Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi urmă. C.p.. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 260/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 260/R
Ședința publică din data de 15 mai 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
GREFIER: I. – G. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror V. S. D..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3571/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul condamnat lipsă, avocat ales C. A., din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat ales C. A., pentru intimatul condamnat, depune la dosar dovezi privind achitarea despăgubirilor civile în valoare de 125 lei, către partea civilă B. G., respectiv Factura . nr._ din 13.05.2013 și Chitanța . nr._ din 13.05.2013, ambele emise de C.N. Poșta Română SA.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și, în rejudecare, admiterea cererii de reabilitare formulată de intimatul condamnat.
Avocat ales C. A., pentru intimatul condamnat, achiesează la concluziile reprezentantei Ministerului Public.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 3571/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 497 Cod proc. penală, rap. la art. 137 Cod penal, a fost respinsă cererea de reabilitare judecătorească, formulată de petentul-condamnat M. D. - C., fiul lui T. și M., născut la data de 29.05.1974, CNP_, cu domiciliul procedural ales în Timișoara, P-ța Ț. V., nr. 1, ., jud. T. – la cab. Avocat C. A., privind pedepsele aplicate prin s.p. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, s.p. 2677/02.11.1995 a Judecătoriei A., s.p. 58/27.01.2000 a Judecătoriei Reșița și s.p. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, a fost obligat petentul-condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 02.05.2012, petentul M. D. C. a solicitat reabilitarea sa față de condamnările existente în cazierul său judiciar.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin s.p. 2677/02.11.1995 a Judecătoriei A., definitivă prin d.p. 205/13.03.1995 a Tribunalului A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin s.p. nr. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, la pedeapsa de 3 luni închisoare prin s.p. nr. 58/27.01.2010 a Judecătoriei Reșița definitivă prin d.p. nr. 249/05.06.2000 a Tribunalului C. S. și la pedeapsa de 2500 lei amendă penală prin s.p. nr. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p. 502/R/23.05.2007 a Tribunalului T..
În dovedirea cererii petentul a depus la dosar: cazierul judiciar (f. 4), copia cărții de identitate (f. 5), d.p. 205/13.03.1995 (f. 6), dp. 502/R/23.05.2007 a Tribunalului T. (f. 46-47), d.p. nr. 205/13.03.1995 a Tribunalului A. (f. 48), chitanța nr._ emisă de Trezorerie Mun. Timișoara prin care a făcut dovada achitării cheltuielilor judiciare.
Din oficiu, instanța de fond a dispus solicitarea de atașare a fișei de cazier judiciar pentru uzul instanței (f. 40) precum și s.p. nr. 58/27.01.2000 a Judecătoriei Reșița (f. 14-16 și f. 29-33), s.p. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara (f. 23-25), s.p. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara (f. 26-28), d.p. 249/15.11.2000 a Tribunalului C. S. (f. 34-f. 38).
De asemenea, la solicitarea instanței, Penitenciarul Timișoara a comunicat perioada de detenție executată de petent, respectiv 05.11.1999 (data începerii executării pedepsei) și până la 04.02.2000 (data punerii în libertate), în baza s.p. 58/2000 a Judecătoriei Reșița (f. 59).
În temeiul art. 327 C.p.p. a fost audiat martorul M. A. C. (f. 51).
Prin încheierea de ședință din 03.09.2012, instanța de fond i-a pus în vedere petentului prin apărătorul său, avocat C. A. să depună la dosar s.p. 2677/27.11.1995 a Judecătoriei A., dovada achitării cheltuielilor judiciare, dovada achitării prejudiciilor și să prezinte un martor pentru audiere, în dovedirea cererii.
În urma examinării actelor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul M. D. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin s.p. 2677/02.11.1995 a Judecătoriei A., definitivă prin d.p. 205/13.03.1995 a Tribunalului A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin s.p. nr. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, la pedeapsa de 3 luni închisoare prin s.p. nr. 58/27.01.2010 a Judecătoriei Reșița definitivă prin d.p. nr. 249/05.06.2000 a Tribunalului C. S. și la pedeapsa de 2500 lei amendă penală prin s.p. nr. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p. 502/R/23.05.2007 a Tribunalului T..
La termenul de judecată din 03.09.2012, instanța de fond i-a pus în vedere petentului prin apărătorul său, avocat C. A. să depună la dosar s.p. 2677/27.11.1995 a Judecătoriei A., dovada achitării cheltuielilor judiciare, dovada achitării prejudiciilor și să prezinte un martor spre a fi audiat, în dovedirea cererii.
