Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 746/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 746/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 746/CR
Ședința publică din data de 17.10.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: I. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror C. F..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de contestatorul condamnat B. T. împotriva sentinței penale nr. 3154/29.08.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă contestatorul condamnat B. T. aflat în stare de detenție, personal și asistat de avocat ales C. C. din cadrul Baroului T., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul ales al contestatorului condamnat B. T., avocat C. C., depune la dosar o caracterizare întocmită la data de 15.10.2014 de către ., pe seama contestatorului condamnat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, avocat C. C., solicită admiterea contestației declarate, desființarea sentinței Judecătoriei Timișoara, iar în rejudecare să se dispună admiterea cererii de liberare condiționată a contestatorului condamnat. În acest sens, apărătorul arată că prima instanță a pronunțat o sentință greșită în sensul că nu a avut în vedere motivele invocate de contestatorul condamnat împotriva termenului de rediscutare a cererii sale stabilit de penitenciar și a agravat situația acestuia. Continuând, apărătorul arată că situația contestatorului condamnat a fost discutată în luna august de către Comisia pentru Individualizarea Regimului de executare a Pedepselor Privative de Libertate constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara, iar această comisie a considerat justificată acordarea nou termen de rediscutare de o lună, având în vedere antecedentele penale ale contestatorului condamnat, respectiv faptul că acesta a mai suferit în trecut o condamnare cu suspendarea executării pedepsei, suspendare ce i-a fost revocată, însă prima instanță nu a ținut cont nici de termenul de rediscutare stabilit de penitenciar, nici de practica unanimă a Judecătoriei Timișoara și a Tribunalului T., în sensul că revocarea unei suspendări nu poate constitui motiv de rediscutare. Apoi, apărătorul învederează că trebuie avută în vedere caracterizarea întocmită de penitenciar pe seama contestatorului condamnat și comportamentul avut de acesta pe durata detenției, respectiv faptul că nu a fost sancționat disciplinar, din această caracterizare rezultând că, din contră, a fost evidențiat. Apărătorul arată, în plus, că în perioada amânării contestatorul condamnat a mai primit o recompensă. În aceeași ordine de idei, apărătorul ales arată că potrivit înscrisului depus la dosar contestatorul condamnat a fost repartizat la un loc de muncă fără pază și că a fost apreciat de unitatea la care a fost repartizat.
Totodată, apărătorul solicită a se avea în vedere că fapta pentru care contestatorul a fost condamnat este o infracțiune la regimul rutier care este de mică gravitate.
În ceea ce privește situația personală a contestatorului condamnat, apărătorul arată că acesta are o familie și 2 copii și că în acest moment este o persoană integrată în societate, iar din acest motiv apărătorul solicită să se constate că acesta poate beneficia de liberare condiționată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației arătând că Judecătoria Timișoara a pronunțat o soluție corectă având în vedere că în trecut contestatorul condamnat a mai suferit 2 condamnări pentru două infracțiuni similare.
Contestatorul condamnat, având personal cuvântul, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3154/29.08.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap.la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul B. T. fiul lui O. și L., născut la 27.10.1967 în loc. Probota, județ Iași, CNP_ în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 587 alin.2 C. proc. pen., s-a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 29.11.2014.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 29.07.2014 sub nr. de dosar_, petentul condamnat B. T. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei pe care o executa în prezent.
În motivarea cererii petentul condamnat a arătat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, respectiv faptul ca a executat fracția necesară pentru a putea beneficia de liberare condiționată, a muncit, a participat la cursuri, nu a fost sancționat, fiind recompensat
În drept cererea nu a fost motivată.
S-a atașat procesului-verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că deținutul B. T. a manifestat o conduită adecvata, nu a fost sancționat disciplinar si recompensat de mai multe ori, insa avându-se in vedere faptul că este recidivist, s-a apreciat ca acesta nu poate beneficia de liberare condiționata si s-a fixat un termen de reanalizare la data de 18.09.2014.
Instanța de fond a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Această instanță a analizat prezenta cerere din perspectiva Codului Penal anterior, în condițiile art. 5 din Noul Cod Penal (fiind o lege penală mai favorabilă). Astfel, a constatat că în acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. In cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii si durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii nr. 286/2009, face ca determinarea legii aplicabile sa se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și in art. 5 din Noul Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, instanța de fond a reținut următoarele:
a. În ceea ce privește condiția privind fracția de pedeapsă executată, Judecătoria Timișoara a constatat că această condiție legală este întrunită. În acest sens, a reținut că B. T. a fost condamnat de Judecătoria D. la pedeapsa de 4 ani (1461 zile) închisoare și că potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile. În acest sens, a constatat că el a început să execute pedeapsa la 09.03.2012, iar până în data de 19.08.2014 a câștigat și executat 976 zile (894 zile efectiv executate, 1 zi executată în arest preventiv și 81 zile câștigate pe baza muncii prestate).
b. În ceea ce privește condiția privind stăruința în muncă, Judecătoria Timișoara a reținut că din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului B. T. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a câștigat doar 81 de zile de închisoare considerate ca executate. Astfel, instanța de fond a constatat că și această condiție legală este întrunită.
