Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 178/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 178/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T. - SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 178/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2013
Completul de judecată:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: R. H.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpat recurent G. M. I., împotriva sentinței penale nr. 854/ 29 03 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul G. M. I., personal și asistată de apărător ales P. S., cu împuternicire avocațială aflată la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Nemaifiind alte cereri de susținut sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului și casarea încheierii penale nr. 854/29 03 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ . Acesta solicită să se dispună revocarea măsurii de arest preventiv și înlocuirea acesteia cu măsura de liberare sub control judiciar. Să se aibă în vedere circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, luând în considerare faptul că în acea seară s-a produs o încăierare, în urma căreia, inculpatul a luat telefonul de pe jos și l-a dat martorilor. Inculpatul recurent, nu neagă faptul că l-a bătut pe partea vătămată H. N., însă nu l-a tâlhărit. La dosarul au fost depuse toate documentele din care rezultă că, inculpatul este integrat social și respectă toate condițiile liberării sub control judiciar. În circumstanțiere, apărătorul ales arată că, inculpatul are un loc de muncă stabil, are doi părinți care îl întrețin, familia sa are nevoie de sprijinul său și nu are motive să se sustragă de la cercetarea judecătorească.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, motivând că nu sunt întrunite condițiile liberării sub control judiciar.
Inculpatul, având personal cuvântul solicită liberarea sub control judiciar, menționând că, recunoaște că l-a bătut pe partea vătămată, mai arată faptul că nu este reală afirmația că l-ar fi tâlhărit pe acesta, iar martorii au fost împotriva sa.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 854/ 29 03 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art.1608 al.1 C.p.p., s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art. 160 8a al.6 C.p.p., raportat la art.1602 și urm. C.p.p., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul G. M. I., măsură dispusă prin încheierea nr.21.03.2013 a Judecătoriei Timișoara, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/21.03.2013 al Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 26.03.2013 sub nr._, inculpatul G. M. I. aflat în stare de arest preventiv, prin apărător ales, a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar pentru următoarele motive: nu este vreun pericol din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului, nu există nici un motiv să se aprecieze că ar putea săvârși alte infracțiuni sau că ar încerca să influențeze partea vătămată sau martorii cu atât mai mult cu cât declarațiile acestora există la dosarul de urmărire penală.
De asemenea inculpatul a arătat că cererea este admisibilă raportat la condițiile prev. de art.1602 C.pr.pen. și a invocat prevederile art.136 al.2 C.pr.pen., considerând că nu mai este justificată privarea sa de libertate.
În finalul cererii, inculpatul a precizat că are cunoștință de prevederile art._ C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt s-a reținut că: în data de în data de 20.03.2013, în jurul orei 20:00. inculpatul G. M.-I. și martorul F. D. L. se deplasau pe Calea Martirilor din Mun. Timișoara, jud. T.. In dreptul imobilului cu numărul 31, inculpatul l-a observat pe numitul H. N., persoană fără adăpost. S-a apropiat de acesta, l-a lovit cu pumnii în zona feței și i-a sustras dintr-un buzunar un telefon mobil marca Sony Ericsson. In timp ce inculpatul îl agresa pe H. N., martorul F. D. L. a stat în apropiere, fară a contribui în vreun fel la săvârșirea faptei.
La data de 21.03.2012, ora 02,00, în dosarul nr. 3467/P/2013, față de inculpatul G. M. I. a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., măsură confirmată de Procuror potrivit dispozițiilor art. 228 alin. 31 C. pr. pen. prin rezoluția de începere a urmăririi penale din 21.03.2013, ora 09,55.
