Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 494/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 494/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 494/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 494/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: A. P.
Judecător: S. L.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ș. M. din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial T..
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații U. S. C., T. I. și T. O. împotriva încheierii penale nr.75/13.09.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul U. S. C., asistat de avocat ales C. C., inculpații T. I. și T. O., asistați de avocat desemnat din oficiu I. R., toți inculpații în stare de arest preventiv, interpret Simonetti O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În baza art.128 rap. la art.85 C. pr. pen., interpretul de limbă franceză desemnat pentru inculpații T. I. și T. O., d-nul Simonetti O., depune jurământul.
S-a adus la cunoștința inculpaților motivul prezentării lor la instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului U. S. C. depune la dosar, în circumstanțiere, caracterizare emanată de la ., copia autorizației nr. 1507/29.05.2005, copia autorizației de transport nr._, Recomandare de la Asociația Națională a Patronatului Operatorilor de Transport în Regim de Taxi.
În susținerea recursului, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, respingerea propunerii de arestare preventivă, considerând-o netemeinică și nelegală întrucât nu s-a avut în vedere susținerile inculpatului în apărarea sa. Arată că în momentul de față nu există nicio probă în ceea ce privește reținerea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, astfel, cu privire la aderarea la un grup de persoane pentru săvârșirea de activități infracționale, nu se poate pune această problemă cu privire la inculpatul U., neexistând dovezi întrucât, după cum rezultă și din declarațiile celor doi martori și ale celorlalți inculpați inculpatul U. l-a cunoscut pe I. în vara acestui an, când a efectuat o cursă, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul T. pe acesta l-a cunoscut doar ieri. Nu se poate spune că există un grup organizat atâta timp cât nu au avut nici măcar o convorbire telefonică. Apărătorul mai precizează faptul că, în ceea ce privește traficul de migranți există dovada că inculpatul nu a dorit săvârșirea acestei fapte întrucât înainte de a pleca din Timișoara a luat legătura cu Poliția de frontieră Nădlac, căreia i-a dat detalii despre cele 2 persoane ce ar dori să treacă fraudulos frontiera. De asemenea, arată că nu înțelege de ce nu s-a insistat în această verificare cu privire la convorbirea inculpatului cu postul de frontieră în condițiile în care prin verificarea telefoanelor sale s-a dovedit că a efectuat un apel către dispeceratul PTF Nădlac. Precizează și faptul că inculpatul a mai trecut prin probleme judiciare care l-au făcut să fie conștient cu privire la acestea.
Totodată, arătă că ea consideră că cel implicat în activitățile în discuție ar fi de fapt G. C. – care a încercat să-și obțină reducerea limitelor de pedeapsa în dosarele penale în care acesta este deja implicat – aspect dedus din insistențele manifestate față de inculpatul U. cu privire la deplasarea la T.. Apărarea lui U., care a menționat faptul că datorită meseriei lui de taximetrist a acceptat această cursă, este justificată cât timp ceasul a funcționat, fapt demonstrat și cu bonul fiscal. Arată, de asemenea, că nu s-a făcut dovada pericolului social concret pe care l-ar prezenta inculpatul, precizând că, deși acesta a fost condamnat definitiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, acesta a încercat să se reintegreze în societate și nu au existat probleme în ceea ce privește conduita acestuia. Nu există un pericol social concret, astfel încât luarea unei alte măsuri neprivative de libertate poate fi luată față de acesta.
Apărătorul din oficiu al inculpaților T. I. și T. O. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și luarea unei măsuri neprivative de libertate față de aceștia.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, precizând că pe rolul parchetului mai sunt și alte dosare privind pe cei trei inculpați, dosare ce se vor conexa, iar cu privire la inculpații cetățeni străini există posibilitatea ca aceștia să dispară și ar fi îngreunată cercetarea penală. Referitor la inculpatul U., arată că nu există nici o dovadă cu privire la conținutul conversației sau persoana cu care ar fi discutat când a sunat pe numărul dispeceratului, precum și că nu avea calitatea de colaborator sub acoperire pentru a putea justifica acțiunea sa. Totodată, arată că, deși susține că a sunat la PTF Nădlac, deplasarea s-a realizat spre PTF T..
Inculpatul U. S. C., având ultimul cuvânt, arată că menține declarațiile date și concluziile apărătorului ales, el a anunțat Poliția de Frontieră înainte de a pleca din Timișoara, nu a avut legătură cu cei doi coinculpați.
