Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 687/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 687/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 687/2012
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat Miruț I. împotriva sentinței penale nr.2736/27.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu V. O., care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, s-a acordat cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul condamnatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală avându-se în vedere starea de recidivă a petentului condamnat și faptul că a fost sancționat pe timpul detenției.
Condamnatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului avându-se în vedere că este foarte bolnav și dorește să–și petreacă sărbătorile de iarnă împreună cu părinții; totodată solicită a se ține cont de faptul că a fost evidențiat pe timpul detenției.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2736/27.09.2012 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al.1 C.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată a condamnatului MIRUT I. S., deținut în Penitenciarul Timișoara în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/2010 a Judecătoriei Timișoara.
În temeiul art.450 al.2 C.pr.pen., a stabilit că cererea va putea fi reînnoită după data de 10.01.2013.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., a obligat condamnatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 31.08.2012, condamnatul-petent Miruț I. S. a solicitat liberarea condiționată de sub puterea MEPÎ nr.239/2010 emis de Judecătoria Timișoara în baza s.p nr.179/2010 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Condamnatul-petent a arătat în motivare că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru liberarea sa condiționată, executând fracția de pedeapsă și având un comportament adecvat pe perioada detenției
Prin adresa nr. J2/_/PTTM/BE/19.09.2012 a Penitenciarului Timișoara s-a comunicat procesul-verbal nr. J2/_/11.08.2012, precum și caracterizarea acestuia, întocmite de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara.
Din înscrisurile menționate a rezultat că petentul-condamnat a început executarea pedepsei la 01.06.2009, aceasta urmând să expire la 31.05.2014. La data de 11.08.2012 acesta avea executate un număr de 1221 de zile, fracția necesară prevăzută de lege fiind de 1217 zile.
Propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara a fost de respingere a liberării condiționate și fixarea unui nou termen de rediscutare după data de 10.01.2013.
Petentul condamnat se află la prima analiză.
Din copia caracterizării depuse la dosar a rezultat faptul că petentul-condamnat a avut o conduită situațională în raport cu normele instituției.
Petentul condamnat a fost sancționat disciplinar de două ori pentru nerespectarea ROI și deținere de obiecte interzise și a fost recompensat o singură dată.
S-a implicat în programe de reintegrare socială și a participat la activități lucrative în perioada aprilie – iulie 2011 și iunie – august 2012.
Totodată, instanța a constatat că petentul condamnat este recidivist și a mai beneficiat de instituția liberării condiționate, fără a înțelege însă finalitatea acestei instituții.
Față de cele menționate, prima instanță a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege respectiv, condamnatul-petent a îndeplinit fracția prevăzută de lege, dar, în ceea ce privește condiția referitoare la dovezile temeinice de îndreptare, stăruința în muncă, disciplina și antecedentele sale penale, acesta nu le îndeplinește.
Astfel, instanța a mai constatat că petentul condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, având o conduită situațională, a fost sancționat disciplinar și este recidivist, beneficiind anterior liberare condiționată, fără a înțelege însă finalitatea acestei instituții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal condamnatul Miruț I., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 17.10.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, și tribunalul reține că, conform disp. art. 59 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță – este necesar ca petentul să fi executat o parte din pedeapsă, și, totodată, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate aceste criterii urmând a fi apreciate în mod necesar și prin raportare la antecedentele penale ale petentului.
În ceea ce privește condiția referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cea privind participarea la activități lucrative și la programe educaționale, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
În ceea ce privește însă condiția referitoare la conduita petentului pe parcursul executării pedepsei, din caracterizarea depusă la dosar reiese că petentul condamnat a manifestat un comportament oscilant, având dificultăți în respectarea normelor mediului carceral, fiind sancționat disciplinar de două ori, în data de 09.02.2010 și în data de 08.02.2012, pentru nerespectarea R.O.I. și confecționare și deținere de obiecte interzise.
Totodată, în ceea ce privește antecedentele penale, se observă că inculpatul condamnat a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, beneficiind de liberare condiționată în cazul respectivei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare, fără însă a se opri din activitatea infracțională, ci săvârșind altă infracțiune de același gen întru-un interval de nici un an de la lăsarea sa în libertate.
Or, având în vedere această antecedență penală a petentului condamnat, care evidențiază cu claritate că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, săvârșind ulterior o altă faptă penală, precum și conduita oscilantă manifestată pe parcursul executării pedepsei, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de art. 59 C.p., perioada efectiv executată nefiind suficientă pentru reeducarea condamnatului, astfel încât, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește aspectele legate de situația de sănătate a petentului, acestea nu pot constitui temei pentru admiterea cererii în contextul în care nu sunt îndeplinite cerințele art. 59 C.p.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Întrucât acesta a fost asistat de apărător din oficiu, se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent Miruț I. împotriva sentinței penale nr.2736/27.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.11.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./14.11.2012
Primă instanță: jud. S. L.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
