Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 71/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 71/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.71/R
Ședința publică din 07 februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.3252/02.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul condamnat S. V., asistat de avocat desemnat din oficiu P. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța aduce la cunoștința intimatului motivele recursului declarat în cauză și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra acestuia.
Procurorul susține recursul așa cum a fost formulat în scris și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței și, rejudecând cauza, desființarea sentinței atacate sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 85 C.p., precum și, totodată, deducerea arestului din data de 07.03.2013 până la 02.04.2013 din pedeapsa rezultantă.
Apărătorul condamnatului recurent desemnat din oficiu solicită respingerea recursului ca nefondat.
Condamnatul recurent, având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, însă că el dorește să rămână definitivă hotărârea pentru a fi analizat în comisia de liberări condiționate.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3252/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță a admis cererea formulată de condamnatul S. V., astfel cum a fost precizată în ședința publică din data de 04.09.2013.
În temeiul art. 131 raportat la art. 133 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea hotărârii penale din data de 15.03.2013, pronunțată de Judecătoria Memmingen-Germania în cauza nr. 1Ds 112 Js_/12 prin care petentul S. V. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru furt.
În baza art. 449 alin. 1 lit. a C. pr. pen. rap. la art. 36 alin. 2 și art. 33 lit. a C. pen. a constatat că infracțiunea pentru care petentul S. V. a fost condamnat prin hotărârea penală anterior menționată se află în concurs real cu infracțiunea de vătămare corporală gravă pentru care același petent a fost condamnat de Judecătoria Chișineu Criș prin sentința penală nr. 102/09.10.2012, definitivă la 10.12.2012 prin decizia penală nr. 1719/R/2012 a Curții de Apel Timișoara, la 2 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. a contopit pedepsele mai sus menționate, respectiv 9 luni închisoare cu 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
A aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.- în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen.
În baza art. 36 alin. 3 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată din 18.09.2012 până în 21.09.2012 și din 09.11.2012 până în 06.03.2013, precum și din 03.04.2013 la zi.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 127/ din 11.12.2012 emis de Judecătoria Chișineu Criș și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre.
În baza art. 88 C. pen. rap. la art. 15 alin. 1 din Legea 302/2004, a computat din durata pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 102/ 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, definitivă la 10.12.2012 prin decizia penală nr. 1719/R/2012 a Curții de Apel Timișoara, durata arestului din data de 07.03.2013 până în data de 02.04.2013 efectuat de condamnat în Germania în îndeplinirea cererii de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de autoritățile române în vederea extrădării către România.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare au rămasîn sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 04.06.2013 sub nr. de dosar_, astfel cum a fost precizată în ședința publică din 04.09.2013, condamnatul S. V. a formulat contestație la executare solicitând deducerea perioadei executată pe teritoriul Germaniei, recunoașterea hotărârii pronunțate împotriva sa de Judecătoria de Prima Instanța din Memmingen Germania și contopirea pedepselor pe care trebuie să le execute.
În motivarea cererii, condamnatul a solicitat sa se deducă din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 127/11.12.2012 perioada din 08.11.2012 pana în 02.04.2013 executată în Germania.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
La termenul de judecată din data de 04.09.2013, condamnatul S. V. a învederat că mai fost condamnat în Germania pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar in timp ce executa această pedeapsă s-a emis mandatul din România, în baza căruia a fost extrădat, sens în care solicită recunoașterea hotărârii pronunțată în Germania de Judecătoria de Prima Instanța din Memmingen, contopirea pedepsei dispusă de această instanță cu cea dispusă în România și deducerea perioadelor executate.
.În exercitarea rolului activ, în temeiul art. 4 C. pr. pen., instanța a solicitat depunerea la dosarul cauzei a mandatului de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se află condamnatul (fila 11), a mandatului european de arestare emis in baza acestuia (filele 24-27), a mandatului de arestare emis de Judecătoria de Prima Instanța din Memmingen (fila 13 și 14), solicitând Biroului Național Interpol comunicarea de informații legate de perioada executată de condamnat în Germania (fila 19 și 20).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin hotărârea penală din data de 15.03.2013, Judecătoria Memmingen- Germania, în cauza nr. 1Ds 112 Js_/12, a dispus condamnarea petentului S. V. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru furt, faptă săvârșită în data de 08.11.2012 la Memmingen.
Condamnatul a executat această pedeapsă în Penitenciarul Kempten în perioada 09.11._13 când s-a dispus liberarea sa (filele 39 și 58-60)
În drept, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 din Legea nr.302/2004, recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă: a) România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte; b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la R. la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994; c) nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun; d) respectă ordinea publică a statului român; e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române; f) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România; g) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, competența aparținând Judecătoriei în a cărei circumscripție se află condamnatul, astfel cum dispun prev. art. 133 alin. 2 din același act normativ.
