Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 443/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 443/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 443/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T. - SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 443/C.
Ședința camerei de consiliu din data de 14.09.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: R. H.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de d-na procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul B. A. C., împotriva încheierii penale nr.48/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă contestatorul inculpat B. A. C., aflat în stare de arest și asistat de apărătorii aleși P. M., B. G. L. și D. D., cu delegații avocațiale aflate la dosarul cauzei și la dosarul de urmărire penală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, inculpatul menționează că dorește să dea o declarație în fața judecătorului de drepturi și libertăți.
Judecătorul de drepturi și libertăți procedează la audierea inculpatului, conform dispozițiilor art. 225 alin. (7) C. proc. pen., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales P. M., pentru contestatorul inculpat, pune concluzii de admitere a contestației.
Acesta critică încheierea Judecătoriei Timișoara prin care s-a dispus arestarea preventivă pentru netemeinicie și pentru faptul că a fost respinsă cererea formulată în subsidiar, de luare a unei măsuri alternative.
Apărătorul depune la dosarul cauzei, lista de ședință de la Judecătoria Timișoara, arătând că pentru ora 14 a fost anunțată propunerea de arestare preventivă a inculpatului B. A. C., deși, potrivit actelor de urmărire penală, această calitate a dobândit-o abia în jurul orei 19.
Se apreciază că din cauza presiunii publice și a presiunii din partea mass-mediei a fost determinată luarea unei decizii de îndepărtare din colectivitate a unei persoane care nu are antecedente penale.
Apărătorul arată că persoana inculpată nu este la prima poziție de recunoaștere a faptei, având în vedere că acesta a recunoscut și la momentul în care a fost audiat în calitate de martor, iar potrivit dispozițiilor art. 118 C.p.p., o astfel de depoziție nu poate fi avută în vedere după momentul dobândirii calității de suspect sau inculpat.
În opinia apărătorului, trebuie analizate faptele în ansamblul lor și trebuie analizat dacă pentru aceste fapte inculpatul trebuie să stea în stare de arest preventiv pentru următoarele 30 de zile, sau dacă pentru izolarea inculpatului B. de societate se poate lua și o altă măsură preventivă care ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal.
Se arată că nu există riscul ca persoana inculpată să se sustragă de la cercetări și nici nu există indicii că inculpatul dorește acest lucru.
De asemenea, nu este vorba despre o faptă penală care să fi fost săvârșită recent, ci este vorba despre o faptă săvârșită în data de 27 august, iar de la acea dată au trecut două săptămâni.
Apărătorul arată că scopul măsurii preventive nu trebuie confundat cu scopul pedepsei în cadrul procesului penal, ci scopul măsurii preventive este de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale și de a împiedica sustragerea inculpatului de la de la procedurile judiciare care îl vizează.
Ori trebuie analizat dacă măsura preventivă dispusă de către prima instanță a fost mult mai necesară și dacă nu ar fi fost suficient aplicarea unei alte măsuri preventive, având în vedere că în motivarea încheierii Judecătoriei Timișoara s-a arătat că este necesară izolarea inculpatului de societate pentru a nu mai săvârși astfel de fapte.
Apărătorul apreciază că izolarea inculpatului poate fi obținută cu succes și prin plasarea inculpatului în stare de arest la domiciliu, măsură preventivă care este privativă de libertate, în care contactul inculpatului cu societatea este mărginit de imposibilitatea acestuia de a-și părăsi propriul domiciliu, este garantată buna desfășurare a procedurilor judiciare și imposibilitatea inculpatului de a interfera cu bunul mers al anchetei penale, atâta timp, cât prin obligațiile impuse în sarcina acestuia, inculpatul nu va avea posibilitatea de a lua legătura cu martorii și cu partea vătămată, făcând excepție situația în care se dorește împăcarea.
Apărătorul, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, apreciază că această infracțiune nu este deosebit de gravă.
Apărătorul mai arată că, persoana inculpată a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, este o persoana care desfășoară o activitate lucrativă în Belgia, unde are angajați români.
Acestea fiind spuse, apărătorul solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu oricare din măsurile preventive alternative.
Apărătorul apreciază că oricare dintre măsurile alternative ar fi suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și ar fi proporțională cu gravitatea acuzației.
Apărătorul ales D. D., achiesează la concluziile puse de avocatul P. M..
De asemenea, acesta pune concluzii de admitere a contestației, criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, raportat la măsura preventivă dispusă, având în vedere faptul că se putea dispune luarea unei alte măsuri preventive, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Apărătorul arată că persoana inculpată s-a mutat cu partea vătămată R. G., a investit în ea, au fost depuse formele legale pentru ca aceasta să obțină actele în Belgia.
