținere de obiecte interzise, nu se poate reține buna comportare a condamnatului pe durata executării fracției de pedeapsă, astfel că nu există convingerea că executarea pedepsei în penitenciar nu ar mai fi necesară, ci dimpotrivă pentru realizarea reeducării inculpatului, se impune executarea în continuare a pedepsei.
De altfel, în aprecierea referitoare la neîndeplinirea condiției privind dovezile temeinice de îndreptare este semnificativ și faptul că deși pedeapsa de 5 ani închisoare( din a cărei executare se solicită liberarea condiționată), a fost aplicată inculpatului pentru o infracțiune comisă cu violență, iar sancțiunea aplicată condamnatului în timpul executării pedepsei a fost dată pentru confecționare și deținere de obiecte interzise.
Pentru aceste motive, se apreciază că recursul este nefondat, și în baza art. 38515 lit. b C.p.p., s-ar impune a fi respins ca atare recursul declarat de condamnat D. S., împotriva sentinței penale nr. 3332/28.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ . În baza art. 192 al. 2 C.p.p., va obliga condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat și va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Președinte
A. P.
| ← Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
