Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 477/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 477/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 477/2012
Ședința publică din data de 22 august 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: G. R.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul recurent G. V. împotriva încheierii penale nr. 55/15.08.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu M. B., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra prezentului recurs.
Apărătorul inculpatului desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună punerea inculpatului în libertate, iar în subsidiar să se dispună luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive, respectiv aceea a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii atacate ca legale și temeinice, dat fiind că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a stat în libertate un an și jumătate fără a săvârși vreo infracțiune, iar prejudiciul creat prin fapta sa este foarte mic, de 30 de lei, fiind recuperat. Dorește să fie cercetat în libertate pentru a putea lucra, să plătească geamul spart. Solicită să se dispună luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. El are probleme psihice.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 55/15.08.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 1491 Cod procedură penală, raportat la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul G. V., fiul lui Rusalin și I., născut la data de 04.02.1986, în mun. Timișoara, jud. T., domiciliat în loc. Giulvăz, nr. 4, jud. T., posesor al cărții de identitate provizorii cu .-_ eliberată la data de 08.01.2012 de SPCLEP Timișoara, având CNP_, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, în prezent aflat în I.P.J T. – Arest. A dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, respectiv din data de 15.08.2012 ora 1245 mandatul fiind valabil până la data de 12.09.2012, inclusiv.
În baza art.145 și art. 1451 C.proc.penală, a respins ca rămasă fără obiect cererea de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului.
În baza art.192 alin.3 C.proc.penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.189 C.proc.penală a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.08.2012 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a propus arestarea preventivă a inculpatului G. V. pe o perioadă de 29 de zile.
Prin rezoluția organului de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Furturi din Auto din data de 15.08.2012, orele 04.00, confirmată prin rezoluția procurorului din data de 15.08.2012, orele 09.10 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul G. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp
În motivarea propunerii s-a menționat că la data de 14.08.2012, în jurul orei 120, inculpatul s-a deplasat în zona Piața T. din Timișoara și a spart geamul portierei dreapta față al autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat pe . dreptul imobilului cu nr. 22. Acesta a pătruns în autoturism prin geamul spart și a sustras un CD-player marca Clatronic, părăsind apoi locul faptei. Inculpatul a fost prins de organele de poliție după ce a parcurs aproximativ 10 metri.
Prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Furturi din Auto din data de 15.08.2012 s-a a luat față învinuitul G. V. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 15.08.2012 ora 07:20 până la data de 16.08.2012, ora 01:20, ca urmare a deducerii privării de libertate ca măsură administrativă a conducerii la sediul poliție potrivit art.144 alin.1 C.p.p. .
Prin ordonanța procurorului din data de 15.08.2012, în temeiul art.235 C.p.p. rap. a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul G. V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp.
Temeiul de drept invocat în susținerea propunerii de arestare preventivă este cel prevăzut de art.148 alin1 lit. f C.proc.penală
La propunerea de arestare preventivă a fost atașat dosarul de urmărire penală nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția emisă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 15.08.2012 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de învinuitul G. V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp
În fapt s-a arătat că la data de 14.08.2012, în jurul orei 120, s-a deplasat în zona Piața T. din Timișoara și a spart geamul portierei dreapta față al autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat pe . dreptul imobilului cu nr. 22. Acesta a pătruns în autoturism prin geamul spart și a sustras un CD-player marca Clatronic, părăsind apoi locul faptei. Inculpatul a fost prins de organele de poliție după ce a parcurs aproximativ 10 metri.
