Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 753/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 753/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 30-12-2014 în dosarul nr. 753/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 753/PI
Ședința din Camera de Consiliu din data de 30 decembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: A. C. ȚIRA
GREFIER: I. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol pronunțarea asupra plângerii formulate de petenta A.J.F.P.-T. împotriva ordonanței nr.1012/P/2012 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T. la data de 12.06.2014, menținută prin ordonanța nr.451/II/2/2014 a P.-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 07.085.2014 a fost înregistrată pe rolul tribunalului T. sub nr._, plângerea formulată de petenta petenta A.J.F.P.-T. împotriva ordonanței nr.1012/P/2012 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T. la data de 12.06.2014, menținută prin ordonanța nr.451/II/2/2014 a P.-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
În motivarea plângerii, s-a arătat că soluția prim-procurorului, cât și soluția procurorului prin care s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce privește reprezentanții . SRL pentru săvârșirea infr. de evaziune fiscală, prev. de art. 4 și art.9 alin.1 lit.a,f din Lg. 241/2005, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale respectivelor infracțiuni, sunt neîntemeiate. S-a precizat că motivarea în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art 9 alin. 12 lit. f din Legea 241/2005, respectiv latura subiectivă, deoarece nu a rezultat fără echivoc faptul că reprezentanții legali ai societății au dorit împiedicarea sau sustragerea de la control fiscal prin stabilirea sediului social in localitatea Carani nr. 1-2, un argument suplimentar fiind și faptul ca societatea nu a mai depus declarații fiscale din anul 2007, este neîntemeiată în condițiile în care reprezentanții legali ai societății aveau obligația asigurării funcționarii societății la sediul declarat de o manieră continuă, obligație care rezultă din prevederile OMF 3055/2009 si cele ale OMFP nr. 2239/2011 prin care continuitatea activității societăților comerciale este enunțată cu rang de principiu, iar faptul ca societatea nu a mai depus declarații fiscale din anul 2007 reprezintă un aspect agravant, iar nu unul care să justifice clasarea cauzei. Intenția reprezentanților societății în comiterea infracțiunilor prevăzute de Legea 241/2005 rezulta și din faptul că aceste persoane nu au respectat obligațiile declarative legale la termenele legale, dar nici ulterior, obligația de a declara taxele si impozitele datorate bugetului de stat având caracter de continuitate, până la încetarea societății prin radiere din Registrul Comerțului.
Totodată, referitor la motivarea în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.4 si 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, având în vedere că făptuitoarea nu a luat la cunoștință invitațiile transmise de organul fiscal pe adresa sediului declarat al societății, petenta a arătat că este un fapt evident că, atunci când o persoană intenționează să se sustragă oricărui control, declară un sediu fictiv sau acesta devine fictiv prin neîndeplinirea obligației de a actualiza datele cu privire la sediul social al societății, prin depunerea unei declarații în termen de 15 zile la Registrul Comerțului, așa cum prevede Legea 31/1990 a societăților comerciale. Faptul că persoana nu a recepționat invitația făcută de organele fiscale este o consecința directă a neîndeplinirii cu intenție a acestei obligații.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul T. sub nr.1012/P/2012, DGFP T. – actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții A. J. H., asociatunic al . SRL, și K. Reinhard F., administratorul respectivei societăți, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 4 și art.9 lit.a și f din Lg. 241/2005 întrucât, cu ocazia unui control încrucișat având ca obiective verificarea realității și legalității relațiilor comerciale derulate de respectiva societate cu . în baza facturilor nr._/24.03.2006 și nr._/25.09.2006, s-a constatat că societatea nu mai funcționează la sediul social declarat, nu s-a putut lua legătura cu reprezentanții societății, iar aceștia nu au pus la dispoziția organelor fiscale documentele și evidențele societății în termen de 15 zile de la transmiterea invitației în acest sens, sustrăgându-se astfel de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale.
În urma cercetărilor efectuate, P. de pe lângă Tribunalul T. a emis ordonanța nr.1012/P/2012 din data de 12.06.2014, prin care s-a dispus, în temeiul art. 315 alin.1 lit.b C.p.p., raportat la art.314 alin.1 lit.a C.p.p. și art.16 alin.1 lit.a C.p.p., clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile prev. de art.4, art.9 alin.1 lit.a și f din Lg. 241/2005, cu aplic. art.33 lit.a C.p. din 1969 și alin.5 C.p.
