Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 820/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 820/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 26-11-2012 în dosarul nr. 741/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.741/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: A. C. ȚIRA
Judecător: I. P.
Grefier: R. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul inculpat A. P. V. Ș., împotriva sentinței penale nr. 820/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales O. G., lipsă fiind intimat parte vătămată și S. C. Județean nr. 1 Timișoara.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror S. V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depus la dosar referatul de evaluare întocmit pe seama inculpatului de către serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
Apărătorul inculpatului recurent depune la dosar în circumstanțiere două adeverințe și nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatul recurent, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, și în principal achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 C.p.p., rap. la art. 10 lit. b1 C.p.p., aplicarea art. 181 C.p.p., raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, gradul de pericol social al faptei este unul minim; în subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 C.p.p., rap. la art. 10 lit. a lit. d C.p.p., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului formulat, arată că regretă ceea ce s-a întâmplat.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 820/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-a dispus în temeiul art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit a C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind 1 al 7 C.pr.pen., condamnarea inculpatului A. P. V., la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
În temeiul art. 61 C.pen., s-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 398 zile închisoare neexecutate din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 224/23.04.2007 a Tribunalului T..
În temeiul art.71 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și lit b C.pen., iar în temeiul art. 57 C.pen., s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art.14 și art.346 al.1 C.pr.pen. și art. 998, 999 C.civ., s-a constatat că partea vătămată S. D. nu are pretenții civile.
În temeiul art. 346 al. 1 C.p.p. raportat la art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, a constatat că S. C. Județean de Urgență Timișoara a formulat pretenții civile în cauză în sumă de 430,98 lei ,cheltuieli pentru serviciile medicale acordate părții civile și a obligat inculpatul la plata sumei către această parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2528/P/2009, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.11.2010 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul A. P. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p.
În sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
La data de 13.02.2009, în jurul orei 23:30, în timp ce partea vătămată S. D. se afla în stația de firobuz de la intersecția străzilor Calea Martirilor cu .-a apropiat inculpatul A. P. V. Ș. care, fără nici un motiv, a început să lovească partea vătămată cu pumnii și picioarele în zona capului. În urma loviturilor primite, S. D. a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința, iar inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele până în momentul în care a intervenit martorul C. C. R., martor care l-a oprit pe inculpat și a alertat organele de poliție.
Din certificatul medico-legal nr.257/C/16.02.2009 eliberat de Institutul de Medicină Legală Timișoara, rezultă că partea vătămată prezintă leziuni ce pot avea vechimea din data de 13.02.2009, pot fi rezultatul lovirii repetate cu corp dur și necesită pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante(fila 5-6), declarațiile părților vătămate(fila 9-10), declarațiile martorului C. C. R.(fila 15-16), declarațiile inculpatului (filele 12-14), certificat medico-legal(fila 8), fișa de cazier judiciar a inculpatului(fila 11).
In faza de cercetare judecătorească inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (fila 62).
S. C. Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 430,98 lei(fila 16), reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ocazia spitalizării părții vătămate.
Partea vătămată S. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost solicitată, încuviințată și efectuată în cauză o expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului A. P. V. Ș..
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin.(2) din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Din declarația martorului C. C. R., coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate S. D. rezultă că în data de 13.02.2009, în jurul orelor 23:00 inculpatul A. P. V. Ș. i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate S. D. în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului care în data de 13.02.2009 i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate S. D. în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.p.
Elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe s-a realizat prin acțiunea de lovire cu pumnii si picioarele de către inculpat.
Urmarea imediată a constat în pricinuirea de leziuni părții vătămate care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale. Între elementul material al infracțiunii și urmarea imediată există raport de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea inculpatului față de fapta săvârșită și față de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform art.19 al.1 pct.1 lit. a C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului faptelor lui.
Sunt, așadar, realizate laturile obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen.
Instanța a constatat că la data săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar, respectiv 13.02.2009, inculpatul se afla în perioada de liberare condiționată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.224/23.04.2007 a Tribunalului T., astfel că în cauză sunt aplicabile disp.art.37 lit.a C.p.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 320 indice 1 C.p.p deoarece inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a fost de acord ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor din faza de urmărire penală.
Pentru infracțiunile săvârșite, inculpatul a fost pedepsit.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale și totodată va avea în vedere dispozițiile art.3201C.p.p.
În ceea ce privește împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta instanța a reținut că inculpatul fără nici un motiv, a început să lovească partea vătămată cu pumnii și picioarele în zona capului. În urma loviturilor primite, S. D. a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința, iar inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele până în momentul în care a intervenit martorul C. C. R..