Se mai arată că, după săvârșirea faptei, inculpatul a încercat să se împace cu partea vătămată.
Totodată, se arată că persoana inculpată a fost traumatizată de cele întâmplate, nu s-a ascuns și regretă săvârșirea faptei.
Apărătorul apreciază că măsura arestului preventiv este o măsură mult prea drastică raportat la gravitatea faptei.
Se solicită de către apărător admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una din următoarele măsuri preventive: arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune.
Apărătorul ales B. G. L., pentru contestatorului inculpat, pune concluzii de admitere a contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una din celelalte măsuri prevăzute de lege.
Acesta arată că persoana inculpată nu a încercat să se sustragă de la cercetări, iar la 2-3 ore după săvârșirea faptei, acesta a început să o contacteze pe partea vătămată și pe prietenele acesteia pentru a afla despre starea în care se află.
Apărătorul precizează că persoana inculpată B. este singurul întreținător al familiei, iar tatăl acestuia este bolnav de diabet și este orb.
Totodată, se arată că întreaga familie depinde de activitatea numitului B. A. C..
În final, acesta mai arată că măsura arestului preventiv este cea mai drastică și cea mai grea dintre măsuri.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere ca nefondată a contestației formulate, având în vedere că în mod temeinic s-a apreciat incidența cazului prevăzut de art. 223 alin. 2 C.p.p., existând indicii suficiente că persoana inculpată a săvârșit acte de violență, infracțiune sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii între 6 luni și 5 ani.
De asemenea, raportat la împrejurarea comiterii faptei, evaluarea gravității faptei, raportat la faptul că incidentul s-a produs pe o perioadă îndelungată de timp, aproximativ 22 de ore, raportat la modalitatea de aplicare a loviturilor, prin smulgerea părului din cap și lovirea capului de perete, raportat la faptul că persoana inculpată este cercetată într-un alt dosar, chiar dacă nu a intervenit o condamnare până la acest moment, procurorul apreciază că subzistă starea de pericol pentru ordinea publică, iar măsura arestului preventiv este necesară pentru înlăturarea acestei stări de pericol.
Contestatorul inculpat B. A. C., având personal cuvântul, arată că regretă săvârșirea faptei, dorește să se împace cu partea vătămată și vrea să o ajute în ceea ce privește cheltuielile medicale.
De asemenea, contestatorul arată că are o societate în Belgia unde are angajați, iar absența sa de la societate creează un sentiment de îngrijorare atât față de clienții săi, cât și față de angajații săi.
Totodată, contestatorul arată că lipsa sa de la firma pentru o perioadă de două până la trei luni ar duce la sistarea activității.
Se arată că dorește să vorbească cu G. R., apreciind că o discuție cu aceasta ar putea fi benefică.
În final, contestatorul inculpat mai arată că este singurul întreținător al familiei.
Tribunalul reține contestația spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 48/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 226 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e) și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, privind pe inculpatul B. A. C.- fiul lui M. și A., cu cetățenie româno-belgiană, născut la data de 11.06.1981 în Timișoara, județul T., domiciliat în Belgia, Kortrijk, Pieter Pauwel Rubensplein nr. 25, f.f.l. în Timișoara. ., ., identificat cu CI . nr._/2006/SPCLEP Timișoara și Carte de identitate eliberată de Autoritățile din Belgia-Kortrijk, .-_-67, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin 2 C.p.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 10.09.2015 până la data de 09.10.2015 inclusiv.
A fost respinsă cererea inculpatului formulată prin apărător ales de dispunere a măsurii controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau a arestului la domiciliu, ca neîntemeiată.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile legate de soluționarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul întocmit în data de 10.09.2015, în dosarul cu numărul_/P/2015, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul acestei instanțe, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. A. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin 2 C.p.
În fapt s-a reținut că inculpatul a avut o relație amoroasă cu persoana vătămată R. G., începând cu luna august 2014 și până la data de 27/28.08.2015, timp în care au locuit împreună atât în România, cât și în Belgia, țară în care inculpatul este rezident și are o firmă. În ultima lună, relația dintre cei doi s-a deteriorat.
La sfârșitul lunii iulie 2015, cei doi s-au întors în România, locuind împreună în Timișoara, ., apartament 7.
În dimineața zilei de 27.08.2015, între cei doi au început numeroase discuții, inculpatul reproșându-i persoanei vătămate că l-a înșelat cât timp acesta s-a aflat în Belgia, iar aceasta a locuit singură în apartamentul său (perioadă de aproximativ trei săptămâni în toamna anului 2014 înainte ca persoana vătămată să meargă în Belgia unde se afla inculpatul).
