Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 187/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-04-2012 în dosarul nr. 187/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 187/2012
Ședința publică din data de 04 Aprilie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat Banciov A. împotriva sentinței penale nr. 405/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu V. O. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care condamnatul recurent declară că menține recursul declarat în cauză și depune la dosar în scris motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul condamnatul recurent desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentanta Parchetului arată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Petentul recurent solicită admiterea recursului deoarece este bolnav.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 405/15.02.102 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. a respins propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Timișoara cu privire la condamnatul Banciov A., fiul lui A. și M., născut la data de 24.01.1952, de sub efectul pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria D. prin sentința penală nr. 63/2009.
În baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a respectivei sentințe, după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorarul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul aflat în stare de deținere, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. J2/_/ 24.01.2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar_, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, întrunită pentru a analiza dosarele persoanelor private de libertate care îndeplinesc condițiile pentru liberarea condiționată, a considerat că deținutul Banciov A. îndeplinește condițiile pentru liberarea condiționată.
S-a atașat procesului-verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că Banciov A. a manifestat o conduită de consimțire la normele mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar și nu a fost recompensat pe perioada executării pedepsei, a participat activ în programe de educație și de asistență psihologică.
Din actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, prima instanță a reținut următoarele:
a) fracția de pedeapsă executată - Banciov A. a fost condamnat de Judecătoria D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni (1278 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 426 zile. El a fost depus în penitenciar la data de 29.10.2009, iar până în prezent a executat 818 zile, astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b) condamnatul este stăruitor în muncă - din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului Banciov A. a rezultat că în timpul executării pedepsei nu a desfășurat activități lucrative din motive neimputabile, respectiv pentru că este inapt medical, cele 818 zile fiind efectiv executate.
c) Condamnatul este disciplinat - condiția cu privire la disciplină este îndeplinită. Astfel, condamnatul nu a fost sancționat disciplinar niciodată pe parcursul executării pedepsei, dar nici nu a fost recompensat.
d) Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare - întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, instanța a constatat că Banciov A. a fost condamnat pentru o infracțiune de perversiune sexuală, prev. de art. 201 C.pen. și, având in vedere gravitatea faptei, respectiv faptul că a întreținut în repetate rânduri relații sexuale orale cu două minore în vârstă de 8 și respectiv 9 ani, prima instanță a considerat că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Ca atare, a dispus respingerea sesizării, fixând termen după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, condamnatul Banciov A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub același număr de dosar la data de 08.03.2012.
Prin motivele de recurs depuse la termenul de judecată din data de 04.04.2012, recurentul a solicitat admiterea cererii și liberarea sa condiționată sau reducerea perioadei de amânare de 3 luni, arătând că a depășit vârsta de 60 de ani, nu a făcut probleme pe timpul detenției nici colegilor de cameră și nici cadrelor, nu are rapoarte de pedepsire, iar timpul petrcut în detenție l-a făcut să înțeleagă cu adevărat greșeala comisă. De asemenea, a mai arătat că a participat la unele cursuri socio-educative, el dorind să participe la mai multe dar nu a fost selectat, și nu a putut participa la muncă întrucât este inapt din punct de vedere medical.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul declarat în cauză este fondat, însă numai în ceea ce privește termenul de rediscutare fixat de prima instanță, nu și în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor necesare pentru liberarea condiționată.
Astfel, tribunalul constată că în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 și art.60 alin.2 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane care a împlinit vârsta de 60 de ani din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 1/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți.
Or, în cauză, instanța constată că înscrisurile de la dosar evidențiază faptul că în privința condamnatului este îndeplinită condiția privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă și că nu trebuie analizată stăruința în muncă – acesta fiind inapt medical, nefiind dovedită însă stăruința acestuia în implicarea în programe educaționale și nici faptul că a înțeles să respecte regulile de disciplină, în condițiile în care, deși a fost selectat pe parcursul executării pedepsei să participe la 4 programe educaționale, două dintre acestea – programul educațional derulat de colaboratori externi în data de 19.01.2010 și programul de educație pentru sănătate din data de 10.12.2009 – nu le-a finalizat din cauza abandonului și nu a fost niciodată recompensat.
Ca atare, tribunalul apreciază că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește fracția minimă cerută de lege, nu a fost suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat, astfel că, în mod corect, prima instanță, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește termenul de rediscutare, tribunalul constată că finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea obligației instanței, potrivit art. 450 alin.2 C.p.p., de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberării condiționate, este aceea a asigurării posibilității de a se examina din nou situația celui vizat după trecerea unei perioade de timp, suficientă pentru realizarea condițiilor pe care nu le îndeplinea.
Or, în cauză, prin raportare la durata pedepsei de executat, la durata deja executată, precum și la comportamentul inculpatului și la condițiile neîndeplinite la această analiză, tribunalul apreciază că termenul de rediscutare fixat de prima instanță apare ca fiind prea lung, un termen mai scurt – respectiv data de 14.05.2012 - fiind suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
În consecință, pentru considerentele ce preced, tribunalul apreciază că se impune admiterea recursului declarat de petentul – condamnat, casarea sentinței recurate în ceea ce privește termenul de rediscutare și rejudecând, în baza art. 450 alin. 2 C.p.p., fixarea termenului de rediscutare a cererii de liberare condiționată după data de 14.05.2012.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului și se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul formulat de recurentul-condamnat Banciov A. împotriva sentinței penale nr. 405/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și rejudecând:
În baza art.450 alin.2 C.p.p. fixează termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului Banciov A., deținut în Penitenciarul Timișoara, după data de 14.05.2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04.04.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./18.04.2012
Primă instanță: jud. N. A.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
