Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 696/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 696/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 696/2012
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul recurent G. M. împotriva încheierii din data de 02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu V. O., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, arătând că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere săvârșirea infracțiunii pe timp de noapte, prin escaladare, precum și faptul că este recidivist, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul recurent, având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de judecătoria Timișoara în data de 02.11.2012 în dosarul nr._ 12, prima instanță, în baza art.3001 al.1 C.pr.pen. rap. la art.160 C.pr.pen., a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul G. M., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ T. în baza încheierii nr.76/05.10.2012 a Judecătoriei Timișoara. În baza art.3001 al.3 C.pr.pen., a menținut starea de arest a inculpatului G. M. urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate înainte de împlinirea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 189 al. 2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g,i C.p. și art. 279 al.1 C.p.,. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în cursul lunii august 2012, în jurul orelor 24,00, inculpatul G. M. s-a deplasat la imobilul cu nr. 462A din localitatea Remetea M., aparținând părții vătămate C. A., cu intenția de a pătrunde în interior și de a sustrage bunuri, după ce în prealabil a observat că lumina este aprinsă permanent în locuință, lucru care l-a făcut să creadă că nu este nimeni acasă. Având asupra sa o șurubelniță și o pereche de mănuși din material textil, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor al imobilului, după care, cu ajutorul șurubelniței a forțat o ușă de acces în casă, pătrunzând în interior. Ajuns în interiorul locuinței, inculpatul s-a deplasat la etaj unde a observat un dulap metalic, tip seif, pe care l-a deschis cu ajutorul unor chei găsite în aceeași încăpere, sustrăgând din respectivul dulap 2 arme letale cu destinația de vânătoare, respectiv o armă cu alice, marca IJ, cal. 12 și o armă cu glonț marca Benelli, cal. 300 Win. M.., precum și 60 de cartușe aferente. Din aceeași locuință, inculpatul ar mai fi sustras câteva bijuterii de aur, o sticlă de vin și o brățară de cauciuc ce avea aplicată pe ea un ornament din metal alb pe care era inscripționată o cruce iar cu armele pe care le-ar fi sustras, inculpatul s-ar fi deplasat pe un câmp din apropierea localității Remetea M., unde le-ar fi ascuns, însă după câteva săptămâni acestea au dispărut din acel loc.
În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penală nr._/P/2012 Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.160 C.pr.pen. și art.300 ind.1 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei pentru care această măsură a fost dispusă, urmând ca, în situația în care temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, să mențină măsura arestării preventive.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.76/05.10.2012 a Judecătoriei Timișoara, în baza art. 149/1 Cod procedură penală raportat la art. 136, art.151 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpat și a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile, respectiv din data de 05.10.2012 până în data de 02.11.2012 inclusiv.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143, art.146 și art.148, lit. „f” C.pr.pen..
De asemenea, instanța a constatat că la acest moment procesual se impune în continuare menținerea arestării preventive a inculpatului.
Există, potrivit art.143 al.1 C.pr.pen., probe (orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei conform art.63 al.1 C.pr.pen.) și indicii temeinice (presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta conform art.68 C.pr.pen.), care evocă faptul că inculpatul a săvârșit fapta de furt calificat, astfel cum a fost descrisă mai sus, aceste indicii rezultând din probele administrate până în prezent în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorului B. D. C., declarațiile părții vătămate C. A., proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire, însoțit de planșa foto, proces verbal de recunoaștere de către partea vătămată a unui bun sustras.
Fapta săvârșită de inculpat - furt calificat, este prevăzută și pedepsită de legea penală cu închisoare de la 3 la 15 ani, condiții în care inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 al.1 lit.f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pe care inculpatul o prezintă pentru ordinea publică și care impune menținerea stării de arest în continuare rezultă din împrejurările și modul în care s-ar fi comis fapta ce face obiectul cauzei, respectiv în timpul nopții și prin escaladare, ca și lipsa oricărei ezitări în a-și însuși fără drept arme letale și muniție aferentă, obiecte care la un loc (arma și muniția), în mâini neautorizate, abandonate pe câmp au prezentat un pericol social deosebit de ridicat pentru viața ori integritatea fizică a cetățenilor. Acest pericol social real și ridicat a făcut ca respectivele obiecte să beneficieze de un regim juridic cu totul special atât în ceea ce privește deținerea cât și uzul lor.
Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate rezultă și din circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul fiind recidivist și cu toate acestea, deși cunoștea consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni cu intenție, nu a ezitat să o comită..
Instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate la puțin timp de la data săvârșirii faptei, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cunoscută fiind și starea de temere la aflarea veștii că persoane cercetate pentru astfel de fapte și care sunt cunoscute că au mai săvârșit în trecut fapte de natură penală, sunt lăsate în libertate la o perioadă scurtă de timp de la data săvârșirii faptei.
În concluzie, considerând că există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni și având în vedere și faptul că durata acestei măsuri preventive nu a depășit termenul apreciat ca fiind rezonabil, a dispus menținerea arestării preventive a acestuia, urmând ca legalitatea și temeinicia menținerii arestului preventiv să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, aplicând dispozițiile art.300 1 al.1 și 3, rap. la art.160 C.pr.pen.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpatul G. M., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 02.11.2012 sub nr._ .
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății, potrivit dispozițiilor art. 38510 alin. 3 C.p.p. raportat la art.3856 alin.3 C.p.p., de către apărătorul din oficiu al inculpatului.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cpp, instanța constată că recursul este nefondat, încheierea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f C.p.p. rap .la art. 136, art. 143 C.p.p.
Raportat la probele administrate în cauză până la acest moment procesual, se constată că există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul G. M. să fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată, sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani (o infracțiune de furt calificat, sancționată cu închisoare de la 3 la 15 ani, și o infracțiune de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, sancționată cu închisoare de la 2 la 8 ani), și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește starea de pericol pe care o reprezintă lăsarea inculpatului în libertate se constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că aceasta este reliefată în mod evident, pe de o parte, de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv o infracțiune de furt calificat având ca obiect arme și muniții și o infracțiune de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, sustragerea armelor și munițiilor realizându-se pe timp de noapte, dintr-un imobil unde a pătruns prin efracție și escaladare, iar, pe de altă parte, de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv perseverența acestuia în comiterea de infracțiuni, inculpatul suferind anterior o altă condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat pe care a executat-o în penitenciar, iar apoi săvârșind infracțiuni la regimul circulației, cu privire la care a beneficiat de clemență din partea organelor judiciare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, prezenta faptă fiind săvârșită în cursul termenului de încercare al respectivei suspendări.
Totodată, starea de pericol pe care o prezintă lăsarea inculpatului în libertate este evidențiată și de comportamentul acestuia ulterior faptei, inculpatul lăsând armele și muniția pe câmp, fără a avea în vedere consecințele pe care le-ar fi putut produce pentru viața și integritatea fizică a cetățenilor descoperirea acestora de orice persoană neautorizată.
Or, toate aceste circumstanțe reale și personale ale inculpatului evidențiază că acesta are un fond infracțional accentuat care nu a putut fi corectat până în prezent și evocă pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea acestuia în libertate, asupra acestuia planând în mod evident pericolul de săvârșire de noi infracțiuni similare.
Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că, raportat la faptele săvârșite, cât și, în special, la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, măsura arestării preventive a inculpatului este justificată și de împrejurarea că lăsarea acestuia în libertate ar fi ne natură să genereze o tulburare evidentă a ordinii publice și o sporire a sentimentului de insecuritate și de neîncredere în actul de justiție, aspecte incompatibil cu principiile unei societăți democratice.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor reprezintă un element care va fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, însă nu este de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate a fost înlăturat.
Pe cale de consecință, se apreciază de către tribunal că măsura arestării dispuse în cauză apare ca necesară pentru siguranța publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca, în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent G. M. împotriva încheierii din data de 02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.11.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./12.11.2012
Primă instanță: jud. S. G.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 821/2012.... → |
|---|