Dispoziția instanței s-a repetat la termenele din data de 01.10.2012, 29.10.2012, 12.11.2012, pentru ca la termenul din data de 10.12.2012 apărătorul petentului să învedereze instanței că nu este în măsură să intre în posesia documentelor dispus a fi depuse, cu toate eforturile depuse în acest sens, deși pentru acest aspect s-au acordat nu mai puțin de patru termene de judecată.
Pentru aceste considerente, prima instanță, în baza art. 497 Cod proc. penală, rap. la art. 137 Cod penal, a respins cererea de reabilitare judecătorească, formulată de petentul-condamnat M. D. - C., privind pedepsele aplicate prin s.p. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, s.p. 2677/02.11.1995 a Judecătoriei A., s.p. 58/27.01.2000 a Judecătoriei Reșița și s.p. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, a fost obligat petentul-condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 06.02.2013 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, bazate pe un probatoriu complet, administrat în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele ce se impun a fi analizate în cadrul cererii de reabilitare judecătorească formulată de petent.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub numărul de dosar_ la data de 02.05.2012, petentul M. D. C. a solicitat reabilitarea sa judecătorească față de condamnările existente în cazierul său judiciar, în dovedirea cererii acesta depunând la dosarul cauzei cazierul judiciar (f. 4), copia cărții de identitate (f. 5), d.p. nr.205/13.03.1995 (f. 6), d.p. nr.502/R/23.05.2007 a Tribunalului T. (f. 46-47), d.p. nr.205/13.03.1995 a Tribunalului A. (f. 48), chitanța nr._ emisă de Trezorerie Municipiului Timișoara prin care a făcut dovada achitării cheltuielilor judiciare.
De asemenea, s-a mai arătat că din oficiu, instanța a dispus solicitarea de atașare a fișei de cazier judiciar pentru uzul instanței (f. 40), precum și s.p. nr. 58/27.01.2000 a Judecătoriei Reșița (f. 14-16 și f. 29-33, nr. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara (f. 23-25), s.p. nr. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara (f. 26-28), d.p. nr. 249/15.11.2000 a Tribunalului C. S. (f. 34-f. 38), la solicitarea instanței, Penitenciarul Timișoara comunicând, totodată, perioada de detenție executată de petent, respectiv din data de 05.11.1999 (data începerii executării pedepsei) și până la data de 04.02.2000 (data punerii în libertate), în baza s.p. 58/2000 a Judecătoriei Reșița (f. 59), iar în temeiul art. 327 C.pr.pen. a fost audiat martorul M. A. C. (f. 51).
În continuare, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a menționat că prin încheierea de ședință din 03.09.2012, instanța i-a pus în vedere petentului prin apărătorul său, avocat C. A. să depună la dosar s.p. nr. 2677/27.11.1995 a Judecătoriei A., dovada achitării cheltuielilor judiciare, dovada achitării prejudiciilor și să prezinte un martor pentru audiere, în dovedirea cererii.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a apreciat că sentința penală nr. 3571/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ este criticabilă pe motiv de nelegalitate în privința respingerii cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul M. D., în condițiile în care cauza nu a fost lămurită sub toate aspectele cu prilejul analizării îndeplinirii de către condamnat a condițiilor legale pentru a fi dispusă reabilitarea sa judecătorească, pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 03._, astfel cum se observă din cuprinsul încheierii de ședință existentă la fila 41 dosar, instanța de fond a pus în vedere petentului să depună la dosarul cauzei sentința penală nr.2677/27.11.1995 prin care acesta a fost condamnat de Judecătoria A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, dispoziție menținută și la termenul următor de judecată de la data 01.10.2012 când, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la fila 49 dosar, i s-a pus în vedere petentului să depună la dosar, până la termenul următor, toate hotărârile de condamnare ce nu au fost atașate dosarului și să facă dovada achitării cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 29.10.2012, astfel cum se observă din cuprinsul încheierii de ședință existentă la fila 52 dosar, instanța de fond, constatând că apărătorul petentului a depus la dosar dovada achitării cheltuielilor judiciare, a pus în vedere petentului să depună la dosarul cauzei sentința penală nr.2672/1994 pronunțată de Judecătoria A. și să facă dovada perioadelor în care acesta a executat pedepsele privative de libertate la care a fost condamnat.
La termenul de judecată din data de 12.11.2012, astfel cum se observă din cuprinsul încheierii de ședință existentă la fila 57 dosar, apărătorul petentului a depus sentința penală nr. 2672/1994 pronunțată de Judecătoria A., existentă la filele 53 - 54 dosar, precizând că această hotărâre nu îl privește pe petent, ci pe o altă persoană, pe nume R. I., motiv pentru care instanța a dispus amânarea cauzei în vederea depunerii de către apărătorul petentului, la termenul următor, a hotărârii Judecătoriei A. ce lipsește de la dosarul cauzei, dar și în vederea emiterii unei adrese către Penitenciarul Timișoara în vederea comunicării perioadei de detenție executată de petent.
