Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi urmă. C.p.. Decizia nr. 774/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-12-2012 în dosarul nr. 774/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 774/2012
Ședința publică de la 05 Decembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: I. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent N. M. împotriva sentinței penale nr.2141/03.08.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul recurent, asistat de avocat ales B. V., care depune delegație avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul petentului recurent depune la dosar chitanța . nr._, care reprezintă dovada achitării sumei de 10 lei, diferența neachitată din cheltuielile judiciare. Cu privire la despăgubirile civile, învederează instanței că nu dețin dovezi în acest sens întrucât nu au fost achitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul petentului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de reabilitare. Dorește să învedereze instanței împrejurarea că clientul său se află în imposibilitate de a achita despăgubirile civile întrucât are o situație financiară deosebit de grea, și totodată trebuie avut în vedere că nici părțile civile nu au făcut demersuri pentru a le recupera și consideră că dacă au trecut 3 ani de la data rămânerii hotărârii definitive, acestea sunt prescrise. Totodată învederează instanței că petentul are o familie compusă din 3 copii, dintre care unul este handicapat, concubina sa nu are loc de muncă, el este singurul întreținător al familiei și nu poate să achite despăgubirile civile la care a fost obligat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Petentul recurent solicită admiterea recursului și reabilitarea sa întrucât nu se poate angaja datorită cazierului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2141/03.08.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 498-499 C. pr. pen. rap. la art. 135 alin. 1 lit. b și art. 137 C. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul N. M., iar în temeiul art. 192 alin. 2 C. pr. pen. a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 06.04.2012 sub nr._, condamnatul N. M. a solicitat instanței să pronunțe reabilitarea sa pentru condamnările pe care le-a suferit.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că a suferit mai multe condamnări succesive executând pedepsele aplicate, ultima, de 5 ani și 4 luni închisoare, fiind dispusă prin sentința penală nr. 2801/ 29.09.1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 726/R/19.07.2000 a Curții de Apel Timișoara; a mai arătat că de la data executării și până în prezent nu a suferit alte condamnări, având asigurată existența prin muncă și, de asemenea, o bună conduită fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 135 C.pen.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 137 C. pen., art. 494- 498 C. pr. pen.
În susținerea cererii, petiționarul a depus la dosarul cauzei certificatul de cazier judiciar nr._ din 28.02.2012 (fila 4), copiile certificatelor de naștere ale minorilor N. M. D., Hizo Mander R. și Palicsak Annita Dolores Ș., adeverință de angajat emisă de . și chitanța nr._ in valoare de 176 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În exercitarea rolului activ reglementat de dispozițiile art. 4 C. pr. pen. și apreciind că sunt utile justei soluționări a cauzei, în baza art. 496 C. pr. pen., instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de cazier judiciar actualizată a condamnatului (filele 10-11), a copiilor sentințelor penale prin care acesta a fost condamnat, cu mențiunile aferente privind data si modalitatea rămânerii definitive, solicitând informații cu privire la achitarea despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare la care condamnatul a fost obligat.
Examinând actele dosarului, raportat la cererea condamnatului, instanța a reținut următoarele:
1.Prin sentința penală nr. 96/15.08.1989, definitivă prin decizia penală nr. 326/ 1989 a Tribunalului M. Teritorial București, Tribunalul M. Cluj a dispus condamnarea inculpatului N. M. la pedepasa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. 1, art. 321 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.; s-a mai dispus obligarea sa la plata sumei de 66,15 lei și în solidar cu coinculpatul T. V. la plata sumei de 485,04 lei, despăgubiri civile către UM_ B., precum și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în cuantum total de 900 lei (400 lei la fond + 500 lei la recurs).
Pedeapsa a fost executată în perioada 01.08._90, când condamnatul a fost liberat cu un rest neexecutat de 1293 zile; ulterior, prin Decretul Lege nr. 3/1990 al FSN, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 239 C. pen fiind amnistiată, iar cea prev. de art. 321 alin. 1 C. pen. fiind grațiată.