Respectiva soluție a fost fundamentată de procuror pe concluziile referatului cu propunere de clasare întocmit de organul de cercetare penală, apreciindu-se, în esență, că din verificările efectuate a reieșit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit.f din Legea nr. 241/2005, lipsind latura obiectivă și subiectivă a acesteia întrucât s-a dovedit că documentele pe baza cărora s-a stabilit sediul societății ." SRL sunt reale, societatea a fost declarată inactivă din anul 2007 și la data efectuării controlului de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T., respectiv 24.10.2012 nu s-a stabilit că această societate ar fi desfășurat activitate la o altă adresă. Totodată, s-a apreciat că lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prev. și ped. de art. 4 din Legea 241/2005, întrucât din actele existente la dosar s-a stabilit că persoana invitată nu a luat cunoștință în scris de somația trimisă de organele fiscale, ceea ce conduce la ideea că în speță nu putem vorbi de un refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale și evidențele societății în vederea efectuării verificărilor fiscale. În același timp, s-a mai considerat că în cauză nu subzistă nici infracțiunea prev. și ped. de art. 9 alin.l lit. a din Legea nr. 241/2005 raportat la lipsa de activitate a societății și obiectul de activitate al acesteia.
În concluzie, s-a apreciat că faptele sesizate de DGFP T. nu există în modalitatea prezentată în actul de sesizare și cu privire la care s-au efectuat cercetări în prezentul dosar.
Respectiva ordonanță a fost menținută prin ordonanța nr.451/UU/2/2014, prin care prim-procurorul Parchetului de pe lângă tribunalul T. a respins plângerea formulată de petentă ca nefondată.
Procedând la examinarea ordonanței atacate prin raportare la dispozițiile legale incidente și la actele efectuate în cauză, instanța constată că plângerea formulată în cauză este fondată, soluția pronunțată de procuror fiind netemeinică.
Potrivit disp. art. 285 C.p.p., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. De asemenea, potrivit art.99 C.p.p., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Regulile care trebuie sa ghideze activitatea organului judiciar sunt exprimate de principiul oficialității, potrivit căruia actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel, precum și de principiul aflării adevărului și principiul rolului activ, potrivit cărora, în desfășurarea procesului penal, organele judiciare trebuie să dea dovadă de rol activ în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată că organele de urmărire penală și-au încălcat obligațiile mai sus amintite, soluția de clasare fiind dispusă fără a se efectua acte de cercetare penale concludente și utile în cauză.
Procurorul s-a limitat să rețină că faptele nu există întrucât documentele pe baza cărora s-a stabilit sediul societății sunt reale, societatea a fost declarată inactivă din anul 2007, nu s-a stabilit că aceasta ar fi desfășurat activitate la altă adresă și nici că persoana invitată ar fi luat cunoștință de somația trimisă de organele fiscale, nefăcându-se astfel dovada refuzului nejustificat al reprezentantului societății de a se supune controlului și nici intenția acestuia de a se sustrage de la verificări.
Organele de urmărire penală nu au luat însă în considerare contextul în care societatea a fost declarată inactivă, respectiv în anul 2009 ca urmare a faptului că reprezentanții legali ai acesteia nu au mai îndeplinit obligația legală de depunere a declarațiilor fiscale din anul 2007, operațiunea realizându-se din oficiu de către organele fiscale, iar nu ca urmare a vreunei cereri de suspendare a activității formulate de reprezentanți, context în care respectiva împrejurare nu poate face prin ea înseși în niciun fel dovada faptului că societatea nu ar fi mai prestat activitate (ci doar că nu a mai declarat activitatea derulată).
În același timp, nu au avut în vedere nici faptul că la dosarul cauzei se află procesul-verbal încheiat la data de 24.10.2012 de către organele fiscale, în cuprinsul căruia se arată că societatea . SRL Cărani nu funcționează la sediul social declarat, documentele financiar-contabile ale societății nu au fost păstrate în acest loc și nici nu a fost găsit nici un reprezentant legal al societății, fapt ce a condus, în mod evident, la imposibilitatea efectuării verificărilor financiare, precum și procesul-verbal întocmit la data de 26.06.2013 de organul de cercetare penală, din cuprinsul căruia reiese că la respectivul sediu funcționează un alt chiriaș – . SRL, având ca obiect de activitate produse de panificație, funcționarul economic al acestuia necunoscând dacă . SRL ar fi avut sediul acolo și neexistând nici un contract de închiriere raportat la respectiva societate.