Având ultimul cuvânt, inculpații T. I. și T. O., prin interpret, arată că doresc lăsarea în libertate.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.75/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT, Serviciul Teritorial Timișoara.
În baza art. 1491 alin.10C.proc.pen, raportat la art.143 și art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen., a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților U. S. C., T. I. și T. O., în prezent aflați în stare de reținere în Arestul IPJ T., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și trafic de migranți, prev. de art. 323 C.p. și art. 71 alin 1 din OUG 105/2001 cu aplic art. 33 lit. a C.p, pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la 13.09.2013, ora 22:00, până la data de 11.10.2013 inclusiv.
În baza art. 1491 rap la art 136 C.proc.pen. a respins cererea formulată de apărătorii inculpaților privind luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
A dispus plata sumei de 1600 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu și a sumelor ocazionate de asigurarea interpretului din fondurile Ministerului Justiției, iar în baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ , P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.OT – Serviciul Teritorial Timișoara a solicitat arestarea preventivă a inculpaților U. S. C., T. I., T. O. pentru o perioadă de 29 de zile, pentru săvârșirea de infracțiuni și trafic de migranți, prev. de art. 323 C.p. și art. 71 alin. 1 din OUG 105/2001.
În motivarea cererii, se arată că în data de 12.09.2013 inculpații U. S. C., T. I. și T. O. au recrutat pe migranții Amin Aram și Waly Saif, care au fost transportați în zona frontierei în vederea trecerii frauduloase în Ungaria, unde au fost prinși în flagrant.
Organul de urmărire penală apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. „f” C.p.p, pe acest temei solicitând arestarea preventivă a inculpatului.
În probațiune, s-a atașat dosarul nr. 30/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.OT – Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând și coroborând materialului probator administrat până în momentul de față în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr. 30/D/P/2013 din data de 13.09.2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților U. S. C., T. I. și T. O. pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.p.(sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 3-15 de ani), și trafic de migranți, prev. de art. 71 alin. 1 din OUG 105/2001, (sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 2-7 ani), reținându-se în sarcina acestora că, în data de 12.09.2013, au recrutat pe migranții Amin Aram și Waly Saif, pe care i-au transportat apoi în zona frontierei în vederea trecerii frauduloase în Ungaria, unde au fost prinși în flagrant.
Prin Ordonanța organelor de cercetare penală s-a dispus față de inculpatul U. S. C., luarea măsurii reținerii, cu începere de la 13.09.2013 ora 00.40, măsura urmând a expira la 14.09.2013 ora 00.40 precum și față de inculpații T. I. și T. O., cu începere de la 12.09.2013 ora 23.00, măsura urmând a expira la 13.09.2013 ora 23.00.
În fapt s-a reținut că în seara zilei de 12.09.2013 cei doi inculpați T. I. și T. O. s-au întâlnit cu inculpatul U. S. C., și au discutat detaliile planului de trecere frauduloasă a frontierei. La întâlnire, T. I. i-a predat lui U. S. C. suma de 1000 de lei, pentru a-i transporta în zona frontierei pe cei doi migranți, în vederea trecerii frauduloase în Ungaria. De asemenea, T. I. a primit de la Amin Aram și Waly Saif, câte 100 de euro, din care U. S. C. a primit suma de 100 de euro. Se reține că cei doi migranți au fost îmbarcați de către inculpatul U. S. C. în zona Biserici Evanghelice Luterane din mun. Timișoara și transportați în localitatea T. din jud. A., unde au ajuns la orele 00.35. În locația menționată, cei doi migranți au coborât din mașină și s-au îndreptat spre frontieră, moment în care organele de poliție au intervenit și prins în flagrant pe infractori. Asupra inc. U. S. C., s-a găsit suma de 1000 de lei și 100 de euro, primită de la T. I.. După ce migranții Amin Aram și Waly Saif au fost preluați de către inculpatul U. S. C., ceilalți doi inculpați au fost reținuți pentru cercetări de către organele de poliție. La percheziția efectuată asupra lui T. I., s-a găsit o bancnotă de 100 de euro primită de la cei doi migranți.
Analizând cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.OT – Serviciul Teritorial Timișoara, instanța a reținut mai întâi că dreptul la libertate și siguranță al persoanei este ocrotit de către Convenția europeană a drepturilor omului în art. 5 care prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și reprezintă un drept inalienabil, la care nimeni nu poate renunța, iar garanțiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele care se găsesc în stare de detenție.