2.Prin sentința penală nr. 826/17.08.1990 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă pin decizia penala nr. 456/ 04.02.1991 a Tribunalului T., petentul N. Marincă a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 208, art. 209 lit. a, c și g C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.; în baza art. 4 din Decretul Lege nr. 23/1990 s-a dispus revocarea grațierii pentru restul de pedeapsa de 1293 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 96/1989 a Tribunalului M. Cluj, urmând ca acesta să fie executat alături de pedeapsa de 2 ani aplicată, pedeapsa finală de executat fiind de 2 ani și 1293 zile închisoare. S-a mai dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650 lei (fila 41).
Pedeapsa astfel dispusă a fost executată în perioada 23.02._93 când condamnatul a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă neexecutat de 2 ani și 3 luni închisoare.
3.Prin sentința penala nr. 3686/08.12.1993, rămasă definitiva prin neapelare la data de 04.01.1994, Judecătoria Timișoara a dispus condamnarea inculpatului N. Marincă la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și, în baza art. 61 alin. 1 C. pen., revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsa de 2 ani si 3 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr. 826/1990 a Judecătoriei Timișoara; s-a mai dispus obligarea condamnatului la plata sumei de 900 DM sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății, către partea civilă G. I. cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (filele 13-15).
Această pedeapsă a fost executată în perioada 01.10._95, când condamnatul a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă neexecutat de 160 zile.
4.Prin sentința penala nr. 4080/28.10.1996 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.11.1996, petiționarul N. Marincă a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an si 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 lit. e C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a C.pen. și revocarea liberării condiționate a condamnatului pentru restul de pedeapsa de 160 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicata prin sentința penala nr. 3686/1993 a Judecătoriei Timișoara; s-a mai dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 180.000 lei către partea civilă R. M. cu titlu de pretenții și la plata sumelor de 80.000 lei și 50.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și, respectiv, onorariu avocat către Baroul T. (fila 20).
5.Prin sentința penala nr. 3746/ 07.10.1996 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23.12.1996, petentul N. Marincă a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. c, e, g C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 37 lit. b C.pen.; s-a mai dispus condamnarea petiționarului la plata despăgubirilor civile de 200.000 lei către Coșergan I. și de 400.000 lei către B. I., precum și la plata sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat și 50.000 lei către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat (fila 18).
6.Prin sentința penală nr. 370/03.02.1997 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.02.1997, petentul N. Marincă a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 37 lit. b C.pen, art. 215 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. și obligarea sa la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (fila 44).
Pedepsele anterior menționate (punctele 4-6) au fost contopite prin sentința penală nr. 1000/ 1997 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia penală nr. 648/11.08.1997 a Tribunalului T. în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
7.Prin sentința penala nr. 1302/ 03.02.1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitiva prin neapelare la data de 29.04.1998, petentul N. Marincă a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. ,209 alin. 1 lit. a, c, e, g C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen, art. 41 alin. 2 și art. 13 C.pen. și obligat să plătească suma de 200.000 lei, despăgubiri către partea civilă Ciciniac D. și suma de 700.000 lei, cu același titlu, către Farka S.; de asemenea, s-a dispus obligarea condamnatului, în solidar cu coinculpatul C. F. la plata sumei de 700.000 lei- despăgubiri civile către M. G. și în solidar cu coinculpatul T. I. la plata sumelor de 400.000 lei către P. L. și 200 DM și 70.000 lei către C. C., cu titlu de despăgubiri civile. Totodată, s-a dispus obligarea petiționarului la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (fila 28).
Prin sentința penală nr.2145/1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.06.1998, s-a dispus contopirea acestei pedepse cu cele contopite de aceeași instanță prin sentința penală nr. 1000/1997 în pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare, care a fost executată de condamnat în perioada 06.03._98, când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă neexecutat de 920 zile.
