Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 31/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 31/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.31/CR
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea contestației declarate de P. de pe lângă judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.369/05.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul condamnat P. S. G., asistat de avocat desemnat din oficiu B. M., din cadrul Baroului T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu depune la dosar delegația pentru asistență juridică obligatorie.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Procurorul pune concluzii de admitere a contestației, desființarea sentinței primei instanțe ca netemeinică și, rejudecând cauza, respingerea cererii de liberare condiționată, urmând a se stabili un termen pentru reînnoirea cererii.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Petentul condamnat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.369/05.02.2014 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 587 C.pr.pen. raportat la art. 59 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, a admis cererea de liberare condiționată formulată cu privire la petentul condamnat P. S. G., aflat în prezent în stare de deținere în P. Timișoara.
A dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr.2520/2013 emis de Judecătoria A., în temeiul sentinței penale nr. 2454/2013 pronunțate de Judecătoria A., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 61 C.pen. din 1969.
În temeiul art.275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art.272 al.2 C.proc. pen., a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 27.01.2014, condamnatul-petent a formulat cerere de liberare condiționată din executarea pedepsei de 6 luni, 861 zile închisoare aplicată prin sentința penala nr. 2454/2013 pronunțată de Judecătoria A..
În motivarea cererii petentul condamnat a arătat, în esență, că solicită liberarea sa condiționată deoarece a depășit fracția obligatorie de 240 zile, în data de 04.02.2013 va intra în comisie a treia oară, a urmat cursuri de calificare, psiho-sociale, cultural-educative, moral-religioase, a muncit, a avut o singură abatere disciplinară în anul 2011.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, in temeiul art. 100 alin.2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare. În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța va face aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Din procesul-verbal al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată nr. J2/_/04.02.2014 rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 04.04.2012, că aceasta urmează să expire la data de 11.02.2015, pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 696 zile, condiție îndeplinită în cazul de față, condamnatul executând un număr de 702 zile, din care 30 zile se consideră executate ca urmare a muncii prestate.
Petentul condamnat a mai fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie și liberat condiționat și se află la a doua analiză.
Instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depusă și o caracterizare privind comportamentul condamnatului pe perioada detenției, din cuprinsul acesteia rezultând că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a prezentat o conduită situațională în raport cu normele penitenciare și s-a adaptat formal la mediul carceral. A fost sancționat disciplinar, sancțiune neridicată în prezent. Nu a fost recompensat. Implicare formală în programe de reintegrare socială. A participat la activități productive în perioada iulie 2012- octombrie 2012. A fost discutat în comisia de liberare condiționată în data de 04.06.2013, respectiv 15.10.2013.
Propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a fost în sensul respingerii sesizării de liberare condiționată, fixând termen de rediscutare după data de 03.02.2015.
Aspectul că petentul este recidivist nu poate constitui singurul motiv pentru a-l priva de posibilitatea de a beneficia de liberare condiționată, atâta timp cât celelalte condiții sunt îndeplinite, această instituție constituind un stimulent pentru orice condamnat, inclusiv pentru cei cu antecedente penale, de a avea o bună conduită în perioada detenției și de a depune eforturi pentru reintegrarea socială, cu atât mai mult cu cât petentul se află la a doua analiză, iar în perioada de amânare nemaiavând sancțiuni disciplinare.
Instanța, reținând aceste împrejurări, a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.59 din C.pen. din 1969, atât cu privire la fracțiunea de pedeapsă executată cât și cu privire la comportarea la locul de detenție a celui condamnat, respectiv condiția referitoare la dovezile temeinice de îndreptare, disciplina, implicarea in activități productive, 174 de zile fiind considerate ca executate ca urmare a muncii prestate.
În aceste condiții, instanța a constatat că scopul educativ și preventiv al pedepsei privative de libertate în cazul condamnatului a fost atins, că deținerea în continuare a acestuia nu mai este necesară, motiv pentru care a dispus liberarea condiționată a condamnatului înainte de executarea în întregime a pedepsei, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 61 C.pen. din 1969.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea fiind înregistrată pe rolul tribunalului T. la data de 19.02.2014 sub același număr de dosar.