Astfel, în condițiile în care la termenul de judecată din data de 10.12.2012 apărătorul petentului a precizat că nu a intrat în posesia hotărârii pronunțată de Judecătoria A., iar Penitenciarul Timișoara, răspunzând parțial solicitării instanței, a comunicat doar perioada în care petentul a executat pedeapsa de 3 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 58/2000 a Judecătoriei Reșița, fără a se face vorbire și despre executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare la care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, instanța de fond, precizând că s-au acordat nu mai puțin de patru termene de judecată pentru ca petentul să depună hotărârea solicitată, a considerat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a observat că, deși petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare de către Judecătoria A. prin sentința penală nr. 2677/02.11.1994, astfel cum rezultă atât din cuprinsul fișei de cazier judiciar existentă la fila 40 dosar, dar și din cuprinsul sentinței penale nr. 4481/22.11.1996 prin care Judecătoria Timișoara a contopit pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare la care a condamnat petentul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 2677/02.11.1994 de către Judecătoria A., existentă la fila 24 dosar, verificările efectuate de apărătorul petentului la termenele anterioare au vizat sentința penală nr. 2677/27.11.1995, respectiv sentința penală nr. 2672/1994, deci alte hotărâri, situație în care, în mod evident că s-a ajuns la concluzia că acestea nu îl privesc pe petent și cu toate acestea, instanța nu a făcut vreun demers în temeiul rolului său activ, prin care să solicite Judecătoriei A. comunicarea sentinței penale nr.2677/02.11.1994 necesară în vederea dispunerii reabilitării judecătorească a petentului, având în vedere și vechimea acesteia.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a apreciat că, în condițiile în care petentul nu a renunțat la cererea de reabilitare judecătorească formulată și a îndeplinit toate celelalte cerințe legale pentru a putea fi analizată cererea sa, respectiv a depus toate hotărârile de condamnare evidențiate în cazierul său judiciar, cu excepția Sentinței penale nr.2677/02.11.1994 a Judecătoriei A., a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile la care a fost obligat prin aceste hotărâri și a probat buna conduită în societate, în mod nejustificat prima instanță nu a făcut demersuri nici cu privire la obținerea sentinței penale nr. 2677/02.11.1994 a Judecătoriei A., nici cu privire la stabilirea perioadei în care petentul a executat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, cu privire la care Penitenciarul Timișoara nu a înaintat vreun răspuns în adresa comunicată instanței, aspecte ce conduc la ideea că Judecătoria Timișoara nu a lămurit cauza sub toate aspectele cu prilejul analizării îndeplinirii de către condamnat a condițiilor legale pentru a fi dispusă reabilitarea sa judecătorească, întrucât potrivit art.62 Cod penal, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probă, iar conform art.65 C.pr.penal, sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept, în condițiile prevăzute de art.3856 al.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul declarat de parchet este întemeiat pentru următoarele considerente:
În esență, parchetul critică hotărârea primei instanțe pe motiv că aceasta a respins cererea de reabilitate a petentului fără să exercite rolul activ și să lămurească cauza sub toate aspectele.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.496 C.p.p., președintele instanței, fixând termenul pentru soluționarea cererii de reabilitare, dispune citarea petiționarului și a persoanelor s căror ascultare o consideră că ar fi necesară, ia măsuri pentru aducerea dosarului în care se găsește hotărârea de condamnare și cere o copie de pe fișa cu antecedentele penale ale condamnatului.
Ori în cauză, prima instanță a pus în vedere în mod repetat petentului, prin apărător, să depună la dosar s.p.nr.2677/27.11.1995 a Judecătoriei A. și să facă dovada achitării prejudiciilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat, acesta învederând la ultimul termen de judecată că nu a intrat în posesia sentinței solicitate.
În cadrul judecării recursului, tribunalul a dispus din oficiu atașarea la dosarul cauzei a s.p.nr.2677/27.11.1995 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin nerecurarea d.p.nr.205/13.03.1995 a Tribunalului A., petentul făcând dovada achitării despăgubirilor civile către partea civilă B. G. la care a fost obligat prin aceste hotărâri de condamnare, conform facturii depuse în original la dosar în valoare de 125 lei, respectiv Factura . nr._ din 13.05.2013 și Chitanța . nr._ din 13.05.2013, ambele emise de C.N. Poșta Română SA.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2677/02.11.1994 a Judecătoriei A., definitivă prin d.p.nr. 205/13.03.1995 a Tribunalului A., numitul M. D. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 C.p., cu aplicarea art.41 al.2 C.p.