8.Prin sentința penală nr.2801/29.09.1999 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la 19.07.2000 prin decizia penala nr. 726/19.07.2000 a Curții de Apel Timișoara, petentul N. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani si 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 41 alin. 2 C.pen, în temeiul art. 61 C.pen, dispunându-se revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsa de 785 zile închisoare rămas neexecutat din pedepsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr. 2145/1998 a Judecătoriei Timișoara. Prin aceeași hotărâre, s-a mai dispus obligarea petiționarului, în solidar cu coinculpații U. și P. la plata sumei de 6.054.328 lei către partea civilă . SA și a sumei de 20.000.000 lei către partea civilă . solidar cu coinculpatul U. la plata sumei de 3.700.000 lei către partea civilă . și 1.553.509 lei către ., toate cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (fila 32).
Pedeapsa dispusă a fost executată efectiv de condamnat în perioada 08.02._02 când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 573 zile.
Cu chitanța depusă la dosarul cauzei, instanța constată că petiționarul condamnat N. M. a făcut dovada achitării parțiale a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin hotărârile judecătorești anterior menționate, respectiv a sumei de 176 lei din totalul de 1.841.700 lei ROL; totodată, se va reține că acesta nu a făcut dovada achitării, nici măcar parțiale a despăgubirilor civile la care a fost obligat, de asemenea, prin hotărârile judecătorești menționate în cele ce preced.
Condamnatul N. M. locuiește în mun. Timișoara unde este angajat la ., iar de la ultima condamnare menționată, a cărei reabilitare o solicită alături de celelalte, nu a săvârșit alte fapte de natură penală.
În aceste condiții, instanța reține că cererea de reabilitare formulată întrunește condițiile de formă reglementate de dispozițiile art. 495 alin. 2 C. pr. pen.
Pe fond, prima instanță a reținut că instituția reabilitării privește persoana condamnatului, iar nu fiecare dintre condamnările pe care acesta le-a suferit, astfel că, în cazul în care dintre pedepsele aplicate aceleiași persoane, unele sunt susceptibile de reabilitare de drept, iar altele de reabilitare judecătorească, reabilitarea de drept nu operează, urmând să se aplice dispozițiile legale care reglementează reabilitarea judecătorească, iar în cazul unei pluralități de condamnări succesive, termenul după expirarea căruia condamnatul poate fi reabilitat este acela prevăzut de lege pentru pedeapsa cea mai grea și curge de la data la care a luat sfârșit executarea ultimei pedepse.
Continuând raționamentul, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 135 alin. 1 lit. b) C. pen., care stipulează că „condamnatul poate fi reabilitat la cerere… în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate” sub cerința îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 137 alin. 1 C. pen., iar „termenele prevăzute în art. 135 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale…”., astfel cum dispune art. 136 lit. a C. pen., precum și decizia nr. 3/2009 a ÎCCJ care statuează că termenul de reabilitare se socotește în raport de pedeapsa cea mai grea care intră în componența pedepsei rezultante ca urmare a cumulului aritmetic.
Pedeapsa principală aplicată condamnatului este de 5 ani și 4 luni închisoare, iar termenul de reabilitare, calculat conform art. 135 alin. 1 lit. b) C. pen. este de 5 ani, la care se adaugă încă 2 ani și 8 luni, deci un interval de timp total de 7 ani și 8 luni.
Curgerea termenului se calculează de la data de 07.06.2004 (data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, astfel cum este stabilită de prev. art. 61 C. pen.), astfel că, potrivit art. 154 C. pen., termenul s-a împlinit la data de 06.02.2012.
Potrivit art. 137 C. pen., cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut de art. 135 C. pen; b) își are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste […]; c) a avut o bună conduită; d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau când instanța constată că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărârea de condamnare. Totodată, instanța a reținut și dispozițiile 499 C. pr. pen. potrivit căruia atunci când se constată că nu este îndeplinită condiția de la art. 135 lit. d) C. pen., dar aceasta nu se datorează relei-voințe a condamnatului, se poate dispune reabilitarea.
Astfel, analizând incidența acestor dispoziții legale în cauză, instanța a constatat că petiționarul N. M. nu a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărârile penale de condamnare și nici nu a făcut dovada renunțării părților civile la aceste pretenții, deși i-au fost acordate mai multe termene de judecată în acest sens; instanța nu a avut în vedere susținerea condamnatului cu privire la imposibilitatea achitării lor, apreciind-o ca neîntemeiată în condițiile în care nu a fost dovedită și a reținut că, având loc de muncă, petiționarul N. M. avea posibilitatea achitării lor, fiindu-i imputabilă pasivitatea și lipsa de voință în a achita orice sumă față de părțile civile– indiferent de cuantum – din daunele materiale la care a fost obligat.