În motivarea contestației, s-a arătat că sentința atacată este netemeinică sub aspectul acordării liberării condiționate a petentului, prima instanță apreciind în mod greșit că reeducarea și îndreptarea acestuia se pot realiza și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. S-a precizat că, din interpretarea disp. art.59 al.1 C.p., rezultă caracterul facultativ al acordării liberării condiționate după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, instanța fiind singura îndreptățită să aprecieze asupra oportunității acesteia prin raportare atât la buna conduită a petentului pe perioada de încarcerare, cât și la comportamentul avut anterior încarcerării. În cauză, din înscrisurile depuse la dosar reiese că petentul a prezentat o conduită situațională în raport cu normele penitenciare și s-a adaptat formal la mediul carceral, a fost sancționat disciplinar – sancțiune care nu este ridicată, nu a fost recompensat și a avut o implicare formală în programe de reintegrare socială, și, totodată, se poate observa o perseverență a acestuia în ceea ce privește săvârșirea de infracțiuni. Ca atare, se apreciază că perioada executată nu a fost suficientă pentru ca petentul să-și fi însușit scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât pe viitor să nu mai comită alte fapte infracționale, context în care cererea trebuia respinsă.
Analizând hotărârea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept, în condițiile prevăzute de art.4251 alin.4 rap. la art.416 și art.418 C.p.p., tribunalul constată că contestația parchetului este neîntemeiată, sentința judecătoriei Timișoara fiind legală și temeinică.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Or, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar în fața primei instanțe (procesul-verbal nr. J2/_ din 04.02.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara și caracterizarea petentului), tribunalul constată, așa cum de altfel a reținut și Judecătoria Timișoara, ca fiind în mod evident îndeplinite în persoana petentului la acest moment toate aceste condiții expres prevăzute de art. 59 C.p. - respectiv a fost îndeplinită fracția prevăzută de lege, petentul a fost stăruitor în muncă (are 30 de zile câștig ca urmare a muncii prestate), a dat dovadă de disciplină și de îndreptare(nemaifiind sancționat disciplinar, participând la programe educaționale (program de educație civilă, program de calificare în meseria de tâmplar, program de adaptare la viața instituționalizată), precum și la programe sociale (consiliere socială pentru identificarea de resurse, activități sociale).
Este adevărat că petentul intimat are o sancțiune disciplinară aplicată pentru confecționare și deținere de obiecte interzise, care nu a fost ridicată, însă trebuie observat că respectiva sancțiune a fost suferită în perioada de început a executării pedepsei – respectiv în data de 14.10.2011, ulterior acesta conformându-și comportamentul la regulile mediului carceral. Totodată, trebuie observat că, atât respectiva sancțiune disciplinară, cât și condamnarea la pedeapsa închisorii suferită anterior, cu privire la care a beneficiat de liberare condiționată, au fost avute în vedere și cu ocazia celorlalte două analize (din data de 13.06.2013 și16.10.2013), reprezentând tocmai aspectele pe care s-a întemeiat respingerea respectivelor cereri de liberare condiționată și stabilirea unui termen de rediscutare după data de 13.10.2013, iar apoi după data de 20.12.2013.
Ca atare, ținând cont inclusiv de perioada de amânare de aproape 9 luni deja executată – care a fost proporțională cu împrejurările care au justificat-o –, precum și de faptul că pe parcursul acesteia petentul a avut un comportament bun, participând și la programe sociale, având în vedere și îndeplinirea celorlalte condiții cerute de lege, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că în prezent nu mai există nici un impediment pentru admiterea cererii și liberarea condiționată a petentului condamnat, perioada deja executată fiind suficientă pentru reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scopul pedepsei aplicate putând fi realizat și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Pentru aceste considerente, în baza art.425 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., tribunalul va respinge ca nefondată contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, urmând ca, în baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425 alin.7 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de P. de pe lângă judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.369/05.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./01.04.2014
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