Totodată, instanța a avut în vedere și conduita inculpatului care a avut o atitudine sinceră manifestată prin recunoașterea faptei comise, fiind cooperant cu organele de cercetare și manifestând regret față de fapta comisă.
În temeiul art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit a C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind 1 al 7 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpatul A. P. V. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
Împotriva sentinței judecătoriei, a declarat recurs inculpatul A. P. V. Ș., criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, în principal achitarea inculpatului, aplicarea art. 181 C.p.p., raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, gradul de pericol social al faptei este unul minim; în subsidiar, achitarea întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, neexistând nici mobil, nici scop și nici intenție. Se arată că din expertiza psihiatrică efectuată în cauză trebuie luat în considerare faptul că încă din anul 2004 inculpatul a intrat în „circuitul psihiatric”, fiind expertizat și internat în secții de specialitate, dar metodele avute la dispoziție de medici nu au înlăturat tulburarea majoră de personalitate, care se manifestă de tip bordelian, revărsare oarbă de forțe psihice negative, în mod imprevizibil. Se susține că această boală nu o poate învinge prin sancțiuni penale, ci doar prin tratament medico-social.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 3856 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 38514 C.p.p., se constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit corect starea de fapt, în raport de care a făcut încadrarea juridică a faptei, în dispoz. art. 180 al. 2 C.pen. – loviri și alte violențe, și reținând vinovăția inculpatului A. P. V. fapta comisă, l-a condamnat la pedeapsă de 4(patru) luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
La stabilirea acestei pedepse instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse, ca urmare a aplicării dispozițiilor legale de judecare a cauzei după procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției și criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.pen., în sensul că s-a ținut cont atât de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta dar și de persoana acestuia care a avut discernământul diminuat la comiterea faptei, și a manifestat o atitudine sinceră și de regret pe parcursul procesului penal, însă a comis prezenta faptă în perioada liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară din care a rămas restul de executat de 398 zile închisoare pentru care instanța a menținut liberarea condiționată.
Totodată, instanța a reținut justificat că partea vătămată S. D. nu a formulat pretenții față de inculpat, în condițiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Întrucât pentru serviciile medicale acordate părții civile au fost efectuate de către S. C. Județean de Urgență Timișoara cheltuieli de spitalizare de 430,98 lei în perioada 13.02.-14.02.2009 în care partea vătămată s-a aflat în spital, în mod corect inculpatul a fost obligat la plata acestor cheltuieli.
În ceea ce privește motivele invocate în recursul inculpatului, tribunalul reține că acestea sunt nefondate, în cauză nefiind incidente dispoz. art. 181 C.pen., neputându-se reține că fapta inculpatului ar prezenta un pericol social redus întrucât în raport de împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele în care a fost săvârșită și de urmarea produsă constând în cauzarea de leziuni corporale victimei care au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, fapta constituie infracțiune fiind adusă o vătămare importantă sănătății părții vătămate.
De asemenea, se mai reține că este nefondat și motivul de recurs privind achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d C.p.p., instanța reținând că nu sunt incidente aceste dispoziții legale, nefiind justificată achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii – intenția. Astfel, instanța constată că probele dosarului sunt concludente în sensul reținerii vinovăției inculpatului sub forma intenției chiar dacă inculpatul a prezentat discernământul diminuat la comiterea faptei.
În acest sens, se reține că din actele medicale inclusiv raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2427/16.12.2011 întocmit de IML Timișoara, rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate(impulsiv-explozivă și borderline), și raportat la fapta pentru care este cercetat a avut discernământul diminuat.
Așadar, față de aceste constatări medico-legale, instanța apreciază că nu se poate reține că în momentul comiterii faptei inculpatul s-ar fi aflat(datorită bolii de care suferă), într-o incapacitate psihică intelectuală și volitivă datorită căreia să nu-și fi putu da seama de semnificația socială și urmările acțiunilor sale ci dimpotrivă deși inculpatul a avut discernământul diminuat, a comis fapta cu vinovăție, lovindu-l pe partea vătămată cu picioarele în zona capului cu consecința producerii de leziuni ce au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale.
În raport de aceste motive, se constată că împrejurarea că inculpatul suferă de o tulburare de personalitate, nu poate duce la exonerarea sa de răspundere penală în condițiile în care expertiza de specialitate psihiatrico legală, a stabilit existența discernământului diminuat în raport de tulburare mixtă de personalitate(impulsiv-explozivă și borderline).
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să serespingă ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A. P. V. Ș., împotriva sentinței penale nr. 820/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul inculpat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A. P. V. Ș., domiciliat în Timișoara, ..8, ., împotriva sentinței penale nr. 820/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul inculpat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 noiembrie 2012.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
Red. A.P/R.P.
2 ex/16.01.2013
Primă instanță – E. L. B.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
