Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 530/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 530/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.530/C..
Ședința publică din data de 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Brindescu L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat F. S. Z. împotriva sentinței penale nr.2112/10.09.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat: contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu D. A. G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată, fiind îndeplinite condițiile în acest sens, petentul având fracția îndeplinită și dând dovezi de îndreptare.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p., hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală; în mod legal prima instanță a respins cererea și a stabilit un termen de rediscutare la data de 30.11.2015, întrucât scopul educativ nu a fost atins prin executarea fracției minime prevăzute de lege; petentul este la prima analiză, a săvârșit faptele pe care le execută în prezent în cursul termenului de încercare al altei infracțiuni, a avut o implicare formală în activitățile din cadrul penitenciarului, cu obligarea petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul personal, având cuvântul solicită admiterea contestației, arătând că muncește fără pază și a fost recompensat pe timpul detenției.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2112/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 587 alin.2 C.proc.pen.rap. la art.59 C.pen 1969, rap. la art.15 alin 2 din Constituția României, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul F. Ș. Z., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 587 alin.2 C. proc. pen., a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 30.11.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 2 C. proc. pen. a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. P. Ema G.).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2015 sub nr._, petentul condamnat F. Ș. Z., a solicitat liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 4 ani 5 luni și 10 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1222/2014 de către Judecătoria Timișoara.
În motivarea cererii sale petentul condamnat solicită liberarea sa condiționată, arătând faptul că îndeplinește condițiile legale în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare.
În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța va face aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la fracția de pedeapsă executată petentul: F. Ș. Z. a fost condamnat de Judecătoria Timișoara la pedeapsa de 4 ani, 5 luni și 10 zile (1622 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1081 zile. El a început să execute pedeapsa la 28.01.2014, iar până în data de 01.09.2015 a câștigat și executat 1081 zile (582 zile efectiv executate, 375 zile arest preventiv și 124 zile ca urmare a muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului F. Ș. Z. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat 124 zile activități lucrative.
Cu privire la celelalte condiții prevăzute de lege, instanța a reținut că în perioada executării pedepsei, a fost recompensat de 10 ori și nu a fost sancționat disciplinar.
Totodată în privința condiției referitoare la antecedentele penale ale condamnatului se reține din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat a mai fost anterior condamnat de 2 ori, constând într-o condamnare de 1 an cu suspendarea executării pedepsei conform sentinței nr. 147/2009 a Judecătoriei Sânnicolau M., pedeapsă revocată și executată alături cu pedeapsa ce o execută în prezent și o condamnare de 1 an și 8 luni închisoare executată în perioada 11.02._13 cu rest de 233 zile, pedeapsă contopită cu pedeapsa pe care o execută în prezent, aspecte ce demonstrează că scopul educativ și represiv al sancțiunilor aplicate anterior nu a fost atins.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent.
În aceste condiții, petentul aflându-se la prima analiză, perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, fac ca instanța să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 27.06.2017, motiv pentru care se consideră că perioada executată nu este suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap. la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul F. Ș. Z.. În același timp, având în vedere art. 587 alin.2 C. proc. pen, a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 30.11.2015, termen de altfel propus și de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în opinia instanței față de situația petentului condamnat reliefată anterior apreciat ca fiind întemeiat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termenul legal, petentul F. S. Z., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 30.09.2015 sub același număr de dosar.
Contestația nu a fost motivată în scris.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral în fața instanței, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți, și se interpretează prin raportare și la comportamentul anterior al acestuia evidențiat de eventuale antecedente penale.
În ceea ce privește condițiile referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cele ce privesc disciplina și implicarea în activități lucrative și educative de care trebuie să dea dovadă, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
Însă, luând în considerare trecutul infracțional al condamnatului prin raportare și la faptul că acesta se află la prima analiză, acesta suferind anterior o altă condamnare la pedeapsa închisorii cu privire la care a beneficiat inițial de clemența organelor judiciare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, săvârșind ulterior, la scurt timp, mai multe alte fapte penale diferite – care au atras revocarea respectivei suspendări și au determinat executarea cumulată a pedepselor, petentul aflându-se pentru a doua oară în regim privativ de libertate (antecedență care evidențiază cu claritate că acesta are un fond infracțional accentuat), tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent nu a fost suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat, astfel că a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la aceleași considerente, precum și la perioada executată până în prezent și restul rămas de executat, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de 30.11.2015, fixat pentru reînnoirea cererii, apare ca necesar pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat F. S. Z. împotriva sentinței penale nr.2112/10.09.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red.A.C.Ț./Tehnored. V.D.
5 ex./25.11.2015
P.I. – jud. Timișoara – jud.L. debelka
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