Față de propunerea luării măsurii arestării preventive față de inculpatul G. V. formulată de către Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, instanța a constatat următoarele:
Legiuitorul a condiționat luarea măsurii preventive a unui inculpat de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, conform art. 148 alin.1 rap. la art.143 alin.1 C.proc.penală, pedeapsa pentru fapta prevăzută de legea penală să fie doar închisoare, conform art.136 alin.6 C.proc.penală. și să existe vreunul din cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 al.1 lit.a-f C.proc.penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, instanța a constatat că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală – dar și din punctul de vedere al Convenție Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune – este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză până în prezent. În speță, din materialul probator administrat până în prezent în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de constatare din data de 15.08.2012, din care reiese că organele de poliție l-au observat pe inculpat în timp ce a spart geamul autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, și a sustras CD-player-ul marca Clatronic; declarațiile martorului Houreie Adham, care a arătat că, la data de 15.08.2012, în jurul orei 120, se afla la domiciliul său din Timișoara, .. 22, și a auzit un zgomot de geam spart. Acesta a afirmat că a ieșit la fereastră să vadă ce se întâmplă și a observat doi bărbați care l-au reținut pe un al treilea chiar în dreptul ferestrei sale. Martorul a mai susținut că a întrebat ce s-a întâmplat și a aflat că cei doi bărbați erau polițiști, iar persoana reținută a comis un furt. Ulterior, martorul a ieșit afară și a observat autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, ce avea geamul dreapta față spart, apoi a văzut lângă inculpat un CD-player auto, despre care acesta din urmă a declarat că l-a sustras din autovehicul; declarațiile persoanei vătămate H. S.-M., din care reiese că, la data de 15.08.2012, în jurul orei 130, aceasta a fost anunțată de organele de poliție că i-a fost spart geamul autoturismului ți i-a fost sustras CD-player-ul, iar după ce a coborât în stradă a observat avariile produse, precum și pe inculpatul reținut de lucrătorii de poliție; declarațiile inculpatului G. V., care a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă, afirmând că a spart geamul autoturismului folosind o șurubelniță pe care o avea asupra sa. Acesta a susținut că era sub influența băuturilor alcoolice la momentul comiterii faptei, deoarece în timpul zilei de 14.08.2012 a băut aproximativ 20 de beri, rezultă indicii temeinice de natură să confirme acuzațiile aduse inculpatului referitoare la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp
Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestuia coroborându-se cu cele ale părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, precum și cu celelalte probe enumerate anterior.
În privința celei de-a doua condiții, instanța a reținut că infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp, cu aplic. art 37 alin. 1 lit. b Cp pentru care este cercetat inculpatul G. V. este pedepsită cu închisoarea de la 3 ani la 15 ani.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța a constatat că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 al.1 lit. f C.proc.penală., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens avându-se în vedere de către instanță că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis.
Pericolul social se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice și rezonanța faptei comise. Ordinea publică înseamnă climatul social firesc care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care, se traduce prin menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
În speță, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din următoarele elemente:
Potrivit legii, luarea măsura arestării preventive presupune îndeplinirea, printre altele, a condiției privind existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o fapta prevăzută de legea penală, conform art.148 alin.1 rap. la art.143 alin.1 C.p.p, pedeapsa pentru fapta prevăzută de legea penală să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani, conform art.136 alin.1 și 6 C.p.p., și să existe vreunul dintre cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 alin.1 lit.a-f C.p.p..
Prin „probe”, potrivit art.63 C.p.p, se înțelege orice element de fapt care servește la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar prin „indicii temeinice”, potrivit art.681 C.p.p, se înțelege presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, presupunere rezultată din datele existente în cauză.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederilor art.5 lit.c din CEDO care permite privarea de libertate a inculpatului atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune (cazul Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Or, având în vedere materialul de urmărire penală administrat până în prezent reiese că inculpatul G. V. a săvârșit infracțiunea reținută in sarcina sa, condițiile de luare a măsurii arestării preventive fiind îndeplinite. Astfel, legea prevede pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp, cu aplic. art 37 alin. 1 lit. b Cp pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar în cauză, arestare preventivă este justificată de incidența cazului prevăzut la art.148 lit.f C.p.p. întrucât lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Așadar, condiția cerută de art.136 alin.1 și 6 C.p.p. privind maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită este îndeplinită având în vedere că pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. este de 15 ani de închisoare.
Astfel cum s-a arătat mai sus, din probele administrate a rezultat că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit.f C.p.p. întrucât lăsarea în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, trebuie remarcat că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, o dată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis.
Având în vedere că prin ordinea publică se înțelege acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, se constată că, în cauză, pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit cu probele de la dosar, respectiv modul de săvârșire a faptei (profitând de condițiile favorabile generate de întuneric și lipsa unor eventuali martori pe străzi), din faptul că inculpatul G. V. avea deja asupra lui șurubelnița folosită la spargerea geamului autoturismului, din starea de beție voluntară în care se afla acesta. De asemenea, starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul, atrasă de o condamnare pronunțată tot pentru furt calificat, relevă o periculozitate sporită a acestuia, care a perseverat pe calea infracțională. Referitor la persoana inculpatului G. V., instanța a constatat că acesta nu are o ocupație și nici un loc de muncă, în ciuda declarațiilor acestuia, lipsa veniturilor putându-l determina să comită noi infracțiuni.