Prin sentința penală nr. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare, numitul M. D. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 C.p., cu aplicarea art.75 C.p., art.37 lit.a C.p.
Prin sentința penală nr. 58/27.01.2000 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p.nr. 249/05.06.2000 a Tribunalului C.-S., numitul M. D. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art.26 C.p., raportat la art. 208, 209 C.p., cu aplicarea art.37 lit.b C.p.
În fine, prin sentința penală nr. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p.nr.502/23.05.2007 a Tribunalului T., numitul M. D. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art.180 al.2 C.p.
Termenul de reabilitare urmează a fi calculat raportat la pedeapsa cea mai mare aplicată condamnatului, iar curgerea acestuia de la momentul la care se consideră executată ultima pedeapsă aplicată.
Din conținutul și dispozițiile hotărârilor judecătorești, astfel cum au fost expuse mai sus, precum și din fișa de cazier, se retine că executarea ultimei pedepse de 2.500 lei amendă penală de a încetat la data de 03.01.2008, la data când a fost plătită. Termenul de reabilitare calculat potrivit dispozițiilor art.135 al.1 lit. a C.p. este de 4 ani, la care se adaugă jumătate din perioada pedepsei pronunțate, respectiv 1 an și 3 luni. Potrivit dispozițiilor art.136 al. 1 C.p., termenul de reabilitare de 5 ani și 3 luni se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, respectiv la data de 03.01.2008 și rezultă că s-a împlinit în data de 03.04.2013.
Din cuprinsul certificatului de cazier judiciar rezultă faptul că persoana în cauză nu a mai săvârșit alte infracțiuni și nu a mai suferit alte condamnări în perioada ce a urmat executării pedepsei mai sus arătate, până în prezent.
Totodată, condamnatul a făcut dovada achitării cheltuielilor judiciare către stat și, potrivit declarației martorului M. A. C., audiat în fața primei instanțe, de la executarea pedepsei până în prezent, acesta a obținut venituri, fiind angajat în muncă, a avut o bună comportare în societate și în familie și în toată această perioadă nu a creat probleme comunității în care locuiește, dând dovadă de un trai decent.
Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța constată pe de o parte, faptul că în speța de față sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 135 al.1 lit. a și art. 136 C.p., privitoare la împlinirea termenului de reabilitare (5 ani și 3 luni socotit de la data de 03.01.2008 ), condițiile prev. de art. 137 C.p., petentul nemaisuferind vreo condamnare în intervalul prev. de art. 135 lit. a C.p., și-a asigurat existența prin muncă, a avut o bună conduită, nefiind implicat în niciun scandal, a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază întemeiată cererea formulată, astfel că în temeiul art. 385 ind.15 pct. 2 lit d C.p.p., urmează a admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3571 din 10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, a casa sentința recurată și, rejudecând pe fond:
În baza art. 498 C.p.p. și art. 135 lit.a C.p., raportat la art. 136 al.1 și art.137 C.p., va dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului M. D. C. din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2677/02.11.1994 a Judecătoriei A., definitivă prin d.p.nr. 205/13.03.1995 a Tribunalului A.; din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare; din pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 58/27.01.2000 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p.nr. 249/05.06.2000 a Tribunalului C.-S. și din pedeapsa de 2.500 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p.nr.502/23.05.2007 a Tribunalului T..
În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind.15 pct. 2 lit d C.p.p., admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3571 din 10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și, rejudecând pe fond:
În baza art. 498 C.p.p. și art. 135 lit.a C.p., raportat la art. 136 al.1 și art.137 C.p., dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului M. D. C., fiul lui T. și M., născut la data de 29.05.1974, CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinete Asociate de Avocați „I. A. D. – C. A.”, în Timișoara, .. 9, .. T., din:
- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2677/02.11.1994 a Judecătoriei A., definitivă prin d.p.nr. 205/13.03.1995 a Tribunalului A.;
- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4481/22.11.1996 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare;
- pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 58/27.01.2000 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p.nr. 249/05.06.2000 a Tribunalului C.-S.;
- pedeapsa de 2.500 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 3380/04.12.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p.nr.502/23.05.2007 a Tribunalului T..
În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.05.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
I. – G. M.
C.D./I.M./2 ex./16.05.2013
Prima instanță:
G. S. – Judecătoria Timișoara
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