Pe fondul geloziei, inculpatul a început să o lovească pe R. G., în mod repetat, cu palmele, cu pumnii și cu cureaua, pe tot corpul, a dat-o cu capul de pereți de câteva ori și i-a smuls părul din cap, târând-o pe jos. Loviturile alternau cu momente de pauză în care cei doi încercau să vorbească pe tema relației dintre ei.
A doua zi dimineață, în jurul orelor 08:00-09:00, sub pretextul că merge să cumpere țigări și băutură, persoana vătămată a plecat din locuință și, în drum spre magazin, s-a deplasat la locuința martorului I. M. care locuia în apropiere (pe .), sperând că acesta o va putea ajuta.
Persoana vătămată a reușit să ia legătura cu martorii I. M. și B. S. care au condus-o pe aceasta la un centru social pentru femei agresate unde a primit consiliere psihologică, iar ulterior s-au deplasat la Spitalul Municipal unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 1317/31.08.2015 eliberat de către IML Timișoara, persoana vătămată R. G. a suferit leziuni care au necesitat 21 de zile de îngrijiri medicale, prezentând numeroase echimoze de dimensiuni mari pe umeri, brațe, șolduri, fese coapse, traumatism cranio-facial minor cu plagă tăiată, traumatism toracic cu fracturi costale VIII, IX, X, multiple plăgi excoriate toracice posterioare.
S-a reținut că din convorbirile purtate de persoana vătămată și inculpat prin intermediul rețelei de socializare facebook, ulterior săvârșirii faptei, inculpatul B. A. C. a întrebat-o de mai multe ori pe aceasta cum se simte, dacă a fost la spital sau la poliție, pentru a ști ce are de făcut, spunându-i “Tu faci ce crezi de cuviință că e mai bine. Dacă crezi că trebuie să mergi, du-te”. În timpul convorbirilor, persoana vătămată R. G. i-a spus că eventualele discuții trebuiau purtate în ziua de joi și joi noaptea în loc să o fi bătut în halul ăla, replica inculpatului fiind “după ce mi-ai spus tot ce mi-ai spus.. la cum ți-ai bătut joc de mine”.
În susținerea propunerii de arestare, s-a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.223 alin.2 din C.pr.pen., în sensul că există probe care conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpatul B. A. C. a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 din C.pen., pentru care legea prevede maximul pedepsei închisorii de 5 ani, iar lăsarea acestuia în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, din actele dosarului rezultând că inculpatul B. A. C. a comis o infracțiune de o gravitate deosebită, atât prin modalitatea concretă de săvârșire, cât și prin urmările comiterii acesteia.
S-a mai arătat totodată că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2015 din data de 10.09.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de B. A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193, alin. 2 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat, următoarele:
Potrivit art. 202 alin. 1 CPP, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. 3 al art. 202 CPP, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin 2 CPP, „ măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune (…) sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale, a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 223 CPP, măsura arestării preventive poate fi luată față de inculpat dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) să existe probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă (așa cum este definită această noțiune în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul existenței unor date și informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil că inculpatul a săvârșit o infracțiune) una din infracțiunile enumerate la art. 223 alin. 2 CPP sau o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare:
Privitor la această condiție, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a reținut că din materialul probator administrat până în prezent în faza de urmărire penală există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care este în prezent cercetat. Astfel, din declarațiile martorilor B. A. C., I. M., P. B. I., P. M., B. S., înscrisurile cuprinzând convorbirile purtate între persoana vătămată și suspect prin intermediul unei rețele de socializare ulterior comiterii faptei, procesul-verbal de cercetare la fața locului, coroborate cu declarațiile persoanei vătămate R. G., audiată în cauză, se desprinde modalitatea de comitere a faptei de către inculpat, acesta a lovit-o pe persoana vătămată în mod repetat cu palmele, cu pumnii și cu o curea pe tot corpul, a dat-o cu capul de perete de mai multe ori și i-a smuls părul din cap. Declarațiile amintite, la care se adaugă concluziile certificatului medico-legal nr. 1317/31.08.2015, potrivit cărora persoana vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 21 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații, confirmă astfel presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
b) să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzută de art. 16 CPP:
În cauza de față nu au fost identificate la momentul analizării prezentei propuneri cauze care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea urmăririi penale prevăzute de art. 16 CPP.
c) să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea pentru care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat
Sub acest aspect, prima instanță a constatat că prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul PMT-Secția 2 din data de 08.09.2015, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, amenințare și lipsire de libertate, prev. de art. 193, alin. 2, art. 206 și art. 205, alin. 1 Cod penal.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2015 din data de 09.09.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de B. A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193, alin. 2 Cod penal.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2015 din data de 10.09.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de B. A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193, alin. 2 Cod penal.
d) să existe unul din cazurile prev. de art. 223 alin.1 sau alin.2 c.proc.pen.