În acest context, proclamând dreptul la libertate, scopul esențial al art. 5 este protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale(cauza Amuur c/a Franței), motiv pentru care în paragraful 1 al art. 5 se enumeră limitativ situațiile în care o persoană poate fi în mod legal privată de libertatea sa. Aceste circumstanțe trebuie să fie interpretate riguros, întrucât ele reprezintă excepții privitoare la o garanție fundamentală a libertății individuale. Astfel, sunt prevăzute 6 cazuri în care o persoană poate fi privată de libertate: detenția în urma unei condamnări, arestarea sau detenția dispusă printr-o ordonanță judiciară în vederea garantării executării unei obligații legale, detenția preventivă, detenția unui minor aflat în anumite situații speciale, detenția unei persoane bolnave sau aflate într-o stare de dificultate și deținerea străinilor în vederea expulzării.
Art. 5 paragraful 1 impune ca privările de libertate pe care le autorizează să fie conforme cu normele interne de drept; în același timp normele interne trebuie să fie conforme cu dispozițiile Convenție, inclusiv cu principiile pe care le enunță sau care rezultă din ele.
Codul de procedură penală român condiționează luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia. Din această cauză, dar și ținând cont de poziția Curții, enumerarea limitativă a cazurilor de privare de libertate din art. 5 paragr. 1 al Convenției impun o interpretare restrictivă.
1.În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, instanța a constatat că, din punctul de vedere al dreptului intern (existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală) dar și din punctul de vedere al Convenție Europene -art. 5 par.1, lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale (existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune) - aceasta este îndeplinită.. Prin analiza acestor aspecte în acest cadru procesual trebuie mai întâi precizat că suntem în prezența indiciilor temeinice ori de câte ori din datele existente în speță rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea a săvârșit fapta. În consecință, dacă prin noțiunea de probă se înțelege, în conformitate cu disp.art.63 C.pr.pen. orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, noțiunea de indicii temeinice implică simple presupuneri, determinate de aparențe mai mult sau mai puțin grăitoare, din a căror examinare se desprinde în mod logic și justificat presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit o faptă ce atrage o sancțiune penală.
Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat așadar să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv cu privire la existența probelor sau indicilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Prin prisma acestor aspecte, instanța a apreciat că probele și indiciile temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații U. S. C., T. I. și T. O. au comis infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și trafic de migranți, prev. de art. 323 C.p. și art. 71 alin. 1 din OUG 105/2001 pentru care sunt cercetați, sunt următoarele: declarațiile martorilor Saif Waly, Amin Aram,Țapoș I. A. și G. C. declarațiile inculpaților, procesele verbale de constatare încheiate de SPF Salonta la 12.05.2013 și proces - verbal de recunoaștere după planșa foto din 06.07.2013 încheiat de STFP Bihor și planșe foto., proces – verbal de constatare al SPF Salonta din 06.06.2013, proces verbal de depistare întocmit de SPF Sînnicolau M. la 26.07.2013, proces verbal din 12.09.2013 al ST-PF T..
Astfel, din cuprinsul acestora, instanța a reținut mai întâi că din procesele verbale sus-menționate, încheiate la nivelul SPF Salonta, STFP Bihor SPF Sînnicolau M. rezultă că cei trei inculpați au organizat în perioada mai-iulie 2013 mai multe operațiuni ce aveau ca scop recrutarea și asigurarea trecerii ilegale a frontierei de către diferiți migranți, activități infracționale pentru care se efectuează cercetări penale în dosarele nr. 398/P/2013 și 485/P/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta și 1114/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sînnicolau M.. Se mai reține totodată că cele două persoane Saif Waly și Amin Aram, ce urmau a fi ajutate să treacă ilegal frontiera de stat, au arătat cu ocazia audierii lor cum i-au cunoscut pe inculpații T. I. și T. O. în Centrul de Refugiați din Timișoara, care le-au comunicat că îi pot ajuta să părăsească România cu ajutorul unui șofer de taxi pe care îl cunosc, contra sumei de 200 euro fiecare. Din declarațiile celor doi rezultă că în data de 12.09.2013, aceștia au plătit inculpatului T. I. suma de 100 euro fiecare, după care au fost preluați din Timișoara de un șofer de taxi, identificat ca fiind inculpatul U. S. C., căruia i-au dat de asemenea câte 100 euro fiecare, pe drumul către ieșirea din țară spre Ungaria. De asemenea, din declarațiile numiților Țapoș I. A. și G. C. reiese că în seara zilei de 12.09.2013 aceștia s-au întâlnit cu cei trei