Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 360/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 360/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 360/R
Ședința publică din 10.07.2013
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ț. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpat recurent Haiser P. N., împotriva încheierii penale din data de 01.07.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., pronunțată în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul în stare de arest asistat de avocat oficiu P. R. cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului formulat.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, arătând că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât subzistă în continuare pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Inculpatul având cuvânt, dorește să fie judecat în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 01.07.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., pronunțată în dosarul nr._ 13, în baza art.300 ind.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului H. P. –N. și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel ,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.624/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului H. P.-N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (art.208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. g,i C.p. cu aplicarea art. 41 alin 2 C p și art 37 lit b C p ).
Prin încheierea nr. 8 din data de 07 Iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. P.-N., pe o perioada de 29 de zile, începând din data de 07 iunie 2013 până la data de 05 iulie 2013 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 8/07 iunie 2013.
Din actele dosarului de urmărire penală, instanța a reținut faptul că prin ordonanța din data de 07 iunie 2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului.
De asemenea, instanța a mai reținut că judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive, a apreciat, din actele dosarului că există indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod pr. pen., că inculpatul a săvârșit faptele ce i se impută.
Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost respectate condițiile de legalitate și temeinicie, prevăzute de art.136, 137, art.143 și art.148 litera f C.p.p, cu aplicarea art.160 indice h, alin.3 C.p.p.
Astfel, în cauză sunt suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă privind comiterea de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, avand in vedere declaratiile date de inculpat in fata instantei de judecata prin care acesta recunoaste savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, declarațiile părților vătămate și martorilor, declaratii din care rezultă presupunerea rezonabilă privind comiterea de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere și impactul asupra populației din localitate.
Se retine, totodată, printre ipotezele în care se poate considera că există necesitate care poate justifica detenția preventivă a unei persoane, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și protecția ordinii publice, având în vedere și reacția colectivității unde s-a săvârșit fapta
Instanța a constatat că, în raport de circumstanțele concrete reale și personale ale cauzei, inculpatul fiind învinuit prin rechizitoriu de comiterea faptei în împrejurări agravante, prin efracție, in timpul nopții, in stare de recidivă, detenția provizorie a inculpatului nu se întinde dincolo de limite rezonabile care ar impune stabilirea unor motive noi care să justifice privarea sa de libertate în condițiile în care cele existente la luarea măsurii se mențin.
Față de considerentele expuse, prima instanță a constatat, în conformitate cu prevederile art. 3001 Cod proc. pen. legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și, reținând că temeiurile care au determinat arestarea și care subzistă și în prezent impun în continuare privarea de libertate, a menținut arestarea preventivă a inculpatului H. P.-N..
Împotriva încheierii penale mai sus menționată, a declarat recurs inculpatul Haiser P. N., solicitând punerea în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar, precum și în limitele art. 3856 C.p.p., se constată că prima instanță în mod corect a constatat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive față de inculpat nu s-au modificat nici în prezent și pe cale de consecință se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, față de inculpat există probe că acesta a săvârșit infracțiunile de furt calificat, pentru care a fost trimis în judecată, iar împrejurările în care au fost săvârșite faptele descrise în încheierea primei instanțe, respectiv infracțiuni cu grad sporit de periculozitate, prin efracție, in timpul nopții, inculpatul săvârșind infracțiunile in stare de recidivă. Aceste împrejurări denotă existența în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpatului în libertate, pericol apreciat în raport de gravitatea deosebită a presupuselor fapte de furt calificat pretins a fi comise de către inculpat, a modalității în care au fost comise faptele și a rezonanței unor asemenea fapte în comunitatea localității unde au fost comise, dar și prin prisma persoanei inculpatului care perseverează în săvârșirea de fapte penale.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să se respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat HAISER P. N., împotriva încheierii penale din data de 01 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul inculpat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs; și va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat HAISER P. N., fiul lui P. și A., născut la data de 06.10.1986 în Sânnicolau M., jud. T., CNP –_, în prezent deținut în A. I.P.J T., împotriva încheierii penale din data de 01 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul inculpat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs; dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 iulie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. Țira C. DubravcaRamona P.
Red. A.P/P.R
2 ex/15.07.2013
Primă instanță – L. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