Or, potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală simpla sustragere de la efectuarea verificărilor financiare prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
În acest context, procurorul nu a analizat în niciun fel în ce măsură subzistă această infracțiune atâta timp cât la dosarul de urmărire penală există o adresă a ORC T. cu privire la sediul declarat al . SRL, sediu la care, potrivit procesului verbal de constatare, funcționează o altă societate. În ceea ce privește considerațiile procurorului legat de caracterul real al documentelor folosite la declararea sediului social, instanța costată că acest aspect nu prezintă niciun fel de relevanță pentru existența faptei, aceasta neimpunând folosirea unor documente falsificate, ci nefuncționarea în fapt la sediul declarat.
În continuare este de menționat faptul că organele fiscale au trimis administratorului societății o invitație, solicitându-i acestuia să se prezinte cu documentele financiar-contabile în vederea efectuării controlului fiscal. Este adevărat faptul că dovada de comunicare atestă faptul că reprezentantul societății nu a fost găsit la adresa indicată, însă acesta nu poate invoca propria culpă pentru a beneficia de protecția legii în condițiile în care numitul K. Reinhard F., în calitate de administrator al . SRL, avea obligația de a comunica instituțiilor abilitate orice schimbare în ceea ce privește sediul social al firmei.
Susținerile organului de urmărire penală potrivit cărora în această situație nu există nici un refuz nejustificat de a prezenta organelor fiscale documentele solicitate nu pot fi acceptate. În condițiile în care reprezentanții societății comerciale aveau obligația asigurării funcționării societății la sediul declarat de o manieră continuă, organele de cercetare penală aveau obligația de a întreprinde demersurile necesare identificării persoanei în cauză în vederea audierii sale pentru a putea constata dacă există sau nu motive întemeiate în ceea ce privește neprezentarea în fața organelor fiscale pentru a se supune controlului.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că nu au fost efectuate nici un fel de verificări raportat la existența sau nu a infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit.a din Lg. 241/2005, reținându-se că societatea nu ar fi prestat activitate, deși organele fiscale fac referire la existența a două facturi fiscale care ar atesta anumite relații comerciale cu . (nr._/24.03.2006 și_/25.09.2006), acestea fiind cele care au stat la baza declanșării controlului fiscal.
Pentru aceste considerente, în baza art.341 alin.6 lit.b C.p.p., plângerea formulată de petenta AJFP T. va fi admisă, iar ordonanța de clasare nr.1012/P/2012 din data de 12.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. va fi desființată, urmând a se dispune trimiterea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul T. în vederea începerii și completării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.4 din Lg. 241/2004 și art. 9 al.1 lit.a, f din Lg.241/2005.
Cu această ocazie organele de urmărire penală vor proceda la identificarea numiților A. J. H. și K. Reinhard F. și la audierea acestora, eventual prin intermediul unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală, pentru a lămuri aspectele legate de nefuncționarea societății comerciale la sediul declarat, neprezentarea la controlul realizat de organele fiscale, nedepunerea declarațiilor fiscale, precum și de locul unde se găsesc documentele contabile ale societății și punerea acestora la dispoziție organelor penale.
De asemenea, organele de urmărire penală vor proceda la efectuarea de verificări pentru a stabili dacă la . SRL a desfășurat vreodată activitate la sediul declarat la ORC T. și pentru a fi lămurite împrejurările în care s-a încheiat contractul de comodat, prin solicitarea de relații de ., comodantul, prin audierea reprezentanților acesteia, a numitului B. D. (persoana care s-a ocupat de înființarea societății) și inclusiv prin audierea unor vecini dacă acest lucru va apărea ca fiind necesar.
Nu în ultimul rând, raportat la cele două facturi fiscale care ar atesta anumite relații comerciale cu . -nr._/24.03.2006 și_/25.09.2006 -, se vor face verificări raportat la natura respectivelor operațiuni comerciale și declararea veniturilor obținute la organul fiscal competent, în măsura în care era vorba de venituri impozabile sau taxabile.
În temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.341 alin.6 lit.b C.p.p., admite plângerea formulată de petenta AJFP T. împotriva ordonanței de clasare nr.1012/P/2012 din data de 12.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin ordonanța nr.451/II/2/2014 din data de 23.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Desființează ordonanța atacată și trimite cauza la P. de pe lângă Tribunalul T. în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.4 din Lg. 241/2004 și art. 9 al.1 lit.a, f din Lg.241/2005.
În baza art. 275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 30.12.2014.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,GREFIER,
A. C. ȚIRA I. M.
A.C.Ț./I.M.
5 ex./09.02.2015
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 61/2015.... → |
|---|