Prin Ordonanța Poliției Municipiului Timișoara din 21.03.2013, ora 09,35 s-a dispus reținerea inculpatului pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 21.03.2013 ora 09,35, din care se vor deduce un număr de 13,30 ore, cât a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din 21.03.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului G. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., reținându-se că în data de 20.03.2013, in jurul orei 20,00, se afla pe . Timișoara, a deposedat-o prin violenta pe partea vătămata H. N. de un telefon mobil marca Sony Ericson, în urma loviturilor primite partea vătămată suferind leziuni care au necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin încheierea 25/21.03.2013 a Judecătoriei Timișoara s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile, respectiv din data de 21.03.2013, ora 14.10, până în data de 18.04.2013, a inculpatului G. M. I., emițându-se în acest sens mandatul de arestare preventivă nr. 23/21.03.2013.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost motivată pe considerentul că în prezent nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, că nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cererea de față a fost admisă în principiu întrucât s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate privitoare forma și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea, potrivit art.1606 al.1, 2 C.p.p.
Potrivit art.1602 alin.1 și 2 cod procedură penală „(1) liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Din analiza textului de lege menționat anterior rezultă condițiile de fond pe care o cerere de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să le îndeplinească, și anume: infracțiunea să fie săvârșită din culpă sau, în ipoteza unei infracțiuni intenționate, legea să prevadă pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (condiție pozitivă); nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (condiție negativă).
La aceste condiții prevăzute în mod expres de către legiuitor trebuie observat că se adaugă și condiția temeiniciei cererii. Relativ la temeinicia și oportunitatea admiterii în fond a acesteia, se vor face următoarele distincții:
Din prevederile art. 1602 C.p.p rezultă în mod clar faptul că legiuitorul a prevăzut două impedimente obligatorii pentru admiterea unor astfel de cereri și anume existența unor date că este necesar ca inculpatul să fie menținut în stare de arest pentru a fi împiedicat să săvârșească alte infracțiuni sau existența unor date că inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului dacă va fi lăsat în libertate, în celelalte situații existând posibilitatea admiterii raportat la toate circumstanțele cauzei. Astfel, potrivit prevederilor art.160 2 al.1 C.p.p. „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.”
Spre aceeași concluzie, și anume că asupra temeiniciei cererii se pronunță instanța, dacă sunt îndeplinite condițiile admisibilității, conduce și interpretarea textului art. 1608a C.p.p în care sunt enumerate motivele pentru care se poate respinge o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv neîndeplinirea condițiilor legale, netemeinicia sau formularea de către o altă persoană, fără a fi însușită de către învinui/inculpat: „În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de învinuit sau de inculpat, instanța respinge cererea”.
Analizând condițiile mai sus expuse în raport de actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În cazul de față pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.- legea, internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru faptele săvârșite.
Prin urmare, instanța constată că condiția instituită de art.160 ind.2 alin.1 Cpp nu este îndeplinită în speță, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.pen. fiind mai mare de 18 ani.
În ceea ce privește condiția prevăzută de alin.2 al aceluiași articol, este de menționat în primul rând că textul de lege folosește noțiunea de „date” (din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat…..) și nu de mijloace de probă, indicând prin urmare că este suficient să existe informații credibile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să comită alte infracțiuni sau de a obstrucționa desfășurarea procesului penal în situația lăsării în libertate pentru ca solicitarea de liberare provizorie să fie respinsă. Aceste date trebuie însă să rezulte din coroborarea unor mijloace de probă, pentru că în ipoteza contrară soluția de respingere a cererii ar fi arbitrară și nemotivată.
În cauza de față datele din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni de genul celor comise, rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv, declarațiile părții vătămate H. N., declarațiile martorilor F. D. L. și D. L. M., procesele – verbale de prezentare pentru recunoaștere, procesul – verbal din 20.03.2012 încheiat cu ocazia conducerii în teren a martorului D. L. M., dovada de ridicare a bunului sustras de la martorul D. L. M. și dovada de predare a bunului către partea vătămată, precum și faptul că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Instanța apreciază că, raportat la circumstanțele prezentei cauze, nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte
Chiar dacă s-ar trece peste această condiție negativă care nu este îndeplinită în cauză, pe fond instanța apreciază că cererea este neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța constată că motivele care au stata la baza luării arestării preventive subzistă și în continuare, lăsarea inculpatului în libertate, chiar și sub control judiciar reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică incompatibil cu scopul măsurilor preventive, care în cauza de față nu poate fi atins prin aplicarea liberării provizorii sub control judiciar.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în acest caz din împrejurările comiterii faptei, din urmările produse și chiar din conduita inculpatului.
