Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 414/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 18-07-2012 în dosarul nr. 414/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.414/2012
Ședința publică de la 18 Iulie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: R. H.
Judecător: D. C.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Liudmila V.-M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent A. M. C. împotriva sentinței penale nr.1401/23.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns condamnatul recurent, asistat de avocat ales C. C., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, s-a acordat cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul condamantului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată. În motivare, arată că petentului i s-a acordat o amânare de 3 luni doar din cauza antecedentelor penale, dar prin prisma caracterizării întocmite de locul de detenție din care rezultă că a avut o atittudine cuviincioasă și un comportament adecvat, respectiva amânare nu se impunea. Totodată învederează instaței că acesta are o situație familiaă grea, mama sa este bolnavă de cancer, iar prezența sa în stare de libertate ar ajuta-o pe aceasta atât psihic cât și financiar întrucât petentul este taximetrist. Depune la dosar copia certificatului de naștere al minorei Apostil T.- M., adresa nr. 44/10.06.2012 emisă de . reconfirmare angajare, buletin radiologic pe numele A. N..
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului a nefondat, hotărârea recurată fiind temeinică și legală.
Condamnatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului conform concluziilor apărătorului ales.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1401/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul A. M. C. ca neîntemeiată.
În baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 21.08.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a obligat condamnatul la plata sumei de 200,00 lei – cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 04.05.2012, sub nr. de dosar_, petentul condamnat A. M. C. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Cererea nu a fost motivată nici în fapt, nici în drept.
S-a atașat procesului-verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că A. Maius C. a manifestat o conduită adecvata, a fost recompensat, a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiune anulata de judecătorul delegat, s-a implicat in programe de educație și asistență psihologică, a participat la activități lucrative o scurtă perioadă de timp, concluzionând că acesta, fiind recidivist, nu poate beneficia de liberare condiționată.
Din actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, prima instanță a reținut următoarele:
a. fracția de pedeapsă executată
A. M. C. a fost condamnat de Judecătoria sector 2 București la pedeapsa de 3 ani si 6 luni (1280 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 853 zile. El a fost depus în penitenciar la data de 04.03.2010, iar până în prezent a câștigat și executat 855 zile (811 zile efectiv executate și 44 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului a rezultat că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 44 de zile de închisoare considerate ca executate.
- Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină este îndeplinită. Astfel, condamnatul a fost sancționat disciplinar pe parcursul executării pedepsei pentru confecționare, deținere de obiecte interzise, sancțiune anulată prin Încheierea judecătorului delegat și a fost recompensat o data cu suplimentarea dreptului la vizită.
- Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, prima instanță a constatat că A. M. C. a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiune, fiind liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 494 zile și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea acestei instituții și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 22.06.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Conform disp. art. 59 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță – este necesar ca petentul să fi executat o parte din pedeapsă, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate aceste criterii urmând a fi apreciate în mod necesar și prin raportare la antecedentele penale ale petentului.
În ceea ce privește condiția referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cea privind stăruința în muncă și disciplina de care petentul trebuie să dea dovadă, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
Însă, luând în considerare trecutul infracțional al condamnatului prin raportare și la faptul că acesta se află la prima analiză, acesta suferind anterior o altă condamnare la pedeapsa închisorii de 4 ani și 2 luni, din executarea căreia a fost liberat condiționat fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, antecedență care evidențiază cu claritate că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, săvârșind ulterior alte fapte penale, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent A. M. C. împotriva sentinței penale nr.1401/23.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.07.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA R. H. C. D.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./27.07.2012
Primă instanță – N. A.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... | Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul... → |
|---|