inculpați, precum și cu numiții Saif Waly și Amin Aram, în vederea transportării acestora din urmă spre Ungaria, cu scopul părăsirii ilegale a României. Astfel, martorul G. C. arată că el a fost cel care i-a propus inculpatului U. S. C. să efectueze acest transport, propunere pe care inculpatul a acceptat-o și pentru care a primit suma de 1000 lei de la inculpatul T. I., respectiv 100 euro de la cei doi migranți pe care i-a transportat către vama T.. La rândul său, martorul Țapoș I. A. a declarat că a fost de față la întâlnirea din seara zilei de 12.09.2013, ce a avut loc între cei trei inculpați, numitul G. C. și cei doi migranți, precum și faptul că i-a însoțit pe G. C., U. S. C. și pe migranți în deplasarea acestora către vama T., pentru a-i asigura că nu vor fi surprinși pe drum de organele de poliție. Declarațiile în cauză se coroborează cu procesul verbal din 12.09.2013 al ST-PF T., precum și cu declarația inculpatului U. S. C., din cuprinsul acestora reieșind identitatea seriilor bancnotelor folosite pentru realizarea flagrantului asupra inculpatului U. S. C. cu cele ale bancnotelor găsite asupra acestuia la momentul când a fost prins de către organele de poliție în noaptea zilșei de 12-13.09.2013 în apropierea vămii T..
În aceste condiții, s-a apreciat că probatoriul administrat până în prezent este de natură să convingă un observator obiectiv că cei trei inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, așa încât se va constata că o primă condiție cerută pentru luarea măsurii solicitate se constată a fi îndeplinită.
2. A doua condiție cerută de legiuitorul roman pentru luarea unei astfel de măsuri preventive, respectiv ca pentru faptele ce fac obiectul cercetării penale, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este de asemenea îndeplinită, având în vedere că pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, legea prevede pedeapsa închisorii.
3. În speța dedusă judecății, a treia condiție obligatorie, ce vizează existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prevăzute de art.148, în cazul de față lit. f C.pr.pen.(potrivit căruia pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică), comportă anumite interpretări.
Instanța a reținut mai întâi că, potrivit interpretărilor Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură “ există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.”
Curtea Europeană, verificând temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 paragr. 3 din Convenție – a apreciat asupra caracterului rezonabil al detenției preventive, acceptând doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concret, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni- cauza Matznetter c/a Austriei, pericolul de distrugere a probelor – cauza Wemhoff c/a Germaniei, riscul presiunii asupra martorilor -cauza Letellier c. Franței, pericolul de dispariție al inculpatului – cauza Neumeister c/a Austriei sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică – cauza Letellier c/a Franței.
Analizând condițiile cumulative impuse de disp.art.148 lit. f) C.pr.pen., instanța a constatat că, în ceea ce privește a treia condiție, în cauză este incident cazul prevăzut de lit. f art. 148 C.p.p, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani, în cazul de față aceasta fiind stabilită de către legiuitor ca fiind între 3-15 de ani pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C.p, respectiv între 2-7 ani în cazul infracțiunii prev.de art. 71 alin. 1 din OUG 105/2001.
În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută în a doua teză de litera f) a art. 148 C.pr.pen., și anume să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat în raport de datele concrete ale cauzei că și aceasta este îndeplinită.
Noțiunea de probe la care se referă art. 148 lit.f C.proc.pen. nu trebuie confundată cu noțiunea de mijloace de probă definită de art. 64 C.proc.pen, pericolul concret la care face referire textul din materia măsurilor preventive putând fi dedus din evidențierea unor criterii de evaluare a acestui tip de pericol cum ar fi comportamentul inculpatului, antecedența sa penală, natura infracțiunii de care este învinuit și pericolul social al acesteia, pericolul ca lăsarea în libertate a inculpatului să conducă la săvârșirea altor infracțiuni de către același inculpat sau la încurajarea săvârșirii unor infracțiuni de același tip, nevoia de prezervare și protecție a unei anumite colectivități, necesitatea de a înlătura posibilitățile inculpatului de a influența negativ buna desfășurare a procesului penal. Criteriile în discuție, în acord cu prev. art. 5 și 6 din Convenție și cu Recomandarea (80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei care prevăd că detenția provizorie poate fi ordonată dacă persoana este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole care vizează direct persoana acuzată, și anume: pericolul de fugă; pericolul de obstrucționare a justiției; pericolul de a comite o nouă infracțiune gravă.