Instanța apreciază că nu poate fi asigurată buna desfășurare a procesului penal cu lăsarea inculpatului în stare de libertate având în vedere starea de pericol pe care acesta o prezintă pentru ordinea publică și care impune menținerea stării de arest în continuare rezultând din împrejurările și modul de comitere al faptei ce face obiectul cauzei, respectiv în timpul nopții, într-un loc public și prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate, ce au necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, lezând atât valorile legate de patrimoniu persoanei, cât și cele privind integritatea corporală a acesteia, dar și de gravitatea acesteia.
Raportat la persoana inculpatului, instanța reține că acesta este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin s.p. nr. 48/19.01.2004 a Tribunalului T., def prin d.p. nr. 2768/21.05.2004 a Î.C.C.j, pentru săvârșirea infr. de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c C.p., arestat preventiv la 03.09.2003, eliberat la 05.09.2006, rest 729 zile, dând dovadă de perseverență infracțională în săvârșirea de fapte de acest gen și prezentând, prin urmare, o periculozitate socială ridicată.
Având în vedere aspectele menționate și împrejurarea că, în cazul infracțiunilor de genul celor săvârșite de inculpat, este cunoscut faptul că cercetarea autorilor în stare de libertate produce opiniei publice un sentiment de insecuritate, instanța constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, această măsură fiind dispusă în condițiile prevăzute de lege.
Față de cele de mai sus, instanța constată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, respectiv: condiția pozitivă - infracțiunea să fie săvârșită din culpă sau, în ipoteza unei infracțiuni intenționate, legea să prevadă pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; condiția negativă – inexistența unor date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, precum și faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și că în cauză nu există acele împrejurări legate în special de persoana inculpatului și de comportarea sa în proces care să nu mai impună în continuare privarea de libertate.
Pentru considerentele expuse, în baza art.160 ind.8a alin.6 Cod procedură penală va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat ca neîntemeiată.
Tribunalul
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul G. M. I., recurs înregistrat la data de 01.04.2013.
Inculpatul G. M. I., prin avocat a susținut pe cale orală motivele de recurs, solicitând casarea sentinței penale nr. 854/ 29 03 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara și în rejudecare, liberarea sub control judiciar al inculpatului recurent.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., instanța constată că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Art. 160 indice 2 alin 1, prevede una din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi întemeiată o cererea de liberare provizorie. Potrivit acestui text liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor …. intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
In mod corect instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită această condiție, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev de art 211 alin 1- alin 2 lit b și c cod penal, infracțiune care este pedepsită cu o pedeapsa având limite intre 5 și 20 de ani.
Art.160 indice 2 alin 2 prevede alte două condiții ce trebuie îndeplinite pentru a se considera întemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit acestui text, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea .
Deși neîndeplinirea uneia din condițiile cumulative indicate in textul art 160 indice 2 cod pr penală este suficientă pentru a justifica respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul observă că, . nu ar fi oportună nici sub aspectul pericolului pe care il reprezintă lăsarea in libertate a inculpatului față de perseverența infracțională a acestui, raportat la alte antecedente penale.
Față de considerentele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge recursul declarat de inculpat recurent G. M. I. ca nefundat.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., se va obliga recurentul la plata sumei de 150 de lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat recurent G. M. I., fiul lui I. și V. M., născut la data de 17.06.1982, în localitatea Timișoara, avand CNP –_, domiciliat în localitatea Timișoara . ., în prezent aflat în stare de arestat preventiv la I.P.J T. – Arest, împotriva sentinței penale nr. 854/ 29 03 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 150 de lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 04 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
M. B. A. C. ȚIRA R. H.
GREFIER
R. M.
Red. M.B./ Tehnored. R.M./ 2 ex./ 05.04.2013
Prima instanță: Jud. Timișoara – Jud. S. L.
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