Analizând incidența acestor dispoziții asupra cauzei de față, instanța a constatat că aceste condiții formale sunt îndeplinite, astfel că în temeiul art. 131 raportat la art. 133 din Legea nr. 302/ 2004, a dispus recunoașterea hotărârii penale din data de 15.03.2013, pronunțata de Judecătoria de Prima Instanța din Memmingen în cauza nr. 1Ds 112 Js_/12 prin care petentul S. V. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru furt.
Totodată, prin sentința penală nr. 102/ 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Chișinau Criș, definitivă la 10.12.2012 prin decizia penală nr. 1719/R/2012 a Curții de Apel Timișoara, contestatorul S. V. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în data de 23.04.2011.
Pentru executarea acestei pedepse, la data de 11.12.2012 Judecătoria Chișinău Criș a emis MEPI nr. 127, iar la data de 10.01.2013 a emis mandat european de arestare.Executarea acestora a început la data de 03.04.2013 (fila 10)
Raportat la aceste împrejurări, în temeiul art. 449 alin. 1 lit. b C. pr. pen. rap. la art. rap. la art. 36 alin. 2 și art. 33 lit. a C. pen., instanța a constatat că infracțiunea pentru care petentul S. V. a fost condamnat la 9 luni închisoare de Judecătoria Memmingen- Germania prin hotărârea penală anterior menționată se află în concurs real cu infracțiunea de vătămare corporală gravă pentru care același petent a fost condamnat de Judecătoria Chișineu Criș prin sentința penală nr. 102/ 09.10.2012 definitivă la 10.12.2012 prin decizia penală nr. 1719/R/2012 a Curții de Apel Timișoara la 2 ani închisoare astfel că, în baza art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. a contopit pedepsele mai sus menționate, respectiv 9 luni închisoare cu 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a dispus interzicerea condamnatului drepturile civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 36 alin. 3 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată din 18.09.2012 până în 21.09.2012 și din 09.11.2012 până în 06.03.2013, precum si din 03.04.2013 la zi și, de asemenea, urmând să anuleze mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 127/ din 11.12.2012 emis de Judecătoria Chișineu Criș și să dispună emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre.
În vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii și a mandatului european de arestare emise de Judecătoria Chisinau Cris, contestatorul S. V. a fost arestat în Germania de la data de 07.03.2013 pana la data de 02.04.2013, de unde a fost preluat de I.G.P.R. (cf. adresei nr. 3121209RAC din 06.08.2012 a Biroului Sirene) iar la data de 03.04.2013 a fost încarcerat la Penitenciarul Timișoara.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea 302/2004, „Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.”
Astfel, instanța a constatat că, în speță, arestul efectuat în Germania de condamnatul S. V. s-a datorat realizării procedurii de extrădare a acestuia către statul român solicitată potrivit art. 64 și următ. din Legea nr.302/2004, în vederea executării unei pedepse cu închisoarea și, prin urmare, se impune computarea acestuia din pedeapsa aplicată prin prezenta, astfel că în baza art. 88 C. pen. rap. la art. 15 alin. 1 din Legea 302/2004, a computatat din durata pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 102/ 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, definitivă la 10.12.2012 prin decizia penală nr. 1719/R/2012 a Curții de Apel Timișoara, durata arestului din data de 07.03.2013 până în data de 02.04.2013 efectuat de condamnat în Germania în îndeplinirea cererii de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de autoritățile române în vederea extrădării către România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara,cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 28.01.2014, sub același număr de dosar -_ .
În motivarea recursului, parchetul a arătat că sentința atacată este nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 85 C.p., respectiv pentru faptul că instanța nu a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin hotărârea penală din data de 15.03.2013, pronunțată de Judecătoria de prima Instanță din Memmingen în cauza nr. 1Ds 112 Js_/12, pedeapsă recunoscută în temeiul art. 131 alin. a raportat la art. 133 din Legea nr. 302/2004. S-a arătat că, deși în mod corect instanța a dispus recunoașterea hotărârii penale din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria de prima Instanță din Memmingen în cauza nr. 1Ds 112 Js_/12, a constatat existența concursului de infracțiuni, a dispus contopirea și deducerea perioadei executate, în mod nelegal, nu a dispus înainte de contopire, conform art. 85 C.p. anularea suspendării executării pedepsei de 9 luni închisoare, întrucât pedeapsa de 9 luni închisoare recunoscută nu a fost dispusă cu suspendare, fiind stabilită o durată de probă a suspendării de 3 ani.
