Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 355/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 355/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 355/R
Ședința publică din 10 iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ț. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent P. A., împotriva sentinței penale nr. 1548/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat oficiu P. R., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond să se dispună liberarea condiționată a condamnatului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, întrucât condamnatul nu a executat fracția necesară pentru liberare condiționată.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arată că are doi copii minori.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1548 din 12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., s-a respins cererea de liberarea condiționată a petentului condamnat P. A., deținut în Penitenciarul Timișoara, și s-a menținut termen de rediscutare a cererii la data de 23.10.2013.
În temeiul art.192 al.1 pct. 3 C.pr.pen., a fost obligat petentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., s-adispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, la data de 04.06.2013 petentul-condamnat P. A., deținut în Penitenciarul Timișoara, a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 7 luni închisoare, pentru infracțiuni la legea circulației.
În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că a executat efectiv peste 2 ani închisoare, nefiind folosit la muncă, iar termenul dispus de Penitenciarul Bistrița este deosebit de mare, în subsidiar, a solicitat micșorarea perioadei de amânare.
Prin adresa nr. J2/_/06.06.2013, Penitenciarul Timișoara a comunicat că petentul condamnat a fost discutat în comisia de propuneri pentru liberare condiționată la data de 27.02.2013 fiind amânat până la data de 23.10.2013 iar ulterior, Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr. 474/20.03.2013 a menținut termenul de amânare fixat de comisia Penitenciarului Bistrița, fixând același termen de rediscutare, după data de 23.10.2013 petentul nedeclarând recurs împotriva sentinței mai sus menționate.
Potrivit art. 59 al. 1 C.pen., după ce a executat două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei; de asemenea, conform disp. al. 2 din art. 59 C.p. în cazul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de durata pedepsei care poate fi considerată potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate .
Analizând situația petentului P. A. prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 474/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ petentului i s-a stabilit un termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată după data de 23.10.2013, motiv pentru care instanța a respins ca fiind prematură cererea de liberare condiționată formulată, cererea urmând a fi reînnoită după data de 23.10.2013, dată fixată anterior de către instanță.
Împotriva sentinței menționare a declarat recurs condamnatul P. A., solicitând admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 3856 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 38514 C.p.p., se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care petentul nu a executat fracția de pedeapsă legal instituită, astfel că nu poate fi liberat condiționat, în raport de împrejurarea că din adresa aflată la fila 9 dosar fond, rezultă că petentul-condamnat prin sentința penală nr. 474/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ i s-a stabilit un termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată după data de 23.10.2013.
Așa fiind, în raport de împrejurarea că nu a fost executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege, se reține că nu există garanția că scopul și funcțiile pedepsei au fost atinse, în sensul că petentul condamnat s-ar fi reeducat și că nu ar mai fi necesară executarea în întregime a pedepsei.
Așadar, față de probele aflate la dosar, se apreciază că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Nu pot fi reținute de instanță în speță, nici susținerile referitoare la familia petentului, întrucât instituția liberării condiționate vizează punerea în libertate a condamnatului din locul de deținere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, în cazul îndeplinirii condițiilor legale prev. de art. 59 C.pen., și nicidecum pentru alte motive.
Față de aceste considerente văzând dispoz. art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat P. A., împotriva sentinței penale nr. 1548/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs; va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat P. A., fiul lui R. și M., născut la data de 04.05.1979 în Sânnicolau M., jud. T., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 1548/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs; dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 iulie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetrițaAnișoara C. ȚiraCernuș DubravcaRamona P.
Red. P.A/R.P.
2 ex/19.07.2013
Primă instanță – E. L. B.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