Așa fiind, constatându-se că în speță termenul de reabilitare s-a împlinit, nefiind însă îndeplinite condițiile prev. de art. 137 alin. 1 lit. c și d C. pen. care impun existența bunei conduite și a achitării în întregime a despăgubirilor civile, în temeiul art. 498- 499 C. pr. pen. rap. la art. 135 alin. 1 lit. b și art. 137 C. pen., cererea ce formează obiectul prezentului dosar a fost apreciată ca neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, petentul N. M., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 23.10.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține că reabilitarea judecătorească reprezintă mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat pe plan juridic, în societate, având ca efect încetarea interdicțiilor, decăderilor și incapacităților ce rezultă din condamnare. Reabilitarea judecătorească este reabilitarea ce se acordă, la cererea fostului condamnat, de către instanța de judecată, în urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește aceste condiții, din coroborarea disp. art. 135-137 C.p., rezultă că reabilitarea judecătorească se acordă în cazul în care: 1). s-a împlinit termenul de reabilitare prev. de art. 135 C.p.; 2). în acest termen petentul nu a suferit o nouă condamnare; 3). are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste; 4). a avut o bună conduită; 5). a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea civilă a renunțat la despăgubiri, sau când instanța constată că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărârea de condamnare.
Conform alin.2 al aceluiași articol se poate dispune reabilitare și atunci când nu este îndeplinită condiția de la lit. d), dar aceasta nu se datorează relei voințe a condamnatului.
Or, prin raportare la materialul probatoriu administrat în cauză, tribunalul constată, la fel ca și prima instanță, că, deși primele 4 condiții pentru acordarea reabilitării judecătorești sunt îndeplinite în privința inculpatului, nu este însă îndeplinită cea de-a 5-a condiție pentru a se putea acorda reabilitarea judecătorească, la dosar neexistând nicio probă în sensul achitării de către petent, nici măcar parțiale, a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat prin hotărârile de condamnare sau a renunțării părților civile la respectivele pretenții.
În ceea ce privește apărarea petentului, prin apărător, referitor la incidența în privința sa a disp. art. 137 alin.2 C.p., în sensul că neachitarea respectivelor despăgubiri nu s-ar datora relei sale credințe, ci faptului că nu are posibilități materiale în acest sens, la fel ca și prima instanță, și tribunalul constată că aceasta este nefondată, la dosar neexistând nicio probă în susținerea acesteia, și, mai mult, aceasta fiind contrazisă de împrejurarea că, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, petentul realizează venituri, având un loc de muncă. Chiar dacă petentul are în întreținere mai mulți minori (aspect, de altfel, nedovedit în speță), aceasta nu îl exonerează de obligația achitării prejudiciilor cauzate prin faptele sale infracționale, petentul având inclusiv posibilitatea, dacă ar fi existat o intenție în acest sens, a plății eșalonate a acestora, în măsura posibilităților.
Totodată, referitor la celelalte susțineri ale petentului, prin apărător, trebuie subliniat că, chiar dacă ar fi existat o stare de pasivitate a părților civile, care nu au făcut demersuri pentru recuperarea pretențiilor civile, aceasta nu conduce la concluzia că petentul a fost de bună-credință, petentul având obligația legală de achitare a acestora din momentul rămânerii definitive a hotărârii, fără a fi necesară o solicitare din partea creditorului. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că invocarea împlinirii prescripției dreptului de a cere executarea obligației este lipsită de relevanță în aprecierea condiției bunei credințe a petentului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr .pen., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând ca, în baza art.192 alin.2 C.p.p., să oblige condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent N. M. împotriva sentinței penale nr.2141/03.08.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.12.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. Țira M. B. I. P.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./21.12.2012
Primă instanță: jud. N. A.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 821/2012.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