Analizând în ce măsură este îndeplinită o astfel de condiție prin prisma criteriilor de evaluare enumerate anterior, instanța a reținut, înainte de toate, că infracțiunea reținută în sarcina celor trei inculpați prezintă un grad de pericol social ridicat, pentru stabilirea căruia se au în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurările în care au acționat inculpații, gravitatea faptei și urmările produse. Este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de gravitatea faptei, ci dimpotrivă. Sub acest aspect, instanța a constatat că, în speță, existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă, pe de o parte, din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, având în vedere amploarea fenomenului infracțional pe care îl presupune și îl dezvoltă acest gen de infracțiuni și care cere astfel o reacție fermă de stopare a acestuia din partea statului. Pe de altă parte, pericolul concret ce face obiectul prezentei analize rezultă și din modalitatea de săvârșire a faptei, așa cum se reflectă aceasta din coroborarea probelor administrate până în prezent, prezentate anterior. Astfel, instanța a reținut că începând cu anul 2013 cei trei inculpați au început să activeze ca o asociere infracțională, specializată în operațiuni cu trafic de migranți, pe care îi racolau în mare parte din Centrul de Refugiați din Timișoara. Săvârșirea acestor fapte în condițiile unei asocieri infracționale, creând astfel o stare de pericol pentru statul de drept și relațiile de conviețuire socială, implicarea și a altor persoane în aceste operațiuni, atitudinea inculpaților care se pare că au găsit o astfel de formă pentru realizarea unor venituri suplimentare, toate pe fondul creșterii alarmante a acestor infracțiuni și a impactului pe care acest gen de fapte îl are asupra opiniei publice, constituie împrejurări pe care instanța le apreciază ca dovedind pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar prezenta pentru ordinea publică.
Având a alege între dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate și necesitatea protecției ordinii publice împotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate, prezervarea ordinii publice este apreciată de legiuitorul român, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, ca fiind un element pertinent și suficient pentru a justifica privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică, creând o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.
Având în vedere aspectele menționate precum și împrejurarea că, în cazul infracțiunilor de genul celor săvârșite de inculpați, prin impactul produs asupra întregii colectivități, este cunoscut faptul că cercetarea autorilor în stare de libertate produce opiniei publice un sentiment de insecuritate, instanța a apreciat ca întemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. privind pe inculpații U. S. C., T. I., T. O., astfel că a dispus arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 29 zile.
În considerarea art.136 alin.1 și alin.8 C.pr.pen., instanța a apreciat că pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, este oportună la acest moment procesual măsura arestării preventive, alegerea acestei măsuri dintre cele cu caracter preventiv prevăzute de legiuitor fiind făcută în raport de scopul acesteia. În acest context, instanța a considerat că nu ar fi oportună și necesară pentru realizarea scopului sus-arătat luarea, față de inculpați, a unei alte măsuri preventive, sens în care, în baza art.. 1491 rap la art 136 C.proc.pen, va respinge ca neîntemeiată solicitarea apărătorilor inculpaților de luare fata de aceștia din urmă a măsurii de a nu părăsi localitatea/țara.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpații U. S. C., T. I. și T. O., cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului T. la data de 14.09.2013, sub același număr de dosar –_ .
Recursurile nu a fost motivate în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererilor fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, încheierea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Tribunalul reține că în cadrul procesului penal măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite trei condiții de fond, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa pentru fapta săvârșită să fie numai închisoarea și să existe vreunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f C.p.p., la aceste condiții adăugându-se și aceea a conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
Raportat la materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale până la acest moment procesual, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că există indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la posibilitatea ca cei trei inculpați să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Astfel, relevante în acest sens sunt, în primul rând, declarațiile celor doi migranți, respectiv Amin Aram și Waly Saif, care au arătat că au avut mai multe discuții cu inculpații T. I. și T. O., locuind toți în centrul de refugiați Timișoara, aceștia promițându-le că le va aranja plecarea frauduloasă din România, ei cunoscând un șofer de taxi român, care îi poate ajuta în acest sens. A fost stabilit prețul pentru aceste servicii, banii fiind înmânați lui T. I., în prezența lui T. O., cei doi fiind cei care au luat legătura cu persoana care trebuia să efectueze transportul. În momentul în care au ajuns aproape de frontieră, șoferul român – inculpatul U. - le-a indicat direcția de urmat pentru a ieși din țară, însă aproape imediat au intervenit organele de poliție.