c. În ceea ce privește condiția privind disciplina pe parcursul executării pedepsei,Judecătoria Timișoara a constatat că și aceasta este îndeplinită întrucât condamnatul nu a fost sancționat disciplinar niciodată pe parcursul executării pedepsei, fiind recompensat de 7 ori cu suplimentarea unor drepturi
d. În ceea ce privește condiția privind dovezile temeinice de îndreptare, Judecătoria Timișoara a constatat că pentru a se confirma îndreptarea condamnatului, chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, se are în vedere comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le încălcase prin săvârșirea faptei și că potrivit caracterizării aflate la fila 18 dosar, pe parcursul executării pedepsei acesta a prezentat o conduită adecvată în raport cu normele penitenciarului și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, reținându-se că a fost recompensat de 7 ori, a participat formal la programe de reintegrare socială și la activități productive în exteriorul locului de deținere începând cu august 2012.
e. În ceea ce privește condiția ca antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare, s-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 302/2012 a Judecătoriei D. pentru săvârșirea infracțiunii la Ordonanța de urgență privind circulația pe drumurile publice și că acesta este recidivist, perseverând în săvârșirea de infracțiuni de același gen, fiind condamnat anterior de încă două ori pentru infracțiuni intenționate.
Apoi, Judecătoria Timișoara a reținut că persoana condamnată se află la prima discutare în comisia pentru liberare condiționată, iar perioada mare rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, au condus la imposibilitatea instanței de fond de a-și crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 07.03.2016.
În aceste condiții, petentul aflându-se la prima analiza, instanța de fond a apreciat că acesta nu îndeplinește cerințele impuse cumulativ de disp. art. 59 C.pen., motiv pentru care s-a considerat că perioada executată nu este suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor.
Pentru aceste considerente, Judecătoria Timișoara a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal contestatorul condamnat, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 26.09.2014, sub același număr de dosar, respectiv_ /3014.
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în fața instanței, în ziua judecății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art.587 al.3 C.p.p., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică sub aspectul respingerii pe fond a cererii, dar nelegală în ceea ce privește termenul de rediscutare a cererii fixat de către instanță.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 V.C.p., cu aplicarea art. 6 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, contestatorul condamnat B. T. trebuia să execute 974 de zile închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 19.08.2014 executase această fracțiune de pedeapsă, în mod corect prima instanță a constatat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât și dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate, în regim deschis, că se află la prima analiză și că este recidivist. Se mai reține că pe parcursul executării pedepsei contestatorul condamnat a prezentat o conduită adecvată și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, că nu a fost sancționat disciplinar, că a fost recompensat de 7 ori cu suplimentarea unor drepturi, că a participat formal la activități de reintegrare socială și că a participat la activități productive în exteriorul locului de detenție începând cu luna august 2012.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 V.C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, deși condiția referitoare la fracția de pedeapsă executată este îndeplinită, contestatorul condamnat a mai suferit anterior o condamnare la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, care îi atrage statutul de recidivist, așa cum rezultă din procesul verbal nr. nr. J2/_ din 19.08.2014 întocmit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara.
Aceste aspecte denotă că persoana condamnată este caracterizată de o perseverență infracțională și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
În ceea ce privește termenul stabilit de prima instanță pentru rediscutarea cererii, respectiv după 29.11.2014, raportat și la perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 07.03.2016, tribunalul constată că acesta este unul ulterior celui fixat de către comisie, și anume, 18.09.2014. În practica instanțelor de judecată s-a apreciat că și în cazul cererilor de liberare condiționată operează principiul non reformatio in pejus, instanța neavând posibilitatea de a agrava situația condamnatului în cererea acestuia, față de dispoziția comisiei constituită în penitenciar, chiar dacă această propunere nu are natură jurisdicțională. În acest sens, sentința prin care instanța de judecată a agravat situația condamnatului, în cererea acestuia, confirmând concluzia de respingere a liberării condiționate și, în același timp, fixând un termen mai mare comparativ cu termenul propus de comisie pentru rediscutarea cererii, cum este cazul și speței de față, este nelegală, fiind pronunțată cu nerespectarea principiului non reformatio in pejus.
Cu privire la termenul fixat de către penitenciar, 18.09.2014, tribunalul constată că acesta este în prezent depășit. Ca atare, va fixa termenul de rediscutare a cererii de liberare condiționată după data de 20.10.2014, apreciind că acesta este unul corespunzător, care permite a se verifica dacă respectivul condamnat a dat dovezi de îndreptare și reeducare și, astfel, răspunde scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 587 al. 2 C.p.p.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., va admite contestația declarată de contestatorul condamnat B. T. împotriva sentinței penale nr. 3154/29.08.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, va desființa în parte sentința penală contestată și rejudecând cauza, în baza art. 587 al.2 C.p.p., raportat la art. 59 V.C.p., va fixa termenul de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului după data de 20.10.2014.
Va menține în rest dispozițiile sentinței contestate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat B. T. împotriva sentinței penale nr. 3154/29.08.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 al.2 C.p.p., raportat la art. 59 V.C.p., fixează termenul de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului după data de 20.10.2014.
Menține în rest dispozițiile sentinței contestate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2014.
Președinte, Grefier,
D. C. I. M.
D.C./I.M./3 ex./24.10.2014
Prima instanță: L. D. – Judecătoria Timișoara
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 810/2014.... → |
|---|