Raportând această cerință la disp.art. 223 alin.2 C.proc.pen., pe care se întemeiază propunerea de față a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, prima instanță a reținut mai întâi că potrivit textului sus-arătat, măsura arestării preventive poate fi luată și în cazul în care din probe există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune (…)pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Acestor condiții li se adaugă și cele prevăzute în cuprinsul art. 202 C.proc.pen., respectiv ca măsura preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Astfel, în ceea ce privește limita de pedeapsă stabilită de legiuitorul penal în cuprinsul art. 223 alin.2, teza I C.pr.pen., prima instanță a constatat că este îndeplinită cerința în discuție, având în vedere că pedeapsa prevăzută de art. 193 alin.2 C.pen pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda.
Și în ceea ce privește condițiile impuse în art. 223 alin.2, teza a a II-a C.pr.pen., aceea ca privarea de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, precum și pe cele prev. de art. 202 C.proc.pen., s-a apreciat că sunt îndeplinite în cauză.
Prin ordinea publică se înțelege acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, astfel că, ori de câte ori săvârșirea unei fapte penale pune în pericol această ordine publică, organele judiciare trebuie să acționeze prompt pentru înlăturarea stării de pericol. Pericolul concret pentru ordinea publică are un sens mai larg și presupune o rezonanță a faptei în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor astfel de persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Condiția pericolului pentru ordinea publică trebuie analizată în concret, raportat atât la circumstanțele personale ale inculpatului, cât și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, pe baza criteriilor prevăzute expres în cuprinsul art. 223 alin.2 C.proc.pen., respectiv gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care acesta provine, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat că gravitatea faptei săvârșite reiese din împrejurările și din modul de comitere a faptei, aceasta fiind comisă într-un interval de aproximativ 22 de ore, prin lovirea directă și repetată a persoanei vătămate, cu pumnii, palmele și o curea, izbirea acesteia cu capul de perete și smulgerea părului de pe cap. Se reține cu privire la locul săvârșirii faptei că acesta este apartamentul în care locuia inculpatul împreună cu persoana vătămată, loc care prin natura lui făcea imposibilă intervenția altor persoane sau anunțarea organelor de poliție pentru a pune capăt agresiunii.
Inculpatul, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar nu este la primul contact cu legea penală, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C.pen..
Inculpatul aflându-se în postura ca față de acesta să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă a săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe arată disprețul acestuia față de valorile sociale ocrotite de legea penală, în aprecierea judecătorului de drepturi și libertăți lăsarea sa în libertate echivalând cu încurajarea acestuia de a săvârși alte infracțiuni. De asemenea, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare, crearea în rândul opiniei publice sau în rândul unei colectivități determinate a unui sentiment de insecuritate și chiar scăderea încrederii publicului în eficiența actului de justiție și lipsa de reacție promptă a organelor judiciare.
Față de cele arătate, măsura arestării preventive a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzației (atât natura infracțiunii contra integrității corporale, cât și modalitatea de săvârșire ) și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea măsurii, acela de izolare cât mai rapidă a inculpatului de restul societății, pentru a-l împiedica pe acesta să comită, în continuare, infracțiuni de natură similară.
Față de fapta pentru care există suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit-o, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a considerat că interesul individual al inculpatului trebuie să fie subsumat interesului public, în condițiile în care acesta prin conduita sa a dovedit că nu înțelege că drepturile sale trebuie să fie exercitate cu respectarea drepturilor celorlalți actanți ai vieții sociale. O altă măsură preventivă nu apare în cauză ca fiind suficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii ce se presupune a fi comisă de către inculpat.
Pornind de la aceste considerente, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat că propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara cu privire la inculpatul B. A. C., este întemeiată și în consecință în temeiul dispozițiilor art. 226 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e) și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, va admite propunerea de arestare preventivă și va dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 10.09.2015 până la data de 09.10.2015, inclusiv.
Ca urmare a celor arătate, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a respins cererea inculpatului formulată prin apărător ales de dispunere a măsurii controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau a arestului la domiciliu, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul B. A. C., iar cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 11.09.2015, la Tribunalul T..
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au justificat introducerea acesteia fiind dezvoltate doar oral.
Analizând contestația formulată de catre inculpat, prin prisma motivelor invocate, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal apreciază faptul că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că în mod corect judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a reținut că în cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.223 alin.1 C.p.p.
Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, în mod corect judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul B. A. C. să fie implicat în comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, de vătămare corporală, prin care s-au cauzat unei persoane aflate într-o stare evidentă de inferioritate suferințe puternice, indicii care să convingă un observator independent că persoana în cauză este posibil să fi comis acea faptă.
Sub acest aspect, apar ca fiind concludente probele prezentate de către judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță, inclusiv declarația inculpatului dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul T., prin care a recunoscut săvârșirea faptei, probe care atestă împrejurarea că inculpatul, în seara zilei de 27.08.2015 i-a aplicat numitei R. G. lovituri repetate cu pumnii, cureaua și picioarele, a tras victima de păr și a târât-o pe jos până ce i-a smuls părul din cap, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 21 de zile de îngrijiri medicale.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, în mod corect judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Timișoara a apreciat că referitor la persoana inculpatului lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți reține că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață și integritate corporală reprezintă valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a unora dintre drepturile prin care se exprimă personalitatea umană, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Judecătorul de drepturi și libertăți constată că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Or, în prezenta cauză, un asemenea interes este evident. Cu privire la persoana inculpatului există suficiente suspiciuni legate de implicarea lui în comiterea unei fapte extrem de gravă de violență, faptă săvârșită asupra unei persoane aflată într-o evidentă situație de inferioritate.
De asemenea, la stabilirea unei măsuri împotriva inculpatului, trebuie avute în vedere și mijloacele folosite de acesta pentru comiterea faptei. În acest sens se poate observa împrejurarea că dovezile existente la dosarul de umărire penală confirmă existența unei acțiuni concertate a inculpatului îndreptată împotriva victimei, aceasta fiind bătută în mod repetat, . fiind reluată după acordarea unei pauze.
În același sens, judecătorul de drepturi și libertăți va lua în considerare și împrejurarea că inculpatul, deși a constatat care este starea victimei, nu a făcut nimic pentru a-i acorda vreun ajutor, ceea ce imprimă faptei comise un caracter și mai grav, agresarea sălbatică a unei persoane inferioare din punct de vedere fizic și căreia, în principiu, ar fi trebuit să-i acorde protecție, fiind de natură a șoca opinia publică.
Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că natura relațiilor dintre părți, victima putând fi considerată un membru al familiei potrivit legii penale, imprimă faptei inculpatului un caracter și mai grav, sub acest aspect fiind necesară izolarea agresorului de victimă, cel puțin pentru o perioadă de timp.
Ca atare, la luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să țină seama și de dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța europeană admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, având în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele ce formează obiectul prezentului dosar – după o acțiune concertată a inculpatului, în interiorul apartamentului, unde era imposibilă intervenția altor persoane, iar victima se afla în dificultate pentru a solicita vreun ajutor extern, prin aplicarea unor lovituri repetate victimei și prin smulgerea părului din cap, lovituri care în mod inerent au provocat suferințe puternice victimei, și persoana inculpatului – persoană care a recunoscut că și anterior a mai lovit victima, iar în momentul de față este cercetată pentru săvârșirea altei infracțiuni, în mod temeinic și legal judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni prin care se aduce o atingere gravă încrederii cetățenilor în posibilitatea de a-și desfășura viața cotidiană în mod pașnic, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care și judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal consideră că în prezenta cauză se impune arestarea preventivă a inculpatului, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Sub acest aspect, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal consideră că fapta inculpatului de a ataca și lovi în mod repetat o femeie, smulgându-i părul din cap, femeie care poate fi considerată un membru al familiei și căreia ar fi trebuit să-i acorde protecție, este de natură a șoca opinia publică, gravitatea faptei, modul de comitere a acesteia și mijloacele folosite justificând luarea unei măsuri preventive împotriva inculpatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.4251 alin. 7 pct.1 lit. b C.p.p. raportat la art. 204 C.p.p. respinge contestația formulată de inculpatul B. A. C. (fiul lui M. și A., cu cetățenie româno-belgiană, născut la data de 11.06.1981 în Timișoara, județul T., domiciliat în Belgia, Kortrijk, Pieter Pauwel Rubensplein nr. 25, f.f.l. în Timișoara. ., ., identificat cu CI . nr._/2006/SPCLEP Timișoara și Carte de identitate eliberată de Autoritățile din Belgia-Kortrijk, .-_-67, CNP_) împotriva încheierii nr. 48/10.09.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 14.09.2015.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, R. H. | GREFIER, R. M. |
Red. R.H.
Tehnored.R.M. /17.09.2015
4 exemplare: 1 ex. s.m., 2 ex. .> Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător B. A. C.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 810/2014.... | Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