Ținând cont de cele menționate anterior, s-a desprins fără echivoc faptul că inculpatul G. V. denotă o periculozitate sporită, acesta persistând în comiterea de fapte antisociale, motiv pentru care, instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, conduita acestuia fiind de natura a periclita grav relațiile sociale privind patrimoniul, proprietatea, siguranța publică, integritatea fizică a persoanei, valori ocrotite de către legiuitor și vătămate prin săvârșirea faptei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 1491 alin.9, 10 și 11 raportat la art.136, art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.f C.proc.penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, constatând că este în interesul bunei desfășurări a procesului penal privarea acestuia de libertate, în scopul de a împiedica pe viitor sustragerea lui de la urmărirea penală.
În baza art. 145 și art.136 alin.1 C.proc.penală a respins ca rămasă fără obiect cererea de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului, în raport de soluția de admitere a propunerii de arestare preventivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 16.08.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cpp, instanța constată că recursul promovat de inculpatul G. V. este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
În cadrul procesului penal măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite trei condiții de fond, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa pentru fapta săvârșită să fie numai închisoarea și să existe vreunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f C.p.p., la aceste condiții adăugându-se și aceea a conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
Raportat la materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale până la acest moment procesual, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că există indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la posibilitatea ca inculpatul G. V. să fi săvârșit fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 la 15 ani, apărând ca relevante în acest sens chiar declarațiile acestui inculpat, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor, ale părții vătămate, cu dovezile de ridicare a bunurilor, precum si cu procesele-verbale întocmite în cauză.
În același timp, raportându-se la natura faptei săvârșite și modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, precum și, în special, la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului și la reacția colectivității, în mod corect Judecătoria Timișoara a apreciat că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Astfel, tribunalul constată că atât natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptei pentru care este cercetat inculpatul, respectiv sustragere de bunuri dintr-un autoturism, profitând de faptul că era noapte, fapta fiind săvârșită pe o stradă a municipiului Timișoara, prin spargerea unui geam al autoturismului cu o șurubelniță pe care inculpatul o avea asupra sa, cât și antecedența infracțională a inculpatului, acesta, deși având doar 26 de ani, suferind deja mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, reprezintă împrejurări ce denotă o periculozitate ridicată a inculpatului și evidențiază pericolul concret pe care îl reprezintă pentru societate lăsarea în libertate a acestuia la acest moment, asupra inculpatului planând un pericol evident de săvârșire de noi infracțiuni.
Această perseverență infracțională deosebită manifestată de inculpat – prezenta faptă fiind săvârșită la doar un an de la data ultimei liberări condiționate - evidențiază cu claritate că acesta are un fond infracțional accentuat care nu a putut fi corectat până în prezent și evocă pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea acestuia în libertate, asupra acestuia planând în mod evident pericolul de săvârșire de noi infracțiuni similare, în condițiile în care sustragerea de bunuri apare, nu ca un incident izolat, ci ca un mod de viață al inculpatului.
Nu în ultimul rând, prin raportare și la jurisprudența CEDO (cauza Letellier contra Franței) tribunalul apreciază, așa cum a reținut și prima instanță, că lăsarea în libertate a inculpatului, prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în săvârșirea unor astfel de fapte, ar fi susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice și la sporirea sentimentului de insecuritate, iar o asemenea soluție nu ar contribui la altceva decât la încurajarea inculpatului în comiterea altor infracțiuni, determinându-se în conștiința lui un sentiment de impunitate, situații incompatibile cu principiile unei societăți democratice, în care autoritățile sunt capabile să asigure cetățenilor desfășurarea vieții în condiții de liniște și securitate.
Pentru toate aceste considerente, apreciindu-se că măsura arestării dispuse în cauză față de inculpatul G. V. apare ca necesară pentru siguranța publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., recursul declarat va fi respins ca nefondat, urmând ca, în baza art. 192 alin.2 C.p.p., inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent G. V. împotriva încheierii penale nr.55/. a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.08.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Grefier,
G. R.
A.C.Ț./G.R.
2 ex./23.08.2012
Primă instanță – Judecătoria Timișoara – S. G.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