S-a mai arătat că, întrucât hotărârile penale străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române, instanța ar fi trebuit să aplice dispozițiile legale române și în ceea ce anularea suspendării condiționate.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul declarat de parchet este fondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică sub aspectul omisiunii de a dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 85 C.p., precum și în ceea ce privește omisiunea de a deduce din pedeapsa rezultantă a duratei arestului din data de 07.03.2013 până în data de 02.04.2013, efectuat de condamnat în Germania cu ocazia extrădării către România în baza mandatului european de arestare emis în temeiul sentinței penale nr.102/09.10.2012 a judecătoriei Chișinău-Criș.
Astfel, tribunalul constată că prima instanță, prin raportare la înscrisurile existente la dosar precum și la disp. Legii nr.302/2004, în mod corect a recunoscut hotărârea penală din data de 15.03.2013 pronunțată de judecătoria Memmingen – Germania în cauza nr. 1Ds 112 Js_/12, prin care numitul S. V. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, cu suspendarea executării pedepsei pe 3 ani. Însă, în condițiile în care respectiva recunoaștere are efecte inclusiv în ceea ce privește regimul de individualizare a executării pedepsei stabilit de instanța străină – suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 3 ani – (din interpretarea coroborată a disp. art. 137 și art. 138 din Lg. 302/2004, în forma în vigoare la data judecării cererii, reieșind că hotărârile penale străine recunoscute în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române, fiind însă necesar ca prin recunoaștere să nu se agraveze, în statul străin, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunțată în străinătate), tribunalul apreciază că, prealabil efectuării contopirii respectivei pedepse cu pedeapsa aplicată de instanța românească, se impunea a se face aplicarea disp. art. 85 C.p., respectiv anularea suspendării condiționate.
În același timp, tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile Codului penal din 1968, în vigoare la data judecării cauzei de către prima instanță (art. 36 și 88 C.p.), dispoziții care au fost preluate de noul cod penal în art. 40 alin.3 și art.72 alin.1 C.p., în cazul contopirii pedepselor, din pedeapsa aplicată pentru infracțiunile concurente se scade perioada executată integral sau parțial din toate pedepsele care intră în concurs, prin aceasta înțelegându-se inclusiv perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate raportat la vreuna dintre pedepse. Totodată, conform art. 15 alin.1 din Lg. 302/2004, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, având în vedere că înscrisurile de la dosar au evidențiat faptul că petentul a fost arestat în Germania în perioada 07.03._13, cu ocazia extrădării către România în baza mandatului european de arestare emis în temeiul sentinței penale nr.102/09.10.2012 a judecătoriei Chișinău-Criș, ce a făcut ulterior obiectul contopirii, tribunalul apreciază că și această perioadă se impunea a fi dedusă din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, stabilită de prima instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p., va admite recursul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.3252/02.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, va desființa în parte hotărârea atacată și, în rejudecare:
Va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată condamnatului S. V. prin hotărârea penală din data de 15.03.2013, pronunțată de judecătoria Memmingen – Germania în cauza nr.1Ds 112 Js_/12.
Va menține dispozițiile privind constatarea concurenței faptelor, contopirea pedepselor în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsa accesorie aplicată, deducerea perioadelor executate (18.09._12, 09.11._13, 03.04.2013 la zi), anularea MEPÎ nr.127/11.12.2012 al judecătoriei Chișinău-Criș și cheltuielile judiciare.
În baza art. 72 alin.1 C.p. rap. la art. 15 alin. 1 din Lg. 302/2004, va deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată în cauză și durata arestului din data de 07.03.2013 până în data de 02.04.2013, efectuat de condamnat în Germania în îndeplinirea unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de autoritățile române în vederea extrădării către România.
Va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariul avocatului din oficiu din primă instanță – împrejurare omisă de către instanță, deși petentul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, precum și plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariul avocatului din oficiu din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite recursul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.3252/02.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează în parte hotărârea atacată și, în rejudecare:
Dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată condamnatului S. V. prin hotărârea penală din data de 15.03.2013, pronunțată de judecătoria Memmingen – Germania în cauza nr.1Ds 112 Js_/12.
Menține dispozițiile privind constatarea concurenței faptelor, contopirea pedepselor în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsa accesorie aplicată, deducerea perioadelor executate (18.09._12, 09.11._13, 03.04.2013 la zi), anularea MEPÎ nr.127/11.12.2012 al judecătoriei Chișinău-Criș și cheltuielile judiciare.
În baza art. 72 alin.1 C.p. rap. la art. 15 alin. 1 din Lg. 302/2004, deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată în cauză și durata arestului din data de 07.03.2013 până în data de 02.04.2013, efectuat de condamnat în Germania în îndeplinirea unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de autoritățile române în vederea extrădării către România.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariul avocatului din oficiu din primă instanță.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariul avocatului din oficiu din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. Țira M. B. A. P. V. D.
Red./Tehnored.. A.C.Ț./V.D.
3 ex./27.02.2014
PI:Judecătoria Timișoara – N. A.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 673/2013.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