Aceste declarații se coroborează cu declarațiile numitului G. C. C., care a arătat că a fost contactat de către I. pentru a efectua transportul celor doi migranți la vamă pentru a trece fraudulos frontiera, însă, întrucât permisul său de conducere era suspendat, l-a sunat în acest sens pe inculpatul U.. În urma mai multor discuții și negocieri privind prețul cursei, acesta a fost de acord, ei stabilind modul de efectuare a deplasării – respectiv ca numitul Țapoș A. să se deplaseze cu un autoturism în fața celui condus de inculpatul U., în care se aflau cei doi migranți, pentru a verifica să nu fie poliție pe drum. În apropierea localității T., Țapoș l-a anunțat pe U. că drumul este liber, acesta oprind mașina pe un drum lăturalnic, iar cei doi migranți s-au îndreptat spre granița cu Ungaria. Aceleași aspecte au fost relatate și de Țapoș I. A., acesta arătând că, conform înțelegerii, el a mers cu autoturismul în fața celui condus de U., ținând legătura telefonic cu acesta, scopul fiind prevenirea acestuia în cazul în care ar fi existat filtre de poliție pe drumul spre vamă.
Toate aceste declarații se coroborează cu aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit în data de 13.09.2013, precum și cu procesele-verbale de supraveghere operativă întocmite în cauză..
Totodată, instanța apreciază ca relevante mijloacele de probă administrate în dosarul nr.398/P/2013 al Parchetului de pe lângă judecătoria Salonta (proces-verbal de constatare, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere) și dosarul nr.1114/P/2013 al Parchetului de pe lângă judecătoria Sânnicolau M., precum și declarația martorului sub acoperire Mahmud Kamal și chiar declarația inculpatului U., care evidențiază o posibilă implicare anterioară, repetată, a celor trei inculpați în racolarea și organizarea de acțiuni de trecere frauduloasă a frontierei de stat de către migranți contra unor sume de bani.
Referitor la apărările inculpatului U. în sensul că el ar fi anunțat organele Poliției de Frontieră Nădlac, tribunalul constată că au fost efectuate demersuri de către organele de urmărire penală în sensul verificării acestora, însă că momentan la dosar nu există nicio probă în acest sens, astfel că la acest moment procesual nu pot fi avute în vedere, urmând a li se da eficiența cuvenită dacă și în măsura în care vor fi confirmate.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cea de–a doua condiție cerută de art. 148 lit.f C.p.p. – respectiv starea de pericol pe care o reprezintă lăsarea inculpaților în libertate, se constată că aceasta este reliefată în mod evident pe de o parte de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, de gravitatea faptelor deduse cercetării, de caracterul organizat al activității infracționale și de împrejurările concrete de operare, de relațiile sociale vătămate, de urmările produse, iar pe de altă parte, de circumstanțele personale ale inculpaților, toți evidențiind perseverență în activitatea infracțională de acest gen.
În plus, tribunalul apreciază, așa cum a reținut și prima instanță, că lăsarea în libertate a inculpatului, prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în săvârșirea unor astfel de fapte, ar fi susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice și la sporirea sentimentului de insecuritate, iar o asemenea soluție nu ar contribui la altceva decât la încurajarea inculpaților și a altor persoane implicate în astfel de fapte în comiterea altor infracțiuni, determinându-se în conștiința acestora un sentiment de impunitate, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice, în care autoritățile sunt capabile să asigure cetățenilor desfășurarea vieții în condiții de liniște și securitate.
Pe cale de consecință, apreciindu-se că măsura arestării preventive dispusă în cauză apare ca necesară pentru siguranța publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, urmând ca în temeiul art.192 alin.2,4 C.p.p. inculpații să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu pentru inculpații T. și T., precum și plata sumei de 150 lei din fondurile MJ către interpretul de limba franceză Simonetti O. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații U. S. C., T. I. și T. O. împotriva încheierii penale nr.75/13.09.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin .2, 4 C.p.p., obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Dispune plata sumei de 150 lei din fondurile MJ către interpretul de limba franceză Simonetti O. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. ȚIRA A. P. S. L. V. D.
A.C.Ț/V.D. 19 Septembrie 2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 673/2013.... → |
|---|
