Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 269/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 269/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.269/C..
Ședința publică de la 16 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul condamnat Kraiczar E. împotriva sentinței penale nr.1336/01.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu N. Z., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, contestatorul depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea sentinței contestate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată întrucât sunt mai favorabile dispozițiile vechiului cod penal privind aplicarea dispozițiilor concursului de infracțiuni.
Contestatorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației și micșorarea pedepsei.
INSTANTA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1336/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 595 CPP, a admis în parte cererea formulată de petentul condamnat KRAICZAR E., fiul lui F. și M., născut la data de 16.12.1982, în A., jud. A., CNP_, deținut în P. Timișoara.
În temeiul art.4 CP raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.187/2012, a constatat că în concret fapta pentru care a fost condamnat intimatul în temeiul art. 89 alin. 1 din OUG nr.195/2002 prin sentința penală nr. 120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin decizia penală nr. 1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, nu mai este prevăzută ca infracțiune de legea penală.
A constatat că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu-Criș, definitivă prin decizia penală nr. 1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara este mai mică decât pedeapsa rezultantă a acelorași pedepse contopite conform dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b) NCP și art. 16 din Legea nr. 187/2012 și, în consecință, a dispus executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin decizia penală nr. 1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara.
A interzis intimatului condamnat drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b CP, pe durata și în condițiile art. 71 CP.
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș.
A dedus din durata pedepsei rezultante perioada reținerii de 24 de ore din data de 08.04.2013 și perioada executată din 15.11.2013 la zi.
A dispus anularea MEPÎ nr. 144/15.11.2013 emis de Judecătoria Chișinău Criș și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_, condamnatul KRAICZAR E. a formulat contestație în baza art. 595 CPP.
În motivarea contestației, condamnatul a arătat că solicită aplicarea legii penale mai favorabile conform Legii nr. 839/2013, întrucât se consideră îndreptățit să fie beneficiarul acesteia.
Petentul condamnat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.85 al.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a C.p. prin sentința penală nr. 120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara. În temeiul acestei sentințe penale a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.144/15.11/2013 al Judecătoriei Chișineu Criș.
În dovedire, a fost atașat la dosar mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 144/15.11/2013 al Judecătoriei Chișineu Criș; copia sentinței penale nr. 120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin decizia penală nr. 1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara; extrasul din decizia penală nr. 1390/R/14.11.2013; copia sentinței penale nr. 1172/2010 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare la data de 28.06.2010 și fișa cazierului judiciar a petentului condamnat.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin. 2 CPP, proba cu înscrisurile mai-sus menționate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin decizia penală nr.1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, petentul a fost condamnat la:
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP și art.3201 CPP;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP și art.3201 CPP;
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP și art.3201 CPP.
Totodată, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) CP prin sentința penală nr. 1172/09.06.2010 a Judecătoriei A., definitivă prin neapelare la data de 28.06.2010, rezultând două pedepse de 4 ani închisoare și o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare prin executarea alături a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin decizia penală nr. 1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1172/09.06.2010 a Judecătoriei A., definitivă prin neapelare la data de 28.06.2010.
În urma contopirii pedepselor menționate, petentului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
1. cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP și art. 3201 CPP, instanța a constatat că starea de fapt reținută a fost că petentul a condus în data de 22.04.2012 pe DN 79 între localitățile Adea și Chișineu Criș autovehicului Renaul, neînmatriculat, fără a poseda permis de conducere, iar după ce a provocat două accidente de circulație – tamponarea autovehiculului părții vătămate din dosarul de fond, R. G., și răsturnarea cu autovehiculul propriu în șanțul drumului – a părăsit locul fără încuviințarea organelor de poliție. În prezent, potrivit art. 338 alin. 3 lit. a) CP, nu constituie infracțiune de părăsire a locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar daune materiale. Cum în urma accidentelor reținute ca fiind provocate de petent s-au produs doar pagube materiale conform stării de fapt reținute în sentința de condamnare, instanța, în temeiul art. 4 CP, raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a constatat că, în concret, fapta pentru care a fost condamnat intimatul în temeiul art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, prin sentința penală nr. 120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin decizia penală nr.1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, nu mai este prevăzută ca infracțiune de legea penală.
2. cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP și art. 3201 CPP, instanța a constatat că, în prezent, limitele de pedeapsă aplicabile sunt închisoarea de la unu la 3 ani sau amendă, conform art. 334 alin. 1 CP. Prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 CPP, limitele pedepsei devin închisoarea de la 8 luni la 2 ani. Cum pedeapsa aplicată potrivit legii penale vechi este mai mică decât pedeapsa maximă ce poate fi aplicată conform noului Cod penal nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 CP.
3. cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP și art. 3201 CPP, instanța a constatat că, în prezent, limitele de pedeapsă aplicabile sunt închisoarea de la unu la 5 ani, conform art.335 alin.1 CP. Prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 CPP, limitele pedepsei devin închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni. Cum pedeapsa aplicată potrivit legii penale vechi este mai mică decât pedeapsa maximă ce poate fi aplicată conform noului Cod penal nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 CP.
4. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) CP prin sentința penală nr. 1172/09.06.2010 a Judecătoriei A., definitivă prin neapelare la data de 28.06.2010, instanța a constatat că, în prezent, limitele de pedeapsă aplicabile sunt închisoarea de la unu la 5 ani conform art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) CP. Cum pedeapsa aplicată potrivit legii penale vechi este mai mică decât pedeapsa maximă ce poate fi aplicată conform noului Cod penal nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 CP.
Cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor noului Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b) CP, pedeapsa rezultantă ar fi compusă din pedeapsa de 4 ani închisoare (cea mai grea) la care s-ar aplica un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 4 ani aplicată. Astfel, pedeapsa rezultantă ar fi de 5 ani și 4 luni. Cum pedeapsa rezultantă aplicabilă conform legii noi ar fi mai mare decât pedeapsa rezultantă aplicată, instanța, constatând acest fapt, a dispus executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 120/17.09.2013 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin decizia penală nr. 1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termenul prevăzut de lege, contestatorul Kraiczar E., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 09 mai 2014, sub același număr de dosar –_ .
În motivare, contestatorul a arătat că, oricare ar fi calculul aritmetic al instanței, ar fi imposibil să fie vorba de două pedepse de 4 ani și una de 4 ani și 6 luni, considerând că instanța a apreciat eronat pedeapsa rezultantă. Totodată, a mai arătat că, în ceea ce privește s.p.nr.140/17.09.2013 îi pot fi reținute doar 2 pedepse de 1 an închisoare. În concluzie, a solicitat ca instanța să găsească posibilitatea de aplicare a legii penale mai favorabile în sensul de a-i micșora pedeapsa.
Examinând sentința penală contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este fondată, sentința atacată fiind netemeinică în ceea ce privește nereținerea incidenței legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului.
Astfel, tribunalul reține că, potrivit art. 4 C.p., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, iar potrivit art.6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cauză, tribunalul constată că prima instanță a procedat la analizarea aplicabilității dispozițiilor art.4 și 6 C.p. raportat atât la pedepsele individuale, cât și la pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului, stabilind, în mod corect, în ceea ce privește pedepsele individuale, că se impune aplicarea disp. art.4 C.p. în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 89 din OUG 195/2002, în prezent respectiva faptă nemaiîntrunind elementele constitutive ale unei infracțiuni, precum și că nu se impune reducerea niciuneia dintre celelalte pedepse întrucât cuantumul nu depășește limita maximă stabilită de legislația intrată în vigoare la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește însă pedeapsa rezultantă, la stabilirea maximului la care se poate ajunge conform noilor dispoziții legale prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile privind modul de efectuare a operațiunii de contopire, cu consecința stabilirii unui maxim eronat și nereducerii pedepsei rezultate, deși depășea maximul special prevăzut de legea nouă.
Astfel, se observă că în sarcina petentului se rețin două infracțiuni la legea circulației (prev. de art. 85 al.1 din OUG 195/2002 și art. 86 al.1 din OUG195/2002, pentru fiecare dintre acestea fiindu-i aplicată câte o pedeapsă de 1 an închisoare), care sunt concurente și care au fost săvârșite în cursul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin s.p.nr._ a judecătoriei A. (fiind incidentă deci și recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit.a C.p. din 1969).
Noul Cod penal reglementează regimul juridic al concursului de infracțiuni prin art.38 și 39. Conform art.39 alin.1 lit.b C.p., atunci când sunt stabilite mai multe pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
De asemenea, revocarea suspendării sub supraveghe a executării pedepsei este prevăzută în art. 96 al.4,5 C.p., conform cărora în situația în care pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, se revocă suspendarea și se dispune executarea pedepsei, urmând ca pedeapsa principală pentru noua infracțiune să fie stabilită și să se execute potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitate intermediară.
Conform disp. la care se face trimitere - art. 43 C.p. privind modul de stabilire a pedepsei în caz de recidivă, în situația în care este vorba de două sau mai multe infracțiuni concurente săvârșite în stare de recidivă, pedepsele stabilite pentru acestea se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată.
Or, prin aplicarea acestor dispoziții legale la sitația din speță, se observă că pedeapsa rezultantă la care se poate ajunge este de 4 ani și 4 luni închisoare (1 an închisoare+1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 an (4 luni)+3 ani), mai mică deci decât pedeapsa rezultantă în a cărei executare se află petentul, situație ce atrage incidența disp. art.6 C.p..
Ca atare, în baza art.4251 alin.7 pct. 2 lit.a C.p.p., contestația declarată de contestatorul Kraiczar E. va fi admisă, se va desființa în parte sentința atacată și, în rejudecare, în baza art.6 C.p. rap. la art. 38 al.1, art.39 alin.1 lit.b C.p., se va reduce pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr.120/17.09.2013 a judecătoriei Chișinău-Criș, definitivă prin d.p.nr.1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, la 4 ani și 4 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții privind sentinței penale contestate privind aplicarea art.4 C.p. în ceea ce privește infr. prev. de art. 89 al.1 din OUG nr.195/2002, pedeapsa accesorie, deducerea perioadei executate, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat în conformitate cu dispozițiile prezentelor hotărâri și cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct. 2 lit.a C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat Kraiczar E. împotriva sentinței penale nr.1336/01.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința atacată și, în rejudecare:
În baza art.6 C.p. rap. la art. 38 al.1, art.39 alin.1 lit.b C.p., reduce pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului Kraiczar E. prin sentința penală nr.120/17.09.2013 a judecătoriei Chișinău-Criș, definitivă prin d.p.nr.1390/R/14.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, la 4 ani și 4 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate privind aplicarea art.4 C.p. în ceea ce privește infr. prev. de art. 89 al.1 din OUGnr. 195/2002, pedeapsa accesorie, deducerea perioadei executate, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat în conformitate cu dispozițiile prezentelor hotărâri și cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./16.06.2014
PI – jud. Timișoara, jud. N. C.
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Desfiinţare înscrisuri. Art.315 lit. d NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
